Mit sau adevăr: Cât de aproape suntem de un acord cu FMI

Subiectul datoriei publice a României este unul dintre cele mai sensibile subiecte atunci când vine vorba despre economie și finanțe, mai ales acum când nivelul datoriei a depășit pragul de 50% din PIB. Asta pentru că atunci când aude de împrumuturi, românul de rând face imediat legătura cu un eventual acord cu Fondul Monetar Internațional, iar de aici poate apărea o întreagă paletă de discuții care de care mai tensionate, începând cu discuții despre tăieri ale salariilor și chiar până la conspirații legate de suveranitatea economică a țării. Vă propunem în cele ce urmează o abordare un pic diferită, mai calmă, în care vedem în ce cheie trebuie interpretate toate cifrele. 

Anul 2023 este unul în care subiectul datoriei și împrumuturilor făcute de statul român a luat din nou amploare în contextul în care la începutul acestui an ministerul de Finanțe a împrumutat sume foarte mari la niveluri de dobândă destul de ridicate, fapt ce a atras opinii în spațiul public legate de starea precară a situației financiare a României care ar putea conduce la un nou acord cu FMI. Românii nu au mai vorbit atât de aprins despre datoria publică de când reprezentanții FMI veneau în misiunile de evaluare de prin anii 2009-2010. Au fost anii în care românii au înțeles că acordul cu FMI vine la pachet cu un pachet agresiv de austeritate și că cei care trebuie să suporte costurile unei datorii uriașe sunt tot ei, plătitorii de taxe și impozite. Acesta este motivul pentru care explozia datoriei publice creează adevărate unde de șoc în rândul opiniei publice, întrucât memoria acelor ani încă mai este vie în mentalul colectiv al românilor. De curând, Ministerul Finanțelor Publice a anunțat că datoria administraţiei publice (datoria guvernamentală) a crescut, în februarie 2023, la 706,524 miliarde lei, faţă de 694,91 miliarde de lei în luna precedentă. Ca procent din PIB, datoria guvernamentală a crescut la 50,1%, de la 49,2% în ianuarie 2023, motiv pentru o anumită parte a liderilor de opinie să facă declarații cu un anumit tip de mesaj, mai ales pentru foști miniștri de finanțe aflați mai mult sau mai puțin în opoziție față de actuala guvernare. 

Florin Cîțu, fost premier dar și fost ministru de Finanțe, este unul dintre cei mai vocali exponenți ai acestui curent de opinie, dată fiind și calitatea politică a acestuia. Acesta și-a exprimat în nenumărate rânduri opinia potrivit căreia România va ajunge să încheie un acord cu Fondul Monetar Internațional, ceea ce va duce la măsuri dure de austeritate. La rândul ei, Anca Dragu, tot fost ministru al Finanțelor, este de părere că „cei care ne acordă aceste împrumuturi sunt îngrijoraţi de faptul că datoria publică creşte, cheltuielile sunt de nestăpânit şi Guvernul nu vine cu niciun set de măsuri.” Opinia potrivit căreia România se îndreaptă spre un acord cu FMI este împărtășită și de alți experți și analiști care nu văd cu ochi buni felul în care sunt gestionate finanțele țării. „Dacă gaura din Titanicul românesc se va extinde, nu este exclus să vedem și un semnal SOS transmis către FMI, salvatorul de serviciu al finanțelor publice”, spune Adrian Negrescu într-o opinie pentru Income Magazine, adăugând că „FMI ne-ar putea oferi 20-30 miliarde de euro la un cost mai bun decât cel cu care se împrumută în prezent România, bani cu care politicienii să poată menține România pe linia de plutire.”

Datoria ca un credit 

Atunci când vine vorba despre datorie, este important să știm anumite lucruri. Datoria în sine nu este ceva rău. Mai important decât nivelul datoriei este motivul pentru care te îndatorezi. Așadar în loc să spunem că România are o datorie publică de 706 de miliarde de de lei (atât era la finalul lunii februarie), putem spune că România are de rambursat un credit național de 706 de miliarde de de lei. Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank, explica de curând faptul că datoria publică poate fi o povară nu din cauza dimensiunii ei, ci din cauza costurilor pe care populația le suportă prin intermediul politicilor publice. Când iei un credit iar banii îi folosești pentru un televizor mai mare sau pentru un telefon mai scump, datoria ta devine o povară. Dacă iei creditul ca să-ți cumperi un utilaj sau un device cu care poți face bani, datoria se poate plăti de la sine. Atunci când este vorba despre creditare, sistemul bancar are acest element care se numește grad de îndatorare, peste care o persoană nu mai poate obține un împrumut. În cazul unui Stat, prin Tratatul de la Maastricht, ni se spune că datoria publică nu ar trebui să depășească 60% din PIB. În momentul de față, acest grad de îndatorare al României este de 50%, ceea ce înseamnă că, cel puțin deocamdată, beculețul roșu de pe bord încă nu s-a aprins. 

Un al doilea aspect interesant atunci când vine vorba despre datorie este structura acesteia. Împrumuturile pe care le face statul român se duc în două mari zone: finanțarea deficitului și refinanțarea datoriei publice. Aici, există un aspect oarecum pozitiv. Ștefan Nanu,  directorul general al Trezoreriei Statului, a explicat de curând pentru Income Magazine faptul că deși în cifre absolute necesarul de împrumuturi a crescut în acest an față de anul trecut de la 146 de miliarde de lei la 160 de miliarde de lei, partea care e necesară pentru finanțarea deficitului a scăzut. „Aceste 160 de miliarde de lei sunt compuse din 68 de miliarde finanțare de deficit, 92 de miliarde refinanțare de datorie” , a declarat Ștefan Nanu, care a precizat că refinanțarea de datorie a crescut foarte mult față de anul trecut. Dacă anul trecut am avut 81 de miliarde de lei deficit cu 67 de miliarde refinanțare, pentru anul acesta structura datoriei s-a modificat, în sensul în care împrumuturile nu se mai fac majoritar pentru susținerea nevoilor curente, ceea ce înseamnă că începem să ne adaptăm cheltuielile publice la nivelul de venituri, în sensul că avem nevoie să ne împrumuturi mai mici pentru finanțarea deficitului. 

„Este normal pentru o țară să împrumute bani pentru acoperirea cheltuielilor sale. În prezent, datoria externă a României este de aproximativ 154 de miliarde de euro, comparabilă cu cea a Ungariei și mai puțin de jumătate din datoria externă a Poloniei, de 369 de miliarde de euro” , a declarat pentru Income Magazine Bogdan Maioreanu, analist al eToro pentru România. Datoria actuală este de 50% din PIB, ceea ce este mult mai puțin decât media europeană de 90% sau decât datoria americană de 122%, precizează Maioreanu, adăugând: „Am întrebat investitorii români prin intermediul sondajului eToro Retail Investor Beat dacă sunt îngrijorați de creșterea datoriei României și doar 5% au răspuns că sunt. Prin urmare, impactul datoriei asupra imaginii României nu este la un nivel îngrijorător în acest moment.”  

Așadar, discuția despre datoria publică este una care poate fi îndreptată în orice sens. Există elemente care pot părea îngrijorătoare, cum este nivelul datoriei, sumele uriașe pe care statul le dă lunar doar pe dobânzi sau avem o bază foarte mică de colectare la care ne raportăm. Pe de altă parte, structura datoriei arată că lucrurile par să se îndrepte mai degrabă spre o sustenabilitate a datoriei, fapt care se reflectă și în scăderea dobânzilor. „Prin urmare, necesitatea unui împrumut de la FMI pare să fie redusă”, explică Bogdan Maioreanu. 

Depășirea pragului, o chestiune de moment

Un alt aspect demn de luat în seamă atunci când vine vorba despre nivelul datoriei este caracterul conjunctural sau permanent al acesteia. Legea responsabilității fiscal-bugetare prevede faptul că în momentul în care datoria atinge pragul de 50%, Guvernul trebuie să vină cu un plan de măsuri pentru reducerea nivelului acesteia. Adrian Câciu a explicat totuși că trebuie luate măsuri doar dacă acest prag devine unul structural, în sensul în care pe o perioadă mai lungă de timp acest prag este depășit și este datorat unor cauze care țin într-adevăr de politica guvernamentală. Astfel, explică ministrul Câciu, România nu se află într-o situație în care pragul de 50% să fie depășit pe termen lung, fiind mai degrabă o situație de moment din cauza faptului că România are un vârf de plată de 100 de miliarde de lei. Mai mult, într-o discuție avută săptămâna trecută cu Johannes Hahn, comisarul european pentru buget și administrație, Adrian Câciu a precizat că nivelul datoriei publice este în scădere și este estimat să ajungă la finalul anului 2023 la 47% din PIB. În concluzie, este bine ca atunci când vine vorba despre datoria publică să ne uităm la o serie de aspecte care țin de structura acesteia, evoluția în timp, precum și de motivele care stau la baza împrumuturilor. Formarea unei opinii strict pe baza depășirii pragului poate duce la o concluzie eronată sau cel puțin simplistă. Așadar, dacă cel puțin în acest moment nu se pune problema de un acord cu FMI, creșterea sau, dimpotrivă, reducerea acestei posibilități, depinde de cum vor evolua lucrurile în viitor.