Muncă și sacrificiu, rețetă pentru fundația unui business de succes

„Sunt puțin răcit, e probabil deranjant când vorbesc”, se scuză Cristian Erbașu la începutul discuției. Se simte în voce și se vede că nu e chiar în formă maximă. Cu toate acestea, nu și-a schimbat programul, întâlnirile stabilite din timp au rămas bătute în cuie. În primul rând a fost vorba despre cuvântul dat, care ține de modul în care este ca om, iar apoi a contat filosofia lui de management, care are ca pilon puterea exemplului propriu. „Nu le poți cere celorlalți să dea maxim când tu nu dai”, avea să-mi explice pe parcursul interviului de ce ziua lui de muncă are cam 12 ore, iar, de cele mai multe ori, și sâmbăta este zi lucrătoare.

Privind din exterior, nu ai niciun dubiu că efortul a meritat. Cifra de afaceri a Grupului de companii Erbașu a ajuns anul trecut la peste 200 de milioane de euro, iar businessul ocupă un loc onorant în topul marilor constructori din România. Imaginea devine și mai clară dacă o completezi cu un fapt divers: s-a depășit pragul de 1.000 de proiecte finalizate, multe dintre acestea fiind de anvergură și cu un grad ridicat de complexitate. Dacă mai adaugi un detaliu semnificativ, că succesul nu este dat doar de zona de construcții, ci există companii ale familiei Erbașu cu operațiuni profitabile în imobiliare, agricultură, industria alimentară sau în industria hotelieră, realizezi că ai în față un holding care stă pe o fundație cât se poate de solidă. 

Rezistență la cote maxime

Nimic nu testează stabilitatea unui business mai bine decât o criză puternică. În momentul în care pandemia a lovit economia românească, multe companii au fost obligate să-și reseteze activitatea. Unele au supraviețuit, dar au ieșit slăbite din această experiență, altele au dat faliment. Mai sunt câteva care au trecut prin cutremurul provocat de coronavirus fără daune structurale, ba chiar au devenit mai rezistente și mai puternice. Grupul de companii Erbașu este un astfel de exemplu. Afacerile nu doar că au rămas la nivelul așteptat, dar au și înregistrat creșteri. E drept, la început a fost de ajutor și trendul pieței, sectorul înregistrând un avans semnificativ în 2019 și 2020, dar performanța ulterioară a fost obținută pe o piață în scădere, afectată de creșterea inflației și blocajul de pe piața materialelor de construcții. Singura măsură de siguranță a fost o temperare a investițiilor de anul trecut. „Am avut anul trecut o cifră de afaceri de circa 200 de milioane de de euro, iar investițiile au fost undeva până în 2 milioane de euro. Anul acesta ne-am propus să avem investiții mult mai mari, de trei-patru ori mai mult, pentru că pe de o parte ne așteptăm la un an cu o cifră de afaceri mult crescută, undeva pe la dublu, iar pe de altă parte ne așteptăm ca odată ce s-a restabilit liniștea în zona prețurilor și avem o oarecare predictibilitate pe pe costuri, profitul să fie mult mai bun decât cel de anul trecut”, creionează Cristian Erbașu o schiță detaliată a evoluției businessului său principal. Imediat trece însă în alt registru, cel în care subiectul principal îl reprezintă apărarea activității și promovarea companiilor din domeniu. Din poziția de președinte Federația Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) are o imagine clară a vulnerabilităților care afectează piața de profil și, cu fiecare ocazie, propune soluții guvernanților. „Problema majoră a companiilor din construcții o reprezintă birocația la proiectele, mai ales pe fonduri europene. Se fac extrem de multe documente, de cele mai multe ori inutile. De exemplu, noi, la doi oameni care stau pe șantier, avem cinci oameni care stau să facă documente. În mod normal ar trebui să fie invers!”, explică Cristian Erbașu, arătând că apoi mai există blocaje pe lanț, cum ar fi cele de la consultanți, fapt care „face ca pentru constructor să fie un calvar lucrul pe aceste proiecte”. Iar toată povestea vine cu o lungă întârziere la plată, ceea ce pune mare presiune pe cash-flow. Asta însă nu este tot. În ultima vreme, companiile trebuie să facă față unor garanții enorme, care ajung și până la 20% din valoarea contractului, în condițiile în care piața asigurărilor este lovită puternic de recentele falimente și, în plus, băncile au devenit din ce în ce mai reticente. Marja de profit din sectorul construcțiilor este în general una mică, în medie 5-7% , detaliu care dă peste cap calculele constructorilor din România. Tot acest tablou, atrage atenția președintele FPSC, este completat de o serie de vulnerabilități structurale. În primul rând, taxarea muncii este mult prea mare, apoi sistemul de educație nu este capabil să ofere suficientă resursă umană calificată în economie. Legat tot de oportunitatea și randamentul investițiilor statului, rețelele edilitare, deși ar trebui să fie considerate prioritare pentru că dezvoltarea lor este strâns legată de bunăstarea cetățenilor, sunt lăsate fără finanțări. 

Planuri mari, materiale lipsă

De ceva timp, se văd semnele unei puternice crize pe piața materialelor de construcții. Pe lângă faptul că au devenit din ce în ce mai greu de procurat, au crescut mult și prețurile. Producătorii și-au redus capacitățile în pandemie, iar revenirea ține și acum de un calcul de oportunitate și de un atent management al riscului. „Revenirea capacităților de producție nu este într-un ritm alert pentru că ei nu-și dau seama dacă într-adevăr economia va reveni la parametri dinainte de pandemie sau dacă va stagna. Și scumpirea energiei le-a creat un disconfort major producătorilor, care nu și-au îndeplinit cu exactitate planul de business. Au fost multe situații în care investițiile în fabrici de materiale de construcții s-au lăsat așteptate. Au fost anunțate, dar ori nu au mai demarat, ori s-au făcut într-un ritm foarte scăzut. Chiar și acum, deși toată lumea își dorește să se investească în producerea anumitor materiale de construcție, procesul este unul lent”, explică președintele FPSC. Acesta arată că unele firme de construcții, cele care au suficientă forță, au început să investească și în acest domeniu. Astfel, de exemplu, capacitatea de elemente prefabricate pe piața românească este în acest moment la o treime față de ce va fi peste în următorii 5 ani. Totuși, aceste investiții nu vor rezolva fondul problemei. „Va fi o criză extrem de mare pe piața materialelor de construcție, mai ales cele care care se obțin din extracțiile de piatră, de balast, din România, pentru că avem capacitate și resurse limitate”, avertizează Cristian Erbașu, oferind o perspectivă realistă proiectelor care prevăd sute de noi kilometri de autostradă inaugurați în următorii ani. 

Forța de muncă, principala resursă

Odată cu aderarea la UE, companiile de construcții din România au început să resimtă ceva ce de acum toată economia suferă: lipsa personalului calificat. Atunci, lucrătorii în construcții au ales să plece pentru salarii mult mai mari în Vest, iar trendul s-a păstrat mai bine de un deceniu. Reducerea decalajelor între economia românească și alte economii din UE, care s-a văzut și în creșterea veniturilor salariaților, i-a făcut pe unii să se întoarcă în țară. Totuși, fenomenul nu are atâta amploare pentru a suplini nevoile sectorului și nici lipsa de viziune a celor care ar trebui să gândească strategiile din domeniul educației. „Facultățile de profil din România au foarte puțini studenți, au puțini candidați la intrarea în facultate și absolvenți și mai puțini. E un paradox în construcții – într-o economie în care se cer constructori, firme de construcții, nu ai oameni calificați sau ingineri în domeniul construcțiilor. Ori este clar că la nivel de țară, de-a lungul timpului nu ne-am pregătit pentru așa ceva”, explică Cristian Erbașu. El a suplinit această nevoie cu importul de forță de muncă din Asia. În prezent, la Grupul de companii Erbașu lucrează 250 de angajați străini și urmează să mai vină încă 250. În general, productivitatea lucrătorilor care vin din Asia este mai mică cam cu 30% față de cea a românilor. Totuși, există o masă critică de circa 100 de angajați din străinătate care lucrează pentru companie de cel puțin trei-patru ani și care se pot lăuda cu aceleași performanțe ca angajații români. Cert este că nevoia de forță de muncă de bună calitate este și un efect al creșterii afacerilor, dar și o condiție pentru susținerea dezvoltării. Cu toate că sectorul construcțiilor beneficiază de o serie de facilități fiscale, ar fi de bun augur o reducere a taxarii muncii în întreaga economie . Oricum, anularea facilităților pe munca din construcții în următorii cinci ani ar reprezenta o tragedie pentru constructori, angajați și angajatori, dar și pentru capacitatea României de a se dezvolta și de a finaliza proiecte de investiții.

De la specialist în construcții la antreprenor în serie

Cristian Erbașu nu conduce singur, are o echipă mare, formată din oameni în care are multă încredere. Fratele, Alexandru, și unchiul, Ion, sunt și ei implicați în afacere, sunt și ei implicați în afacere, având amândoi birourile la același etaj, foarte aproape de al lui. Ca observație, aproape 90% dintre manageri se pot lăuda cu o vechime în companie de ordinul zecilor de ani. Este nevoie de tot acest suport deoarece portofoliul familiei Erbașu conține businessuri dintre cele mai variate, unde e nevoie de multă expertiză care nu are legătură doar cu domeniul construcțiilor. Nu este aici cazul activității din domeniul imobiliar. Grupul de companii Erbașu a mizat și va continua să se concentreze pe o serie de dezvoltări imobiliare mici, dar și-a folosit experiența și într-un proiect de mare anvergură. Este vorba de Arbo Residence, un ansamblu rezidențial construit în Mogoșoaia cu un asociat, un alt mare constructor, care, la finalizare, ar urma să aibă 1.100 de apartamente. Este un proiect în trei faze: prima fază, de 310 apartamente, este gata și au fost demarate lucrările la faza a doua. 

Planuri poate chiar mai ambițioase are familia Erbașu cu businessurile din domeniul hotelier. Aici există o experiență îndelungată, în 1994 fiind construit de familie în zona Aviației hotelul Erbas. Acum cinci ani, după o renovare care s-a ridicat la cinci milioane de euro, hotelul s-a redeschis sub cupola ibis Style, fiind operat de lanţul hotelier Orbis. „Dăm drumul acum la un nou hotel tot în București, care la tot împreună cu cei de la Accor colaborăm (N.R. Orbis este partenerul Accor pentru Europa de Est). Va fi pe DN 1, un Novotel Aparthotel,  va fi gata în 2025. Tot acum am dat drumul la proiectul pentru nou hotel ibis în Oradea, avem deja terenul, sperăm până la sfârșitul anului să avem autorizația, va fi gata în 2026. Sperăm ca tot în 2026 să mai deschidem un hotel în vestul României, tot ibis”, își prezintă planurile ambițioase antreprenorul. Aceste hoteluri urmează să aibă între 120 și 150 de camere și vor fi clasificate la trei sau patru stele. Cu alte cuvinte, vor avea „o calitate bună la un preț optimizat”, adică sunt gândite pe o nișă deficitară în industria ospitalității din România. 

Aceeași abordare legată de raportul preț-calitate antreprenorul o are și în businessul din agricultură. Plecat de la o mică fermă de vaci, construită din pasiune de tatăl lui Cristian Erbașu, și-a început procesul de dezvoltare abia prin anul 2007. În urma unei investiții de aproximativ 15 milioane de euro realizată în timp, s-a dezvoltat în județul Dâmbovița, la doar 20 de kilometri de Târgoviște, o fermă cu circa 1000 de vaci și s-a ridicat o fabrică care procesează aproximativ 25 de tone de lapte pe zi. Afacerea se dorește a fi una integrată, ferma dispunând și de 600-700 de hectare de teren – o parte proprietate, o parte în arendă. Brandul de lactate se numește Nucet, iar distribuția se face deocamdată în opt județe cu propria companie. Mai mult, există și un depozit cu temperatură controlată, iar complexul agro-industrial deține și facilități proprii de cogenerare. Cu alte cuvinte, ferma își produce singură energia electrică și, mai mult, vinde surplusul. Deși investițiile în agricultură nu sunt la fel de profitabile ca altele, Cristian Erbașu nu regretă pasul făcut – știe că aici construiește cu gândul la trecut ceva solid pentru viitor. 

Culisele succesului

Cristian Erbașu are puțin timp liber. Îi place să citească, deși nu apucă să o facă atât de des cum și-ar dori, se uită cu plăcere la competițiile sportive de calitate și a învățat să aprecieze filmele bune. Duminica și-o petrece de obicei cu familia, dar se întâmplă să mai aibă și lucruri de rezolvat cu businessul. Soția este cadru universitar specializat tot în sectorul construcțiilor, iar cele două fete învață în străinătate, dar au ales domenii care nu au legătură cu activitatea părinților: cea mare este atrasă de artă, studiind grafică și animație, iar cea mică a ales chimia. Cristian Erbașu speră că se vor întoarce în țară, dar precizează că aici e numai decizia lor. 

Dacă privești din afară, toată construcția reușită de Cristian Erbașu nu are niciun viciu. Din interior însă lucrurile se simt altfel, deoarece sacrificiul vine de multe ori cu regrete. „Dorința de a progresa mi-a acaparat toată viața și, din nefericire, mai ales prezența mea împreună cu familia a fost afectată. Am încercat să fiu de fiecare dată aproape de fetele mele și de soție, dar este clar că nu e suficient cât am reușit. Este una, să zic așa, din nerealizările mele, că nu am reușit un echilibru. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, asta aș schimba”, recunoaște Cristian Erbașu, unul dintre puținii antreprenori care au conștientizat prețul succesului.