De fiecare dată, după o rundă de alegeri, avem speranțe. Invariabil, ajungem să ne regretăm votul. Am putea spune că noi, românii, suntem obișnuiți cu dezamăgirile. Viața politică contemporană este doar un mic exemplu – dacă ne uităm în istorie o să găsim o grămadă de situații în care incompetența, trădarea și minciuna și-au pus amprenta pe evoluția noastră ca popor și, ulterior, ca stat. Ar trebui atunci să mai fim atât de afectați atunci când aflăm că cel mai bun sportiv al României o bună bucată de timp s-a dopat? Unii ar spune că da, că noi nu ne învățăm niciodată. Am votat și vom continua să votăm hoți și analfabeți, am fost și vom fi dezamăgiți, dar după un timp, extrem de scurt, ne trece și o luăm de la capăt. Nu, eu nu cred în teoria asta! Poate se aplică unor generații care au fost atinse de propaganda comunistă, una care s-a perpetuat în diverse forme și după Revoluție. Eu cred că tinerii din ziua de astăzi greșesc mai mult, însă ei au capacitatea de a învăța din geșeli. Iar acesta este mare lucru.
Revenind la dezamăgiri, o paralelă între clasa politică românească și un sportiv de talia Simonei Halep nu-și are sens – Simona a făcut performanță, a fost mult timp cea mai bună din lume. Iar, cel mai important, a fost mereu un sportiv corect și nu a folosit diverse tertipuri pentru a-și scoate aversarul din ritm, un lucru obișnuit în tenisul zilelor noastre. Prin urmare, niciodată nu voi crede că Simona Halep s-a dopat intenționat. Indiferent de probe, indiferent de acuzații. În schimb, sunt convins că a greșit enorm. Cum și-a făcut ea praf prezentul și viitorul în tenis poate fi un perfect caz de studiat la cele mai bune facultăți de management.
I-am urmărit des meciurile, i-am admirat talentul imens și puterea de luptă care au ajutat-o să devină cea mai bună din lume, asta în ciuda unui fizic care nu era cel mai potrivit pentru marea performanță. În schimb, rămâneam perplex atunci când, dacă lucrurile nu mergeau cum voia, își certa urât, în timpul partidei, antrenorii. Prin urmare, și-a schimbat de multe ori echipa. Era clar că încerca să găsească vinovați, deși nu era cazul să caute. Totul mergea perfect! Simona însă a vrut mai mult și, în loc să se gândească că doar la ea e problema, a schimbat totul în jurul ei. I-a îndepărtat pe oamenii care i-au fost aproape toată cariera, care i-au iertat ieșiri de neiertat, care au îndrumat-o și au ajutat-o să devină cea mai bună. Iar apoi a făcut încă o greșeală imensă: a mers pe mâinile unui antrenor cu rezultate excepționale, dar ale cărui valori erau departe de cele pe care Simona le urmase toată cariera. El părea că are de plătit polițe Serenei Williams, fosta sa elevă și parteneră, iar o asemenea colaborare i-ar fi asigurat succesul. „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”, spune un vechi proverb românesc, de care Simona nu a ținut cont. Iar acum e mult prea târziu. Ce lecții ar mai trebui învățate din tot ceea ce trăiește și pățește Simona? În primul rând, chiar și în sporturile individuale, echipa e cea mai importantă. Totuși, cea mai bună echipă nu e neapărat cel mai bine cotată, așa că e important să știi să alegi bine. Apoi, valori precum loialitatea și respectul sunt esențiale pentru succes. Nu în ultimul rând, trebuie să înveți din greșeli. Prin urmare, nu înțeleg de ce Simona apără cu prețul carierei Academia Mouratoglou, deși e clar ca lumina zilei că „împăratul este gol”. Toate acestea, se pot aplica și în business: nu schimba ceva ce merge bine, începe mereu cu tine dacă trebuie să cauți vinovați și nu repeta o greșeală! Dacă o faci, vei suferi mult. Nu crezi? Întreab-o pe Simona…
