Pîslaru: Negocierile pentru Legea salarizării unitare au eșuat oficial

Negocierile pentru Legea salarizării unitare au eșuat oficial, iar în ciuda tuturor eforturilor depuse de Guvern și Ministerul Muncii și a medierii asigurate de Administrația Prezidențială consensul nu a putut fi atins, a afirmat, miercuri seara, ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

‘Negocierile pentru legea salarizării unitare au eșuat oficial. Cine este principalul vinovat al acestui eșec? Răspunsul este unul singur: PSD. Vreme de 4 ani și jumătate din PNRR, Ministerul Muncii a fost condus de PSD, cu 3 miniștri succesivi. În toți acești ani, PSD nu a pus pe masă niciun proiect și nu a organizat nicio consultare cu sindicatele și partenerii sociali. Au făcut promisiuni despre care știau că nu pot fi onorate și apoi, în stilul caracteristic, au fugit de răspundere’, a scris Pîslaru.

Acesta a precizat că a preluat mandatul de ministru interimar al Muncii în luna în aprilie și, ‘spre deosebire de celelalte subiecte grele din PNRR’, aici nu a reușit să realizeze ‘o minune’.

‘Ce am pus pe masa partidelor: un proiect elaborat tehnic, nu politic, care pornește de la constrângerile puternice ale contextului bugetar și de la angajamentul României de a reveni la un minim de disciplină în finanțele publice, după dezmățul populist din jurul alegerilor 2023 – 2024. Fără pretenția unei perfecțiuni imposibil de atins în condițiile date, proiectul rezolvă probleme reale de echitate, cauzate de promisiunile neîndeplinite ale Legii nr. 153/2017. Și aici intervine primul paradox: la sfârșitul anului 2016, când încă eram ministru, sindicatele au fost amăgite să accepte o variantă de lege cu un cost de 50 miliarde lei, pentru a nu trece proiectul la care lucrasem, în guvernul tehnocrat, timp de mai bine de 7 luni – proiect care, după consultările cu Ministerul Finanțelor, era limpede că nu putea depăși 32 miliarde lei buget. Ce s-a întâmplat atunci? PSD a bătut palma cu sindicatul SANITAS și cu sindicatele din educație, le-a promis ce era limpede că bugetul nu poate duce, a adoptat Legea 153/2017 și, 10 ani mai târziu, constatăm că suntem fix în același punct, dacă nu chiar mai rău’, a notat ministrul interimar.

Potrivit acestuia, legea nu a fost implementată decât în proporție de 60%, iar inechitățile au crescut considerabil, pentru că, între timp, au apărut multiple legi speciale și amendamente punctuale, care au transformat caracterul unitar al sistemului ‘într-o competiție a influenței politice și a capacității fiecăruia de a-și obține sporuri mai mari’.

‘Ziua Cârtiței, cu aceiași actori – mai puțin faptul că acum avem o miză mare pentru România, de 770 de milioane de euro, pentru că reforma este prinsă în PNRR. Doar-doar se face, de data asta, ca lumea. Însă UE îți dă, dar nu îți bagă în traistă. Cum a arătat filmul evenimentelor de data aceasta: PSD a preluat Ministerul Muncii în noiembrie 2021, cu reforma de rezolvat în termenul inițial 2023, contractează Banca Mondială, face evaluări și calcule și, văzând cum stă treaba cu bugetul și presiunile potențiale ale sindicatelor, uită legea într-un sertar, anunțând public că discuția se reia după alegerile din 2024. Cu bugetul întins la limită după alegeri, PSD realizează că e un cartof fierbinte și, după ce dărâmă Guvernul Bolojan, lasă la plecare un proiect scris, semnat de ministrul Manole, în valoare de 15,5 miliarde lei, cu o valoare de referință de 4.325 lei – clar peste posibilitățile bugetului. Înainte de asta, între 2023 și 2025, PSD a promis măriri echivalente cu circa 9 miliarde lei pentru sectorul educației și a discutat cu sindicatele din sănătate despre o creștere de circa 5 miliarde de lei, pentru a asigura gărzi mai bine plătite și a finanța grile diferențiate în funcție de unitățile medicale și specializări’, a explicat Dragoș Pîslaru.

Șeful interimar de la Muncă a subliniat că venirea sa la acest minister nu a avut miză politică, ci faptul că trebuia implementat un jalon important din PNRR și a avut o experiență tehnică anterioară pe salarizarea din sectorul public.

‘Deși am procedat corect, solicitând un acord politic pe un buget maxim confirmat de Ministerul Finanțelor, date fiind așteptările existente și condiționările tehnice legate de salarii și sporuri, care o luaseră razna în vechiul cadru legal, era clar că legea nu putea ajunge la un echilibru la valoarea inițială de buget, de 8 miliarde de lei. Nu am anticipat corect nici faptul că, a doua zi după ce liderii grupurilor parlamentare mi-au transmis o grilă pentru demnitari, am fost asasinat politic de PSD, la televiziunile de casă ale partidului, pentru exact acest lucru. (…) Mi-am văzut de treabă, strict tehnic, organizând consultări formale – lucru care nu se mai făcuse până atunci, pentru că niciun proiect nu fusese făcut public înainte de versiunea de 8 miliarde, pe care am construit-o plecând de la ce am găsit în minister. (…) După toate rundele de consultări, realizând că nu se poate găsi un echilibru la 8 miliarde lei, am verificat direct cu Comisia Europeană care este bugetul maxim pe care ni-l putem permite, respectând angajamentele României, inclusiv pe cele din PNRR. Așa am ajuns astfel la bugetul de 12,1 miliarde, în care diferența față de cele 8 miliarde ar fi trebuit compensată prin măsuri permanente de reducere a cheltuielilor’, a continuat Pîslaru.

El a adăugat că noua versiune a proiectului propusă se ridica la valoarea de 12,1 miliarde de lei, însă ‘pretențiile sindicale’ adunate depășeau 27 de miliarde de lei.

‘Scopul era să producem un proiect robust, care să asigure echilibrul între ce ne permitem și ce este necesar pentru a rezolva inechitățile. Nu a fost niciodată un proiect de creșteri salariale, deși peste două treimi dintre cei peste 1,2 milioane de angajați din sectorul public beneficiază de astfel de majorări, chiar dacă mici. Văzând protestele vehemente ale SANITAS și ale sindicatelor din educație, prezentate drept condiționări pentru decizia PSD, am reluat, cu sprijinul Administrației Prezidențiale, consultările și simulările, ca să vedem ce se mai poate realmente îmbunătăți. Am avut o implicare mai mare din partea ministerelor Sănătății și Educației, am strâns și am analizat mai multe date, de mai bună calitate, și așa am ajuns la îmbunătățirile majore ale propunerii din 17 iulie. Am creat și am simulat scenarii care să se îndrepte mai mult către educație – am ajuns, împreună cu Ministerul Educației, să simulăm inclusiv un scenariu de 7,6 miliarde lei doar pentru acest sector, care ar fi dus coeficienții profesorilor preuniversitari la 2,8, destul de aproape de 2,9, cât cereau sindicatele. Aceasta era oferta de nerefuzat, la care am făcut referire în spațiul public’, a susținut demnitarul.

Dragoș Pîslaru a arătat că a petrecut, împreună cu echipa din minister și cu cea a Băncii Mondiale, zeci de ore în astfel de simulări, tocmai pentru a răspunde cerințelor sindicale și ‘vocilor din aceste sectoare, vizibil întărâtate de manipulările publice operate de PSD’.

‘Am testat aceste scenarii cu Ministerul Finanțelor și cu Comisia Europeană, atât informal, cât și formal. Dar, după evaluarea Moody’s din 7 august, în care România a scăpat la limită de retrogradarea la junk a ratingului de țară, a existat, în mod evident, o schimbare de percepție și de abordare privind bugetul maxim pe care țara și-l poate permite în perioada următoare. S-a clarificat, din nou, că nu putem eșalona sectoarele mari, precum educația, și că trebuie să ne încadrăm mai degrabă spre 10 miliarde lei decât spre 12 miliarde lei. Așa am ajuns ca educația să continue să aibă cea mai mare alocare, de 3,3 miliarde lei, iar sănătatea să fie pe locul al doilea, cu 2,9 miliarde lei – împreună, aproape jumătate din tot bugetul propus al legii. Este, într-un fel, firesc, având în vedere că sunt sectoare numeroase, cu peste 500.000 de angajați însumați. (…) Am văzut reacția sindicatelor din educație și a SANITAS din sănătate – virulentă și, pe alocuri, violentă. (…) Dar, când am discuții cu aceste sindicate în care mi se spune, întâi, că nu îi interesează de unde scoatem banii – că le-a venit rândul și acum toate resursele trebuie duse către ei – și, apoi, că nu ar trebui să mă mai obosesc, pentru că au discutat deja cu PSD, AUR, UDMR și minoritățile și au grila agreată, atunci intrăm într-o zonă în care nu mai suntem pe aceeași pagină. Pare doar o formă de șantaj’, a notat acesta.

Ministrul interimar al Muncii a făcut referire la ‘nepăsarea față de soarta altor categorii de angajați publici, care poate nu sunt suficient de numeroase încât să aibă sindicate la fel de puternice’, atrăgând atenția că ‘nu este deloc în regulă’.

‘Sunt și alte sindicate care nu au fost neapărat mulțumite de ce am propus în proiect, dar au avut decența să înțeleagă contextul și faptul că este mai bine să punem pe masă ceva realist decât amăgiri populiste. (…) Sunt și sindicate ale căror nemulțumiri sunt, acum, îndreptățite – personalul de execuție din cultură a fost afectat de creșterile proporțional mai mari din educație, unde am încercat să ridicăm cât mai mult coeficienții, precum și de diminuarea, pentru primele 9 luni din 2027, a valorii de referință la 4.000 de lei. Pentru acest sector ar fi oportune niște amendamente care să readucă un echilibru mai bun, și sunt convins că partidele ar înțelege argumentele. (…) La ce folosesc promisiunile deșarte, dacă nu există și putința financiară de a le susține? Un lider sindical sugera să creștem taxele – ironic, dacă ne gândim că PSD, aliatul lor, critică acum creșterea taxelor cu care inițial a fost de acord, în Guvernul Bolojan. (…) Salarizarea în sectorul public este o problemă de interes național, care trebuia tratată cu importanța care i se cuvine. România nu pierde azi, din cauza PSD, doar șansa celor 770 milioane euro bani europeni nerambursabili din PNRR, ci și șansa spre o reformă reală și echitabilă în sectorul public, în beneficiul profesorilor, medicilor și personalului sanitar, militarilor și tuturor celor care servesc cu adevărat interesul public’, a mai scris Pîslaru.