Ina Solomon, antreprenoarea care a readus la viață moștenirea străbunicii

„A fost odată ca niciodată o fetiță care visa să se facă doctoriță și, cât era ziua de lungă, se plimba din casă-n casă cu o valijoară roz în care avea te miri ce leacuri de vindecat. Când a mai crescut, se înfășura în perdea și se prefăcea că este pe scenă, prezentatoare. Apoi, a cusut haine pentru păpuși și a visat să aibă o mare casă de modă.”

Așa se descrie Ina Solomon, o proaspătă antreprenoare în domeniul designului vestimentar. A studiat însă Comunicare și Relații Publice, iar două decenii și le-a petrecut lucrând pentru mari companii din România. Visul copilei nu a fost înăbușit și, în tot acest timp, s-a pregătit atât în țară, cât și în străinătate, la Londra, mai exact. S-a pregătit pentru că sufletul îi spunea că va ajunge, în cele din urmă, în acest domeniu, mai ales că știa exact ce vrea să facă: să ducă mai departe moștenirea lăsată de străbunica ei: tipare de caftane. Le-a readus la viață, într-o interpretare contemporană, și le-a lăsat să își creeze propria personalitate. De fapt, spune Ina, piesele ei vestimentare sunt cameleonice, preluând amprente din personalitatea femeilor care le poartă, de la putere, curaj, feminitate, delicatețe sau unicitate, până la sentimentul de libertate.

Își amintește că a investit inițial 5.000 de euro, iar după un an și jumătate de la lansarea brandului “Șura Șușara” (chiar numele străbunicii) a ajuns la o cifră de afaceri de 20.000 de euro. O cifră prognozată într-un business-plan bine pus la punct, căci a plecat la drum cu lecțiile învățate. Dar, chiar și așa, a avut destule provocări: a căutat mult până a găsit furnizorii potriviți sau materialele pe care și le dorea, până a început să își construiască o comunitate, care ulterior a crescut organic. Dar toate acestea nu au demoralizat-o, ci i-au dat și mai multă energie. 

Una dintre cele mai mari provocări a fost chiar… ea, perfecționista din ea, care, după primul lot de haine cusute, a început să plângă pentru că… erau pline de ațe! 

„Am sunat la atelier și Oana (colaboratoarea) a fost foarte drăgută și mi-a spus: Da, iubita mea, știu, așa se întâmplă, este normal. Le curățăm. Ei, și am înțeles că totul se rezolvă, într-un fel sau altul. Am avut momente în care mi se părea că tot ce construisem se dărâmă peste mine, și voiam să renunț, apoi făceam o introspecție sinceră și mă întrebam: De ce fac acest business? Iar răspunsul care venea direct era: Pentru că așa simte sufletul meu. Și apoi, la zece minute distanță, primeam două telefoane care aranjau totul ca înainte. Totul e să nu renunți și să crezi în tine. Și mai este ceva ce pentru mine a contat: susținerea comunității. În momentele de cumpănă, ea era cea care mă împingea să merg mai departe. Și am învățat să mă încred în ea”. 

Așa cum s-a încăpățânat să se încreadă și în România, căci, deși a avut oportunitatea de a trăi și de a deschide afacerea în străinătate, a ales țara natală să își crească cei doi copii, pe Matei și pe „Șura Șușara”. Și nu o face oricum, ci după moștenirea lăsată de străbunica: responsabil și sustenabil.

„Șura lucra folosind resturi și capete de serie pentru a da viață ideilor ei. Femeile din familia mea au purtat și poartă veșmintele și accesoriile ei, iar eu, 5 decenii mai târziu, retrăiesc povestea”, se mândrește antreprenoarea.

Pentru cea mai recentă colecție a țesut zestrea multor generații, croindu-și modelele din pături de lână colorată, realizate la război, și aplicând macrame-urile străbunicii. Folosește exclusiv materiale naturale sau capete de linie, refolosește stocuri uitate sau abandonate și își coase caftanele într-un atelier mic din București, cu o echipă care face producții de film și de teatru, oameni care înțeleg ce înseamnă emoția unei piese vestimentare.

La Ina, afacerea este mult mai mult decât cifre. Totul se bazează pe emoție și pe energie, și este suficient de generoasă încât să le împartă cu cât mai multe femei. Ca planuri de viitor, își vede visul dezvoltat inclusiv în zona de accesorii și decorațiuni. Nu exclude pentru scalare și accesarea de fonduri europene sau credite, însă crede că este mai important să ai un business mic pe care să îl crești natural, urmându-ți visul, decât să te îndatorezi, iar presiunea creditului să îți ucidă creativitatea. 

Dar mărturisește deschis că rețeta perfectă pentru un business nu există, așa că nimic nu este general valabil și fiecare trebuie să își scrie propria poveste.