Termenele lungi de încasare, blocajele pe lanțul de furnizori și întârzierile statului pun o mare presiune pe mediul de afaceri din România. Noile reguli europene privind termenele de plată ar putea schimba situația, dar drumul până la disciplină financiară este lung.
În Uniunea Europeană, aproape un sfert dintre falimente sunt declanșate de întârzierile la plată, iar peste 60% dintre IMM-uri afirmă că se confruntă cu dificultăți din cauza încasărilor târzii. În România, situația este și mai delicată: peste 40% dintre facturile comerciale sunt achitate după termen, iar durata medie de plată depășește 46 de zile. Iar problema nu se limitează la mediul privat: statul român întârzie, la rândul său, plata obligațiilor financiare.
Legislația europeană încearcă să limiteze aceste practici, însă implementarea rămâne inegală. Directiva 2011/7/UE stabilește termene maxime de 60 de zile în relațiile dintre companii și 30 de zile pentru autoritățile publice (cu excepții pentru sănătate). Pentru a reduce abuzurile, Comisia a propus în 2023 un Regulament care să impună un termen general de 30 de zile, însă Parlamentul European a flexibilizat parțial regulile pentru relațiile B2B, permițând până la 60 de zile prin contract. Dobânzile penalizatoare și compensația forfetară sunt obligatorii și se aplică de drept, ceea ce creează un cadru relativ clar, deși aplicarea practică depinde de capacitatea companiilor de a acționa în instanță, arată 2eu.brussels.
În prezent, sunt vehiculate trei scenarii privind viitoarea reglementare:
– menținerea cadrului actual, dar cu măsuri mai ferme de monitorizare și „naming & shaming” (publicarea listelor cu autorități sau companii care întârzie plățile);
– o reformă tehnică limitată, aplicată mai ales sectoarelor cu risc ridicat;
– revenirea la o reformă amplă, dacă deteriorarea disciplinei la plată persistă.
România: taxe mai mari și plăți întârziate
Odată cu intrarea în vigoare a pachetului fiscal de la 1 august 2025, companiile din România resimt o presiune dublă: taxe mai mari și plăți întârziate. Peste 40% dintre facturile B2B sunt achitate după termen, în condițiile în care 52% dintre vânzările între firme se realizează pe credit comercial, ceea ce reflectă nevoia companiilor de flexibilitate, dar şi vulnerabilitatea lor crescută la şocurile de lichiditate. Acest model de tranzacționare, deși flexibil, expune companiile la riscuri crescute de blocaj financiar, arată raportul Atradius „Barometrul Practicilor de Plată 2025”. Barometrul arată că peste patru din zece facturi comerciale sunt plătite cu întârziere în România, iar termenul mediu de plată depăşeşte 46 de zile – în multe cazuri, companiile raportează încasări chiar şi la peste 60 de zile.
Barometrul arată că riscurile sunt diferite în funcție de industrie:
- Farmaceutic – 39% dintre facturi efectuate cu întârziere; peste 60% dintre companii anticipează creșteri ale insolvențelor;
- Construcții – 41% dintre plăți efectuate cu întârziere, risc structural de insolvență și o eficiență scăzută a colectării;
- Oțel și Metalurgie – rata cea mai mare a creanțelor neperformante (6%), dar și o utilizare mai frecventă a asigurării de credit ca instrument de protecție.
În toate sectoarele, presiunea pe lichiditate și costurile ridicate de finanțare pun companiile într-o poziție vulnerabilă.
Statul rău-platnic
Datoriile statului către furnizorii de energie, acumulate în urma schemei de plafonare a prețurilor, au ajuns la 8,3 miliarde de lei, potrivit datelor Federației ACUE, organizația care reunește marile companii din domeniul distribuției și furnizării de energie. În ritmul actual de plată, avertizează aceasta, recuperarea banilor ar dura nu mai puțin de 16 ani. Reprezentanții industriei energetice cer un calendar clar și realist de rambursare a sumelor datorate, susținând că întârzierile masive pun presiune uriașă pe companii.
