Nu ne mai facem bine

Nu poate să treacă o zi fără să vedem dovezi clare că avem un stat eșuat. Poliția lasă liber un drogat care nu are nici măcar actele mașinii în ordine, iar acesta ajunge să facă după o oră un adevărat carnagiu. Aceeași poliție, la fel ca multe alte instituții, se face timp de ani buni că nu vede ilegalități care afectează siguranța cetățenilor, tragedia de la Crevedia arătând clar că la noi „unde-i lege e și tocmeală”.

Numeroasele instituții ale statului român îngroapă cetățenii în hârtii, dar când vine vorba să-și îndeplinească menirea vedem că ori nu vor, ori nu pot. Da, de vină e mai ales politicul, care a avut grijă ca instituțiile să fie populate cu incompetenți, aleși pe sprânceană din membri de partid analfabeți sau din marile familii care împart putere, contracte și funcții.

Am văzut la Crevedia cât de prost dotați sunt pompierii și cât de mult poate să dăuneze lipsa de profesionalism a celor care îi conduc. Fără să ai habar de domeniu, nu poate să nu ți se pară delirant să ai atâția răniți din cadrul DSU la o singură intervenție. Sistemul medical e la pământ. Plecând de la ceea ce s-a întâmplat la Botoșani și mergând în timp până la tragedia de la Colectiv, ne dăm seama că odată intrat într-un spital se poate să nu mai ieși viu. Și asta nu e tot. La noi nu există prevenție, nu există destui medici, sunt județe în care dacă pățești vreun accident, un mic AVC sau vreun infarct minor, ești condamnat – nu are cine să te trateze, mulți bolnavi de cancer nu au acces la tratament și nu avem nici medicamente pentru boli cronice.

De asemenea, nu tratăm bolile psihice, nu tratăm dependențele. Avem nebuni care se plimbă liberi și iau decizii prin instituții, aplică legea, operează pacienți și chiar predau în școli. Pe unii îi și votăm. Asta pentru că la noi nimeni nu are grijă de sănătatea mintală. Iar micile probleme netratate devin în timp probleme uriașe.

La fel stau lucrurile și cu drogurile sau cu alcoolul. La noi, dependențele nu se vindecă, ci se adâncesc. Drogurile periculoase au ajuns deja în școli, iar noi stăm și ne uităm. Și plătim! Întâi taxe, din ce în ce mai mari, apoi cu viața noastră și a copiilor noștri. Am mai mulți prieteni și colegi care au ales să plece din țară, iar motivația a fost una singură: să le ofere un viitor copiilor. Nu s-au uitat să strângă averi, ci să aibă un trai liniștit și decent. Au căutat un loc în care să fie respectați și în care să-i poată învăța pe cei mici care sunt valorile corecte.

Acum, când vedem că totul în jurul nostru explodează, trebuie să acționăm – să luăm atitudine și să cerem dreptate. Iar, când va fi să ajungem la vot, să nu punem ștampila pe analfabeți, hoți sau incompetenți. În concluzie, ce-mi doresc pentru România este o reformă profundă a aparatului de stat, o domnie a legii și echitate. Adică o țară în care să vrei să trăiești sau, eventual, să vrei să te întorci dacă statul român, bolnav și corupt, te-a alungat prin Anglia, Franța, Spania, Italia…