INS: Numărul persoanelor sărace din România în anul 2021 a fost de 4,318 milioane persoane, cu 13,8% mai puţine decât în urmă cu şapte ani

Numărul persoanelor sărace din România în anul 2021 a fost de 4,318 milioane persoane, în scădere cu 13,8% faţă de anul 2014. Conform estimărilor, în anul 2030 încă vor exista 3,565 milioane persoane sărace. În anul 2021, rata sărăciei relative a înregistrat un minim al ultimilor 10 ani (22,5%), în scădere cu 1,1 puncte procentuale faţă de anul 2008 şi cu 0,9 p.p. comparativ cu anul anterior. Datele au fost publicate de Institutul Naţional de Statistică, care a lansat vineri o publicaţie de sinteză care pune la dispoziţie tabloul detaliat la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României, cu 111 indicatori de dezvoltare durabilă la nivelul regiunilor de dezvoltare.

”O Românie fără sărăcie, fără inegalităţi de gen, fără violenţă domestică, cu risc zero de foamete, cu şansa accederii la un nivel superior de educaţie pentru toţi cetăţenii săi şi cu o sănătate protejată printr-un sistem eficient, echilibrat şi sigur, într-un mediu curat, ferit de poluare şi permiţând o dezvoltare economico-socială durabilă, este nu doar un ideal, ci şi o posibilitate absolut realizabilă. Cum? Simplu: plecând de la cunoaşterea punctului de la care iniţiem demersurile. Şi pentru ca această cunoaştere să fie cât mai completă, apare acum prezenta publicaţie pe care o propune Institutul Naţional de Statistică, având în Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României nu doar un partener şi un sprijin, ci şi pe principalul beneficiar. În acest sens, statistica oficială a ţării a fost şi rămâne acel furnizor de informaţie pe care se poate aşeza temeinic viitoarea Românie durabilă”, spune preşedintele INS, Tudorel Andrei, în deschiderea lucrării.

Numărul persoanelor sărace din România în anul 2021 a fost de 4.318.000 persoane, în scădere cu 13,8% faţă de anul 2014. Dacă se menţine rata medie anuală de creştere din perioada 2014-2021 de -2,11%, ţinta stabilită prin SNDDR de reducere până în anul 2030 a numărului persoanelor sărace cu 50% faţă de anul 2018, nu poate fi atinsă.

”Conform estimărilor, în anul 2030 încă vor exista 3.565.000 persoane sărace, faţă de 2.302.000 persoane cât reprezintă ţinta estimată din SNDDR 2030. Evoluţii pozitive în direcţia atingerii ţintei SNDDR 2030 au fost înregistrate la nivelul regiunii Bucureşti-Ilfov şi al regiunii Nord-Vest, unde ratele medii anuale de creştere din perioada 2014-2021 au fost de -6,52% şi respectiv, de -5,53%. Prin menţinerea acestor rate, în aceste două regiuni ţinta SNDDR 2030 ar putea fi atinsă. În anul 2021, în regiunea Bucureşti-Ilfov au fost înregistrate 68 mii persoane sărace, de 16,5 ori mai puţin decât în regiunea Nord-Est (1.121.000 persoane). În celelalte regiuni ale ţării, ratele medii anuale de creştere din perioada 2014-2021 au variat între -4,42% în regiunea Vest (363.000 peroane în anul 2021, faţă de 498.000 persoane în anul 2014) şi 0,12% în regiunea Sud–Vest Oltenia, unde numărul persoanelor sărace a crescut de la 574.000 persoane în anul 2014 la 579.000 persoane în anul 2021”, se menţionează în lucrare.

Prin reducerea numărului persoanelor sărace este stimulată participarea tuturor indivizilor la economie, ceea ce conduce la creştere economică, menţinerea păcii şi a coeziunii sociale. Totodată, contribuie la deschiderea de oportunităţi educaţionale şi la reducerea bolilor şi a mortalităţii precum şi la diminuarea inegalităţilor sociale şi economice.

În anul 2021, rata sărăciei relative (AROP) a înregistrat un minim al ultimilor 10 ani (22,5%), în scădere cu 1,1 p.p. faţă de anul 2008 şi cu 0,9 p.p. comparativ cu anul anterior. Dacă rata medie anuală de creştere, de -0,37%, din perioada 2008-2021, se menţine, se estimează că în anul 2030 AROP ar atinge nivelul de 21,8%, cu 10 p.p. peste ţinta stabilită în SNDDR 2030, de reducere a ratei sărăciei relative cu 50% faţă de anul 2018 (Reducerea cu cel puţin jumătate a numărului de cetăţeni care trăiesc în sărăcie relativă).

La nivel regional se înregistrează un grad mare de polarizare, astfel că AROP aferent regiunii Nord-Est (35,1% în 2021) este mult mai mare (+32,2 p.p.) comparativ cu AROP pentru regiunea Bucureşti-Ilfov (2,9% în 2021).

Singura regiune care ar putea atinge ţinta propusă în strategie pentru acest indicator înainte de anul 2030 ar putea fi regiunea Bucureşti-Ilfov, care, dacă ar păstra rata medie anuală de creştere din perioada 2008-2021 (-4,94%), ar atinge ţinta în anul 2027. Există 3 regiuni pentru care AROP este în creştere în perioada analizată şi, în consecinţă, se îndepărtează de ţinta din strategie: regiunea Nord–Est (+1,7 p.p. 2021 faţă de 2008), regiunea Sud-Est (+4 p.p. 2021 faţă de 2008) şi regiunea Vest (+4,6 p.p. 2021 faţă de 2008).

Conform AROP, cele mai sărace regiuni, în anul 2021, erau: Nord–Est (35,1%), Sud-Vest Oltenia (30,3%) şi Sud-Est (30,1%). Reducerea ratei de sărăcie are un impact pozitiv din punct de vedere social, ducând la incluziune socială activă, acces cu mai multă uşurinţă la sistemul de educaţie şi cultură, incluziune pe piaţa muncii, îmbunătăţire a condiţiilor de locuit, precum şi la creşterea accesului la asistenţă medicală de înaltă calitate.

Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a fost de 30,4% în anul 2020, corespunzătoare unui număr de aproape 5,9 milioane de persoane, în scădere atât faţă de anul 2019 (-0,8 p.p.) cât şi faţă de anul 2008 (-13,8 p.p.). Dacă rata medie anuală de creştere, de -3,07%, din perioada 2008-2020, se menţine, se estimează că în anul 2030 AROPE ar atinge nivelul de 22,3%, cu 8,1 p.p. sub nivelul înregistrat în anul 2020, dar departe de ţinta stabilită în SNDDR 2030 (Eradicarea sărăciei extreme pentru toţi cetăţenii).

La nivel regional se înregistrează discrepanţe foarte mari, astfel că AROPE aferent regiunii Sud-Est (43,2% în 2020) este mult mai mare (+30,6 p.p.) comparativ cu AROPE pentru regiunea Bucureşti-Ilfov (12,6% în 2020). Regiunea Bucureşti-Ilfov, dacă ar păstra rata medie anuală de creştere din perioada 2008-2020 (-7,94%), ar fi cea mai aproape de ţinta din SNDDR pentru anul 2030 (5,5%). Regiunea Sud-Est, cu o rată medie anuală de creştere de numai -0,65%, în perioada 2008-2020, se va afla cel mai departe de ţinta din SNDDR în anul 2030, cu o valoare estimată pentru AROPE de 40,5%.

Conform AROPE, regiunile aflate în cel mai mare risc de sărăcie sau excluziune socială, în anul 2020, erau: Sud-Est (43,2%), Nord-Est (41,4%) şi Sud-Vest Oltenia (38,7%). Persoanele aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială se confruntă cu o multitudine de dezavantaje, pornind de la lipsa unui loc de muncă, condiţii precare de locuit, deprivarea materială, îngrijirea inadecvată a sănătăţii, până la bariere în accesul la învăţământ şi cultură.

Acest indicator a fost revizuit în anul 2021 pentru monitorizarea atingerii Obiectivelor Europa 2030 privind sărăcia şi excluderea socială. AROPE (definiţie nouă) a fost de 34,5% în anul 2021, în scădere atât faţă de anul 2020 (-1,1 p.p.) cât şi faţă de anul 2015 (-10 p.p.).

Dacă rata medie anuală de creştere, de -4,15, din perioada 2015-2021, se menţine, se estimează că în anul 2030 AROPE (definiţie nouă) ar atinge nivelul de 22,6%, cu 10,9 p.p. sub nivelul înregistrat în anul 2021, dar departe de ţinta stabilită în SNDDR 2030 (Eradicarea sărăciei extreme pentru toţi cetăţenii). La nivel regional se înregistrează discrepanţe foarte mari, astfel că AROPE (definiţie nouă) aferent regiunii Sud-Est acoperă peste 50% din populaţie în 2021 şi este cu 33,7 p.p. peste rata înregistrată în regiunea Bucureşti-Ilfov (16,4% în 2021).

Regiunea Bucureşti-Ilfov, dacă ar păstra rata medie anuală de creştere din perioada 2015-2021 (-8,85%), ar fi cea mai aproape de ţinta din SNDDR pentru anul 2030 (7,1%). Regiunea Sud-Est, cu o rată medie anuală de creştere de numai -1,60%, în perioada 2015-2021, se va afla cel mai departe de ţinta din SNDDR în anul 2030, cu o valoare estimată pentru AROPE (definiţie nouă) de 43,3%. Conform AROPE (definiţie nouă), regiunile aflate în cel mai mare risc de sărăcie sau excluziune socială, în anul 2021, erau: Sud-Est (50,1%), Nord-Est (42,7%) şi Sud-Vest Oltenia (39,1%).

Reducerea ratei riscului de sărăcie sau excluziune socială are un impact pozitiv din punct de vedere social, ducând la incluziune socială activă, acces cu mai multă uşurinţă la sistemul de educaţie şi cultură, incluziune pe piaţa muncii, îmbunătăţire a condiţiilor de locuit, precum şi la o creştere a accesului la asistenţă medicală de înaltă calitate.

Numărul persoanelor aflate în deprivare materială severă a scăzut în anul 2020 faţă de anul 2014 cu 42,9% (de la 5.167.000 persoane în anul 2014, la 2.950.000 persoane în anul 2020), cu o rată medie anuală de creştere de -8,92%. În condiţiile menţinerii acestei rate anuale de creştere, ţinta SNDDR 2030 de reducere cu 50% faţă de anul 2018 a numărului persoanelor aflate în deprivare materială severă până în anul 2030, ar putea fi atinsă şi chiar depăşită, estimările evidenţiind că în anul 2030 numai 1.159.000 persoane ar mai fi afectate. La nivel regional, cea mai afectată este regiunea Nord-Est, unde 618.000 persoane trăiau în condiţii de deprivare materială severă în anul 2020. Prin menţinerea ratei anuale de creştere de -7,57% din perioada 2014-2020, în anul 2030 se estimează reducerea numărului persoanelor afectate la 281.000, sub nivelul ţintei de 320.000 persoane. La polul opus, se situează regiunea Vest, unde s-a înregistrat un număr de 152.000 persoane afectate în anul 2020, de 4,1 ori mai puţin decât în regiunea NordEst, cu o rată medie anuală de creştere de -15,35%.

Potrivit estimărilor, toate regiunile ţării ar putea atinge ţinta din SNDDR în condiţiile păstrării ratelor medii anuale de creştere din perioada 2014-2020. Pe lângă regiunea Vest, alte regiuni cu rate medii anuale de creştere, peste nivelul înregistrat pe total ţară, sunt regiunea Centru (cu o rată de -11,11%), regiunea Nord-Vest (-10,97%) şi regiunea Bucureşti-Ilfov (-10,17%). Reducerea numărului persoanelor aflate în deprivare materială severă reprezintă o etapă esenţială pentru construirea unei societăţi echitabile, mai sănătoase şi prospere.

În luna decembrie 2022, comparativ cu luna decembrie 2012, numărul beneficiarilor propuşi pentru a fi plătiţi în cadrul programului „Ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat” a scăzut atât la nivel de ţară (-23,8%), cât şi în toate regiunile, cu dinamici cuprinse între -46,3% (regiunea Bucureşti-Ilfov) şi -2,3% (regiunea Nord-Est). În regiunea Nord-Est se înregistra cel mai mare număr de beneficiari în luna decembrie 2022 (37.249), aceştia reprezentând 22,7% din numărul total de beneficiari înregistrat la nivel de ţară. În regiunile de sud ale României, numărul beneficiarilor programului ”Ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat” era de peste 80.000 în luna decembrie 2022: regiunea Sud-Muntenia – 28.700, regiunea Sud-Est – 26.700 şi regiunea SudVest Oltenia – 25.100. Regiunile Bucureşi-Ilfov (1.100) şi Vest (7.200) au înregistrat cei mai puţini beneficiari în luna decembrie 2022. Acordarea de ajutoare financiare familiilor şi persoanelor singure, fără venituri sau cu venituri foarte mici, aflate în situaţii de criză, are un impact social pozitiv deoarece scade riscul ca acestea să ajungă să trăiască în sărăcie.