Obligațiuni corporative la BVB: randamente bune, dar și capcane de care trebuie să știi

Cea mai importantă categorie de instrumente financiare tranzacționate la Bursa de Valori București este, fără îndoială, cea a acțiunilor, ea fiind suprapusă de cele mai multe ori peste ideea de bursă de valori în mentalul colectiv. Totuși, deși piața de capital locală este la un nivel de dezvoltare inferior comparativ cu cele din țările cu economii dezvoltate, ea are o ofertă mult mai diversificată de instrumente financiare decât ar părea la prima vedere. Asta și pentru că, spre deosebire de alți operatori de piață din regiune, BVB a rămas independentă, nefiind integrată într-un grup mai mare din străinătate, ceea ce a favorizat dezvoltarea unei game mai largi de produse investiționale oferite publicului.

Un loc important în oferta investițională a bursei locale îl ocupă instrumentele cu venit fix, mai exact obligațiunile, împărțite în trei categorii: obligațiuni guvernamentale (titluri de stat), obligațiunile municipale, emise de autorități publice locale (primării și consilii județene) și cele corporative, emise de entități private (companii și bănci).

Deși titlurile de stat domină acest segment atât ca număr de emisiuni, cât și ca valoare totală, obligațiunile corporative s-au dezvoltat de la o piață aproape inexistentă în urmă cu 10-15 ani la una care oferă o alternativă reală de plasament, cu randament mai mare decât depozitele bancare și cu riscuri în general mai mici decât acțiunile listate.

Așa cum se întâmplă deja cu majoritatea variantelor de economisire și investiție, cumpărarea obligațiunilor corporative nu mai necesită drumuri la banca sau altundeva, ci poate fi făcută din contul de tranzacționare deschis la una dintre societățile de servicii de investiții financiare active la bursa de valori locală, cont care, la rândul său, poate fi deschis 100% online. Trebuie făcută o distincție între piața primară și cea secundară de obligațiuni, pe prima fiind cumpărate instrumentele financiare direct de la emitent, în timp ce pe cea de-a doua, administrată de bursa de valori, acestea pot fi cumpărate de la alți investitori care le dețin deja. Există cazuri de emisiuni de obligațiuni vândute prin ofertă publică, așa cum a fost cazul celor de la Bittnet Systems și Norofert în anii trecuți, însă majoritatea emisiunilor sunt vândute inițial prin pasament privat, mai ales cele ale emitenților mari, cum ar fi băncile. Oricum, chiar și atunci când emitenții oferă publicului acces la piața primară, acest lucru are loc pentru o perioadă limitată, în cea mai mare parte a timpului singurele investiții disponibile în obligațiuni corporative fiind cele de pe piața secundară.

Comisioane mici, lichiditate și mai mică

Comisioanele sunt mai mici decât cele aferente tranzacțiilor cu acțiuni, majoritatea firmelor de brokeraj având comision de 0,2% din valoarea tranzacțiilor cu obligațiuni, ceea ce este la jumătate sau chiar mai puțin comparativ cu comisioanele practicate pentru tranzacțiile cu acțiuni. Partea goală a paharului este că pentru piața de obligațiuni nu există furnizori de lichiditate sau market makeri, iar ceea ce reduce considerabil lichiditatea și face ca spread-ul (diferența între cel mai mare preț la care există ordine de cumpărare și cel mai mic preț la care există ordine de vânzare) să fie unul destul de mare, iar în multe cazuri să nu existe ordine de cumpărare sau vânzare. 

La obligațiuni lucrurile stau exact invers față de acțiuni, cele ale emitenților mari neavând, în cele mai multe cazuri, nici măcar o tranzacție în toată perioada în care sunt listate, deoarece deținătorii lor, în general investitori mari, le cumpără pentru a le deține până la maturitate. Așadar, un investitor în astfel de instrumente trebuie să știe din start că are șanse minime să cumpere obligațiuni la Banca Transilvania, Raiffeisen Bank, BCR, Romgaz sau Electrica, fiind limitat în practică la instrumente cu venit fix emise de companii mai mici.

În tabelele alăturate am centralizat obligațiunile corporative listate la BVB (separat pentru emisiunile în RON și cele în EUR) și pentru care poate fi calculat randamentul până la maturitate (YTM – yield to maturity). Asta exclude din calcul obligațiunile pentru care nu au fost realizate tranzacții până în prezent, dar și pe cele pentru care dobânda este variabilă, al căror număr este oricum unul mic. Tabelele sunt ordonate în funcție de randament.

În general instrumentele cu venit fix au randamente mai mici decât acțiunile ca urmare a riscului mai mic asociat, plata lor trebuind realizată cu prioritate, înainte de a fi recompensați acționarii pentru investiția lor. Totuși, printre obligațiunile listate la Bursa de Valori București regăsim mai multe emisiuni cu randamente care în unii ani ar fi superioare celor de pe piața de acțiuni. Asta pentru că, deși din punct de vedere juridic deținătorii de obligațiuni au prioritate în fața acționarilor, riscul perceput de investitori pentru unele companii este prea mare pentru a le permite acestora să se împrumute la dobânzi mai mici.

Nu trebuie confundat cuponul, care este rata dobanzii plătită de emitent raportat la valoarea nominală a obligațiunii, cu randamentul, care e calculat raportând sumele pe care un investitor care cumpără acum obligațiuni ar urma să le primească în viitor la prețul plătit. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că randamentul este anualizat. Asta înseamnă că, de exemplu, dacă o emisiune de obligațiuni mai are 3 luni până la scadență, iar suma dintre valoarea nominală și eventualul cupon care mai e de plătit este cu 5-6% peste prețul de piață, randamentul YTM nu va fi acesta, ci unul mult mai mare, care ia în calcul reinvestirea ulterioară a banilor.

Unde se găsesc cu adevărat randamentele bune

Deși pe piața principală de obligațiuni de la BVB există mai multe obligațiuni decât pe sistemul multilateral de tranzacționare (SMT), așa cum spuneam și mai sus, cele ale emitenților mari sunt listate în cele mai multe cazuri fără să genereze ulterior vreo tranzacție, motiv pentru care nu sunt incluse în tabele. Există câteva astfel de emisiuni pentru care au existat tranzacții, mai ales dintre cele în RON, dar asta nu înseamnă că un investitor ar putea cumpăra în prezent obligațiuni la același randament. Una dintre ele este chiar pe primul loc în tabelul cu obligațiunile corporative în lei, cea a Raiffeisen Bank, cu un randament anualizat de peste 30% până la scadența din 14 mai 2026. Acest randament este obținut pe baza unei singure tranzacții cu o singură obligațiune, realizată pe 15 mai 2025 la un preț cu 5,6% mai mic decât valoarea nominală. Este, așadar, o valoare nerelevantă, dar pe care am păstrat-o în tabel tocmai pentru a ilustra faptul că pe piața obligațiunilor corporative românești lucrurile nu sunt mereu ceea ce par, și trebuie studiate bine înainte de a trage concluzii.

Chiar și lăsând la o parte obligațiunile emise de băncile mari, la care nu există în mod real acces prin intermediul bursei de valori, oferta este una destul de diversificată, iar randamentele sunt peste dobânzile care ar putea fi obținute la depozitele bancare. Un motiv important pentru randamentele mai mari este faptul că obligațiunile nu sunt garantate, așa cum se întâmplă cu depozitele bancare în limita a 100.000 de euro.

Exceptând obligațiunile Raiffeisen Bank există 4 alte emisiuni listate pe piața principală, pentru care cerințele de admitere sunt mai stricte, al căror randament anualizat la ultimul preț de tranzacționare este mai mare de pragul de 10%, trei dintre ele emise de Bittnet Systems și una emisă de SSIF BRK Financial Group, ambele companii fiind listate și pe piața de acțiuni. Numărul obligațiunilor listate pe piața SMT pentru care randamentele sunt de peste 10% este mai mare, 9 în momentul de față, printre emitenții acestora regăsindu-se companii care operează branduri cunoscute, precum Teilor sau Stanleybet, companii listate pe piața AeRO (Life is Hard, Norofert, Agroland Business System, Ascendia), dar și companii care nu au nici o identitate de brand vizibilă, nici nu sunt listate: Artprint, OMRO IFN sau Ski Surianu). Nici emisiunile care au randamente mai mici de 10% nu sunt departe de acest nivel, cea mai mică valoare dintre emisiunile non-bancare fiind 8,37%.

Pe partea de emisiuni în euro situația este chiar mai interesantă decât la cele în lei. Există două emisiuni cu randamente YTM mai mari de 20%, cele ale Bestjobs Recrutare și Prefera Foods, plus alte două între 10% și 20%, cele ale Ocean Credit IFN și Ansett Logistics, ceea ce pentru un plasament în moneda unică europeană este foarte mult. O particularitate comună este maturitatea relativ apropiată, în lunile, aprilie, mai și iulie ale acestui an. Acest lucru face ca randamentul anualizat să fie mai mare decât se poate obține efectiv din investiția în instrumentele respective. 

De exemplu, în cazul Bestjobs Recrutare randamentul care ar fi obținut efectiv la ultimul preț de piață (stabilit pe 16 februarie 2026, ceea ce denotă o lichiditate mult peste cea de la obligațiunile bancare) este de 10,22%, departe de cel anualizat, dar tot cu mult peste dobânda obișnuită la euro, mai ales pe un interval atât de scurt. Explicația este dată de o altă caracteristică importantă a obligațiunilor. Teoretic, spre finalul perioadei investitorii ar trebui deja să se fi convins de seriozitatea emitentului și să ia în calcul un risc mai mic de neplata. În practică riscurile cresc pe măsură ce se apropie data scadenței, deoarece, dacă până atunci compania a trebuit să plătească doar dobânda (în cazul Bestjobs Recrutare, doar 5,8% pe an), la final va trebui returnat principalul, care este mult mai mare. În funcție de rezultatele financiare publicate de emitenți se pot trage concluzii referitoare la probabilitatea de neplată a principalului, mulți investitori preferând să „sară peste bord” la un preț mai mic decât valoarea nominală pentru a nu risca să ia parte la un naufragiu ulterior.

Iar această preferință are acoperire în întâmplări reale. Printre emisiunile în RON există două ale căror emitenți sunt în insolvență, Elefant Online din februarie 2024 și Tricomserv din decembrie 2025, și una al cărei emitent, MW Green Power Export, este în concordat preventiv din iulie 2025. Iar printre cele în euro există cel mai infam caz din istoria recentă a obligațiunilor corporative de la BVB, cel al Vivre Deco, care a intrat în colaps în anul 2022, la doar un an după ce a lansat emisiunea de obligațiuni (una dintre cele două emise, cealaltă având maturitatea în 2025), ajungând mai întâi în concordat preventiv, apoi în insolvență în anul 2024. Investitorii din cele două emisiuni de obligațiuni nu au mai primit nimic în cadrul procedurii de insolvență, dar firma care le-a făcut gaură în conturi a ajuns să iasă din procedura de insolvență în decembrie 2025, după ce a plătit datoriile salariale și o parte a datoriilor garantate și a celor bugetare. Întâmplarea face ca acționarul Vivre Deco să fie același ca și la Bestjobs Recrutare, ceea ce oferă o justificare în plus pentru randamentul mare la care se tranzacționeaza obligațiunile celei din urmă cu puțin timp înaintea datei la care ar trebui rambursat principalul.

Concluzionând, Bursa de Valori București oferă oportunități bune de economisire prin intermediul obligațiunilor corporative, la dobânzi superioare celor care pot fi obținute de la bănci, însă oricine alege această variantă trebuie să-și facă bine temele înainte și să studieze cu atenție rezultatele financiare ale emitenților.