Analize

Legea compostului așteaptă de doi ani normele de aplicare

Posted on

Foto: iStock

Pe 20 februarie 2021 intra în vigoare legea nr. 181 privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile sau, pe scurt, legea compostului. Conform noii legi, toate resturile biodegradabile trebuiau colectate separat de celelalte deșeuri, în pubele maro sau transformate în îngrășământ natural, în propria gospodărie, cu ajutorul unor containere individuale speciale pentru compostare individuală. Legea face de 18 ori trimitere la normele metodologice de aplicare, norme care trebuiau adoptate în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Producătorii de deşeuri au obligaţia de a colecta deşeurile pe trei categorii mari: reciclabile (hârtie carton, mase plastice, sticlă, metal), biodeşeuri (deșeuri bioedegradabile) și deșeuri nereciclabile. Pentru aceasta, autorităţile locale ar fi trebuit să stabilească şi să implementeze până acum sistemul de colectare separată a deșeurilor biodegradabile, bazat în principal pe colectarea din ușă în ușă în mediul urban şi pe încurajarea compostării individuale în gospodăriile din mediul rural. Statistica arată că românii aruncă la gunoi 24% din mâncarea gătită,  24% din fructe, 21% din legume și 20% din pâine.

Există piață, dar nu avem compost certificat

Specialiștii spun că în România există o piață a compostului, dar pentru cel de bună calitate. Acesta se obține, în special, din deșeurile verzi din parcuri și grădini. De exemplu, compost de calitate superioară (Categoria I) se va putea utilizat ca pământ de flori în apartamente, gradini și în legumicultură, în timp ce compostul de calitate foarte buna (Categoria a II-a) va putea fi folosit în agricultura. Compostul de calitate bună (Categoria a III-a) va putea fi utilizat ca ameliorator de sol pe terenurile degradate, în timp ce compostul de calitate inferioare (Categoria a IV-a) se va pute folosi pentru acoperirea depozitelor de deșeuri, haldelor de steril și de cenusi. Modul de obținere a celor patru categorii introduse de lege ar fi trebuit detaliat în „Normele tehnice privind activitatea de compostarea și certificare a calității compostului” care trebuiau elaborate. Legea precizează că operatorii pot introduce pe piață doar compostul care a fost produs în conformitate cu parametrii instalațiilor de compostare certificate de autoritatea competentă. Cum normele nu au apărut, nici organismul de certificare a calității compostului nu s-a înființat. De asemenea, valorile concentraţiilor de compuși chimici în solurile pe care se aplică compostul, precum şi cantităţile maxime anuale ale acestora care pot fi introduse în solurile cu destinaţie agricolă trebuie precizate în cadrul acestor norme. 

„Ceea ce a ținut de Parlament, noi am făcut, adică am adoptat legea. Acum putem să-i invităm la Parlament pe miniștrii de linie ca să ne spună de ce nu au reușit să elaboreze proiectul hotărârii de guvern pentru adoptarea acestor norme, care stabilesc, printre altele, standardele de calitate ale compostului. Având în vedere normele de mediu tot mai dure și reforma politice agricole în UE, aplicarea aceste legi trebuie urgentată. Pentru că se pune preț tot mai mare pe utilizarea fertilizanților naturali în agricultură, evident că acest compost va avea o piață de desfacere care va crește rapid”, susține Emil Dumitru, vicepreședintele Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaților.

Filosofia românească a compostului

Colectarea deșeurilor compostabile se dovedește în România a fi un proces de lungă durată și destul de costisitor. În lipsa unor ample campanii de informare, doar un procent restrâns din populația țării știe ce sunt acestea și că ele trebuie colectate separat. Pe de altă parte, problema colectării separate ridică o serie de probleme. În condițiile în care operatorii de salubrizare colectează, în general, o dată pe săptămână deșeurile biodegradabile, se pune problema unde le vom ține. Ne vom trezi cu mirosuri pestilențiale în case provenite din descompunerea resturilor alimentare, în special în timpul verii, iar dacă le vom ține în curte ele vor atrage rozătoarele. Legea nu abordează problema depozitării aceștor deșeuri, așa că ea este lăsată la voia întâmplării, mai precis a autorităților locale și firmelor de salubrizare. Dacă acestea vor decide colectare la un interval foarte scurt a sacilor maro, acest lucru va duce la creșterea tarifelor de salubrizare atât pentru populație, cât și pentru firme, iar efectul este ușor de anticipat. O mare parte a populație va refuza colectare separată a deșeurilor alimentare. În schimb, dacă vorbim despre deșeurile vegetale, foarte multe primării din țară nu le colectează. Pentru a scăpa de ele, mulți oameni le ard în gospodărie. Asta este însă o contravenție pentru că Legea compostului spune că este interzisă arderea acestora în gospodărie, amenzile fiind destul de consistente în cazul în care comisarii Gărzii de Mediu constată acest lucru.

Lucrurile se mișcă în județul Ilfov

În luna martie a acestui an, Consiliul Județean Ilfov a semnat contractul de finanțare pentru colectarea separată  și transportul  deșeurilor municipale din cadrul proiectului „Sistem de Management Integrat al Deșeurilor în județul Ilfov”. În cadrul acestui proiect, biodeșeurile vor fi colectate individual și compostate în unități de compostare individuale. Ulterior, în luna iunie lansat a fost lansată o procedură de achiziție publică pentru cumpărarea a 31 de mașini de gunoi, pubele, containere pentru colectarea deşeurilor, 48 de sisteme informatice pentru cântărire şi 127.601 de unităţi de compostare individuală care vor fi distribuite populației. Achizița este estimată la 123 milioane de lei, finanțarea fiind asigurată din fonduri europene nerambursabile în cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare, potrivit Ilenei Person, președinte al Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deșeurilor Ilfov.

Lanțul slăbiciunilor merge „ca uns”

Pentru nerespectarea prevederilor legii, amenzile au fost stabilite între 400 și 800 de lei, pentru persoanele fizice, între 10.000 și 20.000 de lei, pentru cele juridice, şi între 5.000 și 15.000 de lei, pentru primării. Sarcina de a-i sancţiona pe cei care nu respectă legea reveni comisarilor Gărzii de Mediu, dar deocamdată singurii care ar trebui amendați sunt reprezentanții Ministerului Mediului și Ministerului Agriculturii pentru că nu au elaborat normele. Încă se muncește la ele, la nivelul celor două instituții fiind înființat un grup de lucru, dar nimeni nu poate spune și când vor apărea. De fapt, vorbim despre un lanț al slăbiciunilor. Nu avem norme, dar nici primăriile și firmele de salubrizare nu s-au omorât cu firea pentru a pune la dispoziția oamenilor sacii necesari colectări deșeurilor biodegradabile. Conform legii, autorităților publice locale şi asociațiile de gestionare a deșeurilor aveau obligaţia de a modifica până acum regulamentele de salubritate și să introducă colectarea deşeurilor biodegradabile separat, concomitent cu asigurarea tratării deșeurilor în instalații de compost sau în instalații de digestie anaerobă. De ce s-ar fi grăbit să facă acest lucru pentru că odată colectate separat aceste deșeuri nu au unde să le ducă, motivul fiind lipsa instalațiior de compostare. Nu există decât câteva la nivel național, deși ar fi trebuit să fie cel puțin câte una la nivel fiecărui județ. Spre exemplu, la nivelul regiunii București-Ilfov care emite cele mai mari cantități de deșeuri biodegradabile există doar o instalația de tratare, cu mult sub ceea ce ar fi necesar. 

„Biodeșeuri” înseamnă deșeuri biodegradabile provenite din grădini și parcuri, deșeuri alimentare și de bucătărie provenite de la gospodării, birouri, restaurante, depozite angro, cantine, firme de catering sau magazine de vânzare cu amănuntul și deșeuri comparabile provenite din uzinele de prelucrare a produselor alimentare.

Cele mai citite știri

Exit mobile version