Piața muncii continuă șirul de transformări radicale, fiind marcată de factori importanți ce țin de mersul societății dar și de tehnologie. Spunem „continuă” pentru că marile transformări de pe piața muncii au început încă din pandemia de COVID, când a fost nevoie de o adaptare de urgență la niște condiții complet nemaiîntâlnite până atunci, în felul acesta apărând și conceptul de work-from-home, care a marcat atât de mult felul piața muncii încât a rămas extrem de prezent și după pandemie. Acum, au apărut provocări noi, iar altele existau deja, dar încep să se adâncească și să fie mai vizibile. Income Magazine vă invită să ne facem o idee despre cum ar putea arăta piața muncii peste doar câțiva ani.
Există două mari categorii de factori care influențează puternic piața muncii. Prima mare categorie este de ordin social și are legătură cu fenomene cu care țara noastră se confruntă de mai multă vreme, însă lipsa unor politici concrete nu a făcut decât ca acestea să se adâncească, iar efectele, care odinioară erau doar marginale, să fie acum cu un impact semnificativ. Este vorba despre îmbătrânirea populației și despre exodul forței de muncă înalt calificate. Astfel, România se confruntă cu multiple provocări de ordin demografic, care vor impacta major piața muncii în următorii zece ani: populația țării îmbătrânește, tinerii activi sunt din ce în ce mai puțini pe piața muncii, iar cererea pentru forța de muncă înalt calificată continuă să crească, în condițiile unei economii în plină dezvoltare, conform unei analize realizate de Bucharest Center for Economy & Society (CES Bucharest). Până în 2030, România va avea nevoie de peste 600.000 de persoane care să ocupe locuri de muncă înalt calificate și, în același timp, în următorul deceniu, fenomenul îmbătrânirii se va accentua: țara noastră va avea un număr triplu de persoane active cu vârste de peste 65 de ani.
Astfel, potrivit datelor Institutului Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS) analizate de CES Bucharest, până în 2030, ocupațiile care necesită forță de muncă înalt calificată – precum specialiști în domeniul IT, juridic sau în domeniul sănătății – vor înregistra creșteri ale cererii, în medie, cu 100.000 persoane pe an, în condițiile în care facultățile de profil din țară, atât cele de stat cât și cele private (Facultățile de Politehnică, Facultățile de Administrație, Afaceri și Drept sau Facultățile de Medicină), furnizează cumulat, anual, un număr total de doar 40.000 de absolvenți, potrivit estimărilor CES Bucharest pe baza datelor Institutului Național de Statistică. În același timp, tot până în 2030, cererea pentru persoane cu nivel mediu și redus de calificare va înregistra o scădere accentuată, cu peste 400.000 de persoane, potrivit INCSMPS. Pentru a rămâne competitive pe piața muncii, acestea ar trebui să se respecializeze, fie la locul de muncă, fie prin cursuri de reconversie profesională, pentru a dobândi noi abilități adaptate cerințelor actuale ale pieței, precum ar fi competențele de digitalizare și automatizare, sustenabilitate sau managementul resurselor umane, conform unui raport al World Economic Forum.
Fenomenul de îmbătrânire a populației s-a accentuat în ultimii ani, între 2012 și 2022, vârsta medie a populației rezidente din România crescând de la 40,8 la 42,3 de ani, arată datele Institutului Național de Statistică, fapt ce va duce la situația în care România ar putea avea pe piața muncii un număr triplu de persoane active cu vârste de peste 65 de ani, conform estimărilor Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP). Trebuie precizat faptul că o creștere cu 10% a ponderii populației active cu vârsta de peste 60 de ani reduce cu 5,5% creșterea PIB pe cap de locuitor, conform raportului realizat de INCSMPS. În același timp, numărul tinerilor activi pe piața muncii, cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani, ar putea să scadă cu 3,5% în 2035 față de nivelul din 2020. Vorbim așadar, pentru orizontul anilor 2030, de o piață a muncii care în România va fi caracterizată de o criză a forței de muncă resimțită încă și mai acut decât cea pe care o trăim în prezent, din cauza faptului că principalul factor care o determină, și anume îmbătrânirea populației, e un fenomen care se va amplifica și mai mult.
Inteligența artificială și joburile viitorului
Cel de-al doilea factor care va transforma definitiv piața muncii își face deja simțite efectele la nivel mondial, dar mai puțin în România, cel puțin deocamdată. Este vorba despre inteligența artificială, a cărei apariție pătrunde tot mai mult în ceea ce înseamnă activitate umană la nivel mondial, iar România nu va face nici ea excepție, chiar dacă în acest moment perspectiva aceasta nu este încă foarte evidentă. Potrivit World Economic Forum, revoluția digitală din ultimii ani a făcut ca 5 milioane de joburi să dispară la nivel global și se estimează că în următoarea perioadă 85 de milioane de joburi vor fi transformate sau vor dispărea. Potrivit aceleiași organizații, 42% din orele de muncă vor fi efectuate cu ajutorul automatizării sau digitalizării și, așa cum arătam și mai sus, unul din doi angajați va avea nevoie de o reconversie profesională. Este interesant, așadar, că ambele fenomene despre care discutăm, îmbătrânirea populației și inteligența artificială, converg către un numitor comun: piața muncii va avea tot mai mult de forță de muncă înalt calificată, iar reconversia profesională și adaptarea la noile tehnologii sunt tot mai mult necesare pentru cei slab sau mediu calificați. Conform unui raport publicat recent de Asociaţia Business Service Leaders în România (ABSL), cele mai importante criterii de profesionale de angajare în viitor vor fi cunoștințele tehnice, urmate de abilități digitale și cunoașterea limbilor străine. „În ultimii ani se vorbește din ce în ce mai mult și de abilitățile soft”, spune Cristian Cilibiu, vicepreședinte al ABSL, care precizează faptul că până în 2030, peste 60% dintre necesitățile joburilor viitoare se vor concentra pe aceste competențe. Pentru a avea acces la un loc de muncă bine plătit candidații vor trebui să aibă un plan de dezvoltare profesională bine conturat, pe care să se axeze și pe care să îl exprime, o bună cunoaștere a organizației și a culturii acesteia, dar și a industriei, mai spune Cilibiu.
Trebuie remarcat un lucru foarte important. Dincolo de faptul că piața muncii este marcată de fenomene precum îmbătrânirea și exodul forței de muncă, apariția inteligenței artificiale ne prinde și cu un nivel de deprindere a competențelor digitale extrem de redus și cu politici de încurajare a competențelor digitale aproape inexistente, fapt ce predispune, din start, la apariția unor fenomene care vor conduce la șomaj și sărăcie. Astfel potrivit datelor Băncii Mondiale, în România doar 1% din populația cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani participă la cursuri de formare profesională, comparativ cu media europeană de 9,1%. Pe de altă parte, doar 21% dintre companiile românești investesc în formarea competențelor angajaților adaptate cererii pieței muncii, arată aceleași date. Comparativ, în Luxemburg companiile pot solicita subvenții din partea statului, pentru a acoperi un procent cuprins între 15-20% din cheltuielile anuale de formare a angajaților. Sprijinul de formare este limitat la 7 competențe, printre care digitale, limbi străine, management sau business training, se arată într-o analiză OCDE. România are și una dintre cele mai reduse finanțări ale sistemului educațional din Europa, de 3,2% din PIB față de o medie europeană de 4,8%, iar acest lucru se reflectă în numărul din ce în ce mai scăzut al studenților și masteranzilor care urmează o formă de învățământ superior în universitățile din țară. Din 2020 până în 2022 facultățile românești au înregistrat o scădere de aproape 22.000 de sudenți și masteranzi, arată cifrele Institutului Național de Statistică.
Într-un fel sau altul, cele două fenomene analizate au o legătură interesant de observat pe măsură ce se va concretiza: dacă acum ne este teamă că inteligența artificială ne va lua joburile, îmbătrânirea populației va schimba paradigma în jurul anului 2030 pe piața muncii, în sensul în care inteligența artificială va compensa lipsa forței de muncă cu care țara noastră se va confrunta din ce în ce mai mult, iar blestemul inteligenței artificiale care „fură” joburile s-ar putea transforma în bucuria că inteligența artificială va face joburile pe care, altfel, nu va avea cine să le mai facă. Așadar, la nivelul anilor 2030, piața muncii din România va fi una în care inteligența artificială nu va înlocui oamenii ci, mai degrabă, lipsa lor.
