Panică printre freelanceri – ANAF pare pus pe recalculări

În goana după venituri suplimentare, sunt zvonuri că Fiscul va încerca să ceară retroactiv (mergând până la cinci ani în urmă) taxe și contribuții mai mari de la cei care au activat efectiv ca angajați, dar nu au avut contracte de muncă, ci au lucrat sub alte forme (PFA, II, IF, SRL sau drepturi de autor). 

Deficitul bugetar va atinge probabil 8% din PIB anul acesta și nu mai e nici un secret pentru nimeni că ANAF încearcă din răsputeri să găsească noi surse de venit. Una dintre potențialele soluții de a mai aduce ceva bani în vistieria guvernamentală par a fi controalele în domeniile în care s-au utilizat pe scară largă colaboratorii externi și încercarea de a-i asimila (și nu în orice fel, ci retroactiv) angajaților.

„Se știe că în zona de IT s-a folosit intensiv (pentru a plăti taxe mai mici) această practică a programatorilor care activau ca PFA sau micro-întreprindere, dar care erau, în realitate, la fel ca niște angajați. Uneori chiar veneau zilnic sau aproape zilnic la birou în firma pentru care furnizau serviciile sau, oricum, luau parte la ședințe periodice, făceau parte din echipe de proiect și aveau superiori cărora le raportau și care îi verificau”, dezvăluie Dragoș P., director de dezvoltare al unei companii de software din Capitală.

Întrebarea care se pune este, desigur, cum stabilește totuși ANAF că acele persoane au fost de fapt angajați camuflați în freelanceri. „Este foarte simplu să suspectezi asta în urma unui control încrucișat, din care rezultă că respectivele persoane, fie ele PFA, întreprindere individuală sau SRL cu un unic asociat, nu aveau relații comerciale decât cu un singur client. După care se merge mai departe în a stabili exact dacă relația putea fi considerată una de dependență”, spune managerul.

El mai afirmă că a primit semnale clare că ANAF are de gând să ia la puricat documentele contabile ale firmelor de IT și ale furnizorilor acestora, cu scopul declarat de a stabili diferențe de contribuții sociale sau de sănătate ori de impozite (respectiv de a-i taxa pe cei care au lucrat pentru respectivele companii pe PFA, II sau SRL ca și cum ar fi fost de fapt angajați). „Ni s-a transmis că respectivele diferențe se vor calcula retroactiv și vor include dobânzi și penalități. Serviciul nostru contabil a calculat că am putea fi obligați să plătim din această cauză o sumă de peste un milion de euro”, a explicat acesta, spunând și că, pentru alte firme, care au avut semnificativ mai multe contracte de acest gen, se pare că sumele în joc ar putea fi de câteva ori mai mari.

Domenii sub lupă

Dar nu doar în IT s-a utilizat această practică. Sectoare precum consultanța ori mass-media au folosit și ele, mai des sau mai rar, aceste artificii fiscale și au avut persoane care a activat exact (sau foarte similar) unor angajați, dar și-au încasat veniturile pe PFA, micro-întreprindere sau contract de drepturi de autor. „Mulți ani de zile a existat o înțelegere nescrisă între stat și mediul de business prin care autoritățile, deși știau, au închis ochii la aceste practici. Stilul acesta de operare a permis companiilor să ofere salarii nete mai mari fără a crește cheltuielile și, în consecință, a ținut în frâu o serie de costuri (făcând, astfel, să crească și competitivitatea firmelor locale)”, explică patronul unui furnizor de servicii de expertiză și consultanță din Cluj Napoca, care a folosit și el angajați plătiți pe micro-întreprindere.

Deși spune că, din punct de vedere legal ANAF are cel mai probabil dreptate, omul de afaceri crede că nu este corect ca noua abordare să se aplice retroactiv. „Pe lângă sumele recalculate vom plăti o grămadă de penalități. Pentru multe firme asta ar putea însemna mai mult decât își pot permite și ar putea duce la insolvență sau chiar faliment”, mai spune el.

În cadrul Conferinței Anuale de Taxe organizate de PwC România în primăvară a fost luată în discuție și această problemă. Bogdan Cârpă-veche, director la PwC România, spunea atunci că a observat că sunt luate în vizor, prin controale derulate, în tandem, de către Inspecția Muncii și Direcția Generală Antifraudă Fiscală, și companiile de ridesharing sau cele de livrare la domiciliu. „Doar în cazul unei singure companii a fost impusă o obligație fiscală suplimentară de aproximativ 10 milioane lei. Deci, consecințele pot fi semnificative și, de aceea, credem că merită o atenție deosebită această încadrare pe care activitatea unei persoane fizice o are”, a arătat acesta.

Criterii (destul de) clare

Ceea ce va conta foarte mult în cazul în care zvonurile de mai sus se vor confirma va fi modul în care ANAF va interpreta și aplica legea. Conform Codului Fiscal, activitatea dependentă este „orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare generatoare de venituri”. Aceeași sursă explică și cum poate fi considerată o activitate ca fiind independentă. Mai exact, „este vorba despre orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin patru dintre următoarele criterii: persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru; persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți; riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea; activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară; activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității; persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective; persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii”.

Normele de aplicare a Codului Fiscal oferă și alte detalii. De exemplu, raportul juridic încheiat între părți trebuie să conțină, în mod obligatoriu, „clauze contractuale clare privind obiectul contractului, drepturile și obligațiile părților, astfel încât să nu rezulte existența unei relații de subordonare” sau „criteriul privind libertatea persoanei de a alege locul, modul de desfășurare a activității, precum și programul de lucru este îndeplinit atunci când cele trei componente ale sale sunt îndeplinite cumulativ”. Nu în ultimul rând, „persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea chiar și pentru un singur client, dacă nu există o clauză de exclusivitate în desfășurarea activității”.

Urmări neplăcute

Luând în calcul cele mai de sus, rezultă că încadrarea unei activități profesionale drept dependentă sau independentă depinde foarte mult de modul în care arată contractul semnat între freelancer și cel care l-a plătit pentru serviciile sale. Iar cel mai mult par a avea să se teamă cei care lucrează pe PFA. „Reîncadrarea de către autoritățile fiscale a unei activități a PFA în activitate dependentă se realizează în practică mult mai des decât în cazul societăților. În ceea ce privește societățile, reîncadrările au avut loc în special în cazul celor cu răspundere limitată cu asociat unic care deține și calitatea de administrator unic, fără salariați sau cu foarte puțini salariați, care sunt doar construcții juridice artificiale, vehicule menite să faciliteze un regim fiscal mai favorabil pentru anumite persoane fizice”, se arată într-un studiu pe această temă redactat de Anca Grigorescu, Partener la firma de avocatură bpv Grigorescu Ștefănică.

Aceeași sursă subliniază, însă, că dacă în cazul reîncadrării activității PFA din independentă în dependentă cel mai des întâlnite sunt consecințele fiscale (taxe în plus la care se adaugă dobânzi și penalități) și contravenționale (amenzi pentru nedeclararea corectă a veniturilor), „în cazul reîncadrării activității unei societăți comerciale este atrasă în multe cazuri răspunderea penală, existența societății putând constitui o probă puternică a intenției unei persoane fizice de a face evaziune fiscală”.