Marea miza combustibilului pentru centralele nucleare: Româna plătește prețul închiderii minelor de uraniu

Importanța energiei nucleare în mixul energetic va continua să crească în următorii ani după ce 25 de ţări, mai ales din Europa, şi-au stabilit ca obiectiv triplarea capacităţii globale. Creșterea puternică a acestei energii necesită însă și o creștere a producției de uraniu pentru a asigura combustibilul necesar centralelor nucleare. Această evoluție vine în contextual în care statele iau în considerare din ce în ce mai mult energia nucleară pentru a aborda schimbările climatice. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) estimează necesarul anual la peste 100.000 de tone de uraniu până în 2040, ceea ce înseamnă practic dublarea producției de uraniu și a procesării față de nivelurile actuale. În timp ce în lume se trece la redeschiderea minelor de uraniu închise, România încă nu a depășit faza bunelor intenții de a redeschide exploatarea de uraniu de la Tulgheș-Grințieș și își acoperă necesarul pentru funcționarea Unităților 1 și 2 de la Cernavodă din importuri scumpe.

România a renunțat la avantajul de a avea un ciclu industrial nuclear complet odată cu închiderea minei de uraniu de la Crucea-Botușana, județul Suceva, și a combinatului de apă grea de la Halânga, județul Mehedinți. Mina a fost închisă în 2021 ca urmare a epuizării zăcământului, iar la vremea respectivă cheltuielile totale de închidere, cu tot cu măsuri de protecție socială pentru mineri, au fost estimate la peste 246 milioane lei, la care se adăugau cheltuieli anuale de conservare și monitorizare post-închidere. Deși Ministerul Energiei a anunțat de mai multe ori în ultimii ani redeschiderea minei de uraniu de la Tulgheș – Grinţieş, din județul Neamț, pentru ca România să aibă combustibil nuclear, acest lucru nu s-a întâmplat până acum. Măsura figurează inclusiv în programul de guvernare, dar deocamdată singurul lucru realizat a fost transferul licenței de concesiune a activității de exploatare a uraniului în perimetrul Tulgheș-Grințieș de la Compania Națională a Uraniului (CNU), intrată în faliment, la Societatea Națională Nuclearelectrica.

Bani îngropați

Deschiderea exploatării de la Tulgheș-Grințieș este o intenție mai veche a guvernelor care s-au perindat pe la Palatul Victoria. În 2011, se plăteau peste zece milioane lei pentru elaborarea unui studiu de fezabilitate comandat de CNU în vederea deschiderii exploatări miniere de uraniu de la Tulgheș-Grințieș, care urma să înlocuiască mina Crucea-Botușana. Nici realizarea acestui studiu nu a reușit să miște lucrurile pe teren pentru că investiția, care era estimată la 407 milioane de lei, cu TVA inclus, nu a mai fost aprobată ulterior de către Executiv nefiind găsite surse de finanțare. În tot acest timp, zecile de galerii subterane al minei au continuat să se degradeze.

Proiectul de hotărâre de guvern elaborat în acest sens preciza că din cele 407 milioane de lei, 322 milioane de lei reprezentau cheltuielile aferente lucrărilor de construcţii – montaj, iar durata de realizare a investiţiei era de 108 luni. De asemenea, capacitatea de exploatare medie anuală de minereu de uraniu era estimată la 124.000 de tone. Pentru reluarea activității aici, Nuclearelectrica, actualul deținător al licenței de exploatare, anunța anul trecut că vrea să atragă investitori. „Volumul enorm de lucrări de cercetare geologică executat pe o perioadă de circa 40 de ani a permis estimarea cantitativă a resurselor geologice a fi suficiente pentru necesarul de uraniu pentru două reactoare pe o perioadă de circa 20 – 25 de ani de funcționare. În decursul anului 2011, la solicitarea CNU SA, a fost elaborat un nou studiu de fezabilitate pentru deschiderea, pregătirea și exploatarea zăcământului de uraniu, la o capacitate nominală anuală de producție de 150 tone uraniu. Documentația tehnico-economică a obținut Avizul Consiliului Interministerial de Avizare a Lucrărilor Publice de Interes Național și Locuinței nr. 78/05.2012″, scrie într-un document al societății Nuclearlectrica.

Consumăm din stoc și din import

Până când vor fi găsiți banii necesari pentru deschiderea unei noi exploatații de uraniu, necesar intern pentru funcționarea Unităților 1 și 2 de  de la Centrala atomoelectrică de la Cernavodă este asigura deocamdată din stocurile existe și din importuri. Unitățile 1 și 2 utilizează anual aproximativ 11.000 de fascicule de combustibil nuclear, conținând fiecare în jur de 19 kg de uraniu. În perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2023, Sucursala FCN Pitești a fabricat, controlat și acceptat un număr de 11.000 de fascicule de combustibil nuclear, conform programului anual de fabricație, toate încadrându-se în specificații, producția de fascicule de combustibil nuclear crescând cu 1,6% față de aceeași perioada a anului 2022, când s-au fabricat, controlat și acceptat un număr de 10.826 de fascicule, arată raportul SNN pe anul 2023. De asemenea, în cursul anului trecut, pentru producția de combustibil nuclear, s-a consumat pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu (UO2) proveniă din stocul existent la 1 ianuarie 2023 și din pulberea sinterizabila de dioxid de uraniu rezultată din procesarea de către Fabrica de prelucrare a concentratelor de uraniu  Feldioara SRL – Filiala SNN a concentratului tehnic de uraniu achiziționat de la furnizorul Kazatomprom din Kazakhstan și CAMECO International, Canada, fără însă ca raportul să facă referire la prețul de achiziție. 

Conform datelor din raportul anual de activitate al SNN, în 2023 au fost importate 400 de tone de concentrat de uraniu (U308) de la Kazatomprom, în baza a două contracte, și 200 de tone de la CAMECO International în baza unui singur contract. Ulterior, aceste cantități au fost prelucrate pentru obținerea pulberii sinterizabile de UO2 de către Fabrica de prelucrare a concentratelor de uraniu Feldioara SRL în baza unui contract care a inclus și depozitarea pulberii. 

Producția globală de uraniu, în creștere accelerată

Producția globală de uraniu este de așteptat să crească cu 11,7%, până la peste 60,3 kilotone (kt) în 2024, potrivit estimărilor companiei de analiză GlobalData din Marea Britanie, creșterea producției provenind în principal de la producători cheie precum Kazahstan și Canada.

Kazahstanul a reprezentat 37,3% (20,1 kt) din totalul aprovizionării globale de uraniu în 2023. În ciuda unei scăderi de 5,1% a producției în 2023 la compania kazahă Kazatomprom, producția sa este de așteptat să se redreseze în 2024, estimându-se o producție de 23,2 kt. Producția globală de uraniu este de așteptat să crească cu o rată anuală de 4,1% din 2024 până în 2030, producția ajunge la 76,8 kt în 2030.

China, investiție spectaculoasă în producerea combustibililor nucleari

Potrivit Autorității Chinei pentru Energie Atomică (CAEA), China National Nuclear Corporation dezvoltă un mare proiect în Ordos, Regiunea Autonomă Mongolia Interioară. CAEA a anunțat că „indicatorii tehnici-cheie ai proiectului National Uranium No.1 sunt printre cei mai buni din lume” și va avea cele mai înalte standarde de siguranță, mediu și eficiență și, după finalizare, va avea „cea mai mare capacitate de producție din Chinei”. Proiectul, care a demarat pe 15 iulie, va integra automatizarea, controlul centralizat de la distanță a extragerii și stocării, și analiza big data, scrie World Nuclear News.  Proiectul face parte din planul de dezvoltare a energiei nucleare al Chinei, uraniul natural fiind baza ciclului nuclear, iar cererea va crește pe măsură ce capacitatea de energie nucleară se extinde în întreaga lume. China are în prezent 56 de reactoare operabile, oferind o capacitate de 54,36 GWe. Mai sunt încă 27 de reactoare în construcție care vor oferi încă 29 Gwe, iar alte zeci de reactoare sunt în faza de planificare. Potrivit Asociației Mondiale Nucleare, China își propune să producă o treime din uraniul necesar pe plan intern, să obțină o treime din exploatare zacămintelor altor țări în cadrul unor companii cu acționariat mixt, iar  o treime din necesar să-l cumpere de pe piața liberă.