România, între riscuri în creștere, protecție și responsabilitate

De la cutremure și inundații până la incendii, riscurile care pot afecta locuințele din România sunt tot mai frecvente, însă reacția societății rămâne lentă. Primul eveniment al Campaniei naționale „Acasă în siguranță. Mai responsabili. Mai implicați. Împreună” a arătat că problema nu mai ține doar de legislație sau de bani, ci mai ales de mentalitate: românii încă așteaptă intervenția statului într-un moment în care responsabilitatea individuală devine esențială.

România vorbește despre riscuri doar atunci când acestea devin realitate. În rest, le ignoră. Aceasta ar putea fi concluzia care s-a desprins din conferința „Acasă în siguranță” 2026, organizată de UNSAR și Antena 3 CNN, un eveniment care a adus la aceeași masă autorități centrale, administrație locală și reprezentanți ai industriei de asigurări pentru a discuta despre una dintre cele mai mari vulnerabilități ale societății: siguranța locuințelor. 

Pericol constant, nepregătire cronică

Memoria colectivă păstrează încă imaginea dezastrului din 1977, un eveniment care a însemnat nu doar pierderi de vieți omenești, ci și o lovitură economică de proporții. Și totuși, aproape cinci decenii mai târziu, nu suntem deloc pregătiți pentru un scenariu similar, deși niște eforturi se fac. „Practic, în 57 de secunde s-a cauzat un dezastru economic de circa 6% din PIB-ul României de atunci și, sigur, nu mai spun de viețile pierdute, peste 1.500 de persoane decedate. Noi trebuie să ne pregătim în fiecare zi, prin aceste mecanisme de finanțare care sunt la Ministerul Dezvoltării”, a spus Cseke Attila-Zoltán, ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și administrației. Dincolo de statistici și de programe guvernamentale, există și o dimensiune personală a riscului pe care fiecare proprietar de locuință din România ar trebui să o conștientizeze. Însă e complicat deoarece generații întregi au crescut cu ideea că statul este cel care trebuie să rezolve orice problemă, inclusiv de reconstrucția după un dezastru. „Să îmi protejez bunurile și valorile pe care le am, să îmi protejez familia, în primul rând mă gândesc la mine – ce mecanisme am și care sunt mecanismele pe care statul mi le-a pus la dispoziție”, a explicat Cseke Attila de ce schimbarea acestei mentalități este o provocare dificilă.

România, codașă la asigurări facultative

Țări din aceeași regiune, cu venituri similare și cu riscuri comparabile, au reușit să ajungă la grade de acoperire prin asigurări de trei-patru ori mai mari decât România, fără să fie vorba despre obligații impuse prin lege, ci pur și simplu despre o cultură a prevenției mai bine înrădăcinată în societate. „Cam 18% dintre locuințele românilor sunt protejate de o poliță facultativă, media europeană e undeva la 62%. Chiar și țările din jur sunt mult mai bine protejate. În Ungaria, cam 70-75% din locuințe sunt protejate de o asigurare. Foarte important, în Ungaria, unde nu este obligatorie asigurarea. Și în Polonia, aceeași situație, 63% din locuințe sunt protejate”, a declarat Alexandru Ciuncan, președintele UNSAR.

Industria de asigurări din România este una care funcționează foarte bine: sumele plătite ca despăgubiri cresc de la an la an, iar companiile din domeniu folosesc instrumentele și proceduri moderne, la fel ca în cele mai dezvoltate state ale lumii. Problema reală este că prea puțini români apelează la o asigurare. „În 2024 s-au plătit cam 67 de milioane de lei despăgubiri doar pentru incendii, de trei ori mai mult decât în 2021. Deci aici sistemul funcționează, problema pe care o avem și nu mă feresc să spun problema ca stat, ca țară, este adâncimea la care ajungem, gradul de penetrare a acestor asigurări”, a spus Alexandru Ciuncan.

Creșterea numărului de polițe de asigurare este un semn pozitiv, dar ritmul actual este mult prea lent pentru a face o diferență reală în cazul unui eveniment major. „Vedem o creștere a numărului de polițe de asigurare facultative cu 3% mai mare la nouă luni anul trecut față de 2024, însă, sigur, nu este suficient și de aceea e bine să continuăm. E chiar nu numai bine, ci e important să continuăm aceste demersuri și să aducem asigurările mai aproape de români, pentru că trecem prin niște vremuri complicate, geopolitic, economic, însă chiar și în aceste vremuri, riscurile nu-și iau vacanță”, a mai declarat președintele UNSAR.

Cutremurul, cel mai mare risc

Din perspectiva sistemului de asigurări obligatorii, riscul major rămâne cel seismic, iar nivelul de vulnerabilitate este ridicat. „Despre acest risc de cutremur, care este un risc strategic pentru România, ar trebui să vorbim în fiecare zi. Dacă mâine s-ar întâmpla un cutremur, cu siguranță vulnerabilitatea noastră este foarte ridicată”, a avertizat Nicoleta Radu, directorul general al PAID. Una dintre cele mai răspândite iluzii în România este aceea că, în cazul unui dezastru, statul va veni și va repara totul. „Trebuie să facem cât mai multă informare la nivelul populației și să încercăm să le explicăm onest oamenilor că bugetele locale și centrale nu sunt dedicate neapărat acestor lucruri și că fiecare dintre noi trebuie să fim conștienți că de bunurile personale răspundem personal”, a declarat Nicoleta Radu.

În ograda autoritățior locale

Administrația locală din România se confruntă cu un paradox: în momentul în care se produce un dezastru, primarii sunt primii chemați să intervină, dar bugetele pe care le au la dispoziție sunt dimensionate chiar și pentru funcționarea curentă a orașelor, nu pentru situații de criză. „Am avut situații în care intră primăria, face o anchetă socială, constată că oamenii de acolo nu au un trai îndestulător. Se primește o sumă de la primărie, care nu le asigură foarte mult, dar este un fel de prim ajutor. Cert este că, una peste alta, paguba în proporție de 90% până la urmă a suportat-o tot statul, adică a suportat-o primăria sau statul român prin rezervele de stat”, a declarat Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei și președinta Asociației Municipiilor din România. Noțiunea de proprietate în România vine cu drepturi, dar și cu obligații. Atunci când un dezastru se produce, primul reflex al cetățenilor este să ceară socoteală autorităților locale, deși în cele mai multe cazuri responsabilitatea întreținerii și protejării locuinței aparține exclusiv proprietarului. „Până la urmă, noi trebuie să-i conștientizăm pe proprietari că ei sunt proprietari. Când am avut situația în Craiova, când au luat foc toate acele mansarde și m-am dus să stau de vorbă cu oamenii, mă certau: ce face primăria? Zic: cred că n-ați înțeles. Sunteți proprietari. Știți ce înseamnă proprietari? Aveți toate obligațiile”, a declarat Lia Olguța Vasilescu. 

Asigurarea obligatorie a locuințelor acoperă, în momentul de față, doar riscurile generate de dezastre naturale – cutremure, inundații și alunecări de teren. Însă cele mai frecvente incidente care distrug locuințe în România nu sunt dezastrele naturale, ci incendii, explozii de butelii sau defecțiuni electrice. „Asigurarea obligatorie ar trebui să asigure și pentru alte incidente. Incendiile sunt, din păcate, cele mai frecvente. E destul de puțin probabil să vină viitura la un bloc în localitate, dar cu siguranță incendiul e mai aproape. Și atunci, dacă oamenii se gândesc, asigurarea obligatorie pentru ce mă asigură? Pentru niște lucruri care s-ar putea să se întâmple sau mai sigur nu. Mai bine nu plătesc”, a explicat Lia Olguța Vasilescu de ce consideră că asigurarea obligatorie nu are mai mult succes.

Micul Paris și marele cutremur

Dintre toate orașele Uniunii Europene, Bucureștiul ocupă o poziție pe care niciun edil nu și-ar dori-o: cea de capitală europeană cu cel mai mare risc seismic. „Riscul seismic este generat de doi factori: proximitatea unui centru seismic – și avem Vrancea, care bate fix pe București – și calitatea fondului construit. Avem foarte multe clădiri din perioada interbelică sau chiar antebelică în zona centrală și foarte multe clădiri construite și în timpul comunismului care au ajuns la 50 plus de ani”, a arătat Ciprian Ciucu, primarul general al municipiului București.

Cifrele consolidărilor din ultimele trei decenii sunt poate cel mai bun indicator al neputinței statului. La ritmul actual, ar fi nevoie de secole pentru a rezolva problema clădirilor cu risc seismic doar din București, fără să mai punem la socoteală celelalte orașe din țară. „În acest moment vorbim despre cel puțin 411 clădiri cu risc seismic. Dacă vorbim de 37 de clădiri consolidate în ultimii 30 de ani, plus cele 14 la care lucrăm acum, ajungem undeva la 1%”, a spus Ciprian Ciucu. O soluție la care se uită tot mai mulți specialiști în urbanism este aceea de a folosi regenerarea urbană ca motor economic: investitorii privați să fie motivați să consolideze clădirile pe cont propriu, în schimbul profitului pe care îl pot obține. „Crescând valoarea unei zone, clădirile pot fi reintroduse în circuitul economic. Asta înseamnă restaurante, hoteluri – orice poate genera profit. Dacă ne gândim doar la Brezoianu, care pentru mine este o prioritate, acolo ai clădiri cu risc seismic, dar crescând valoarea zonei, poți să atragi investitori privați. Pentru că banii publici efectiv nu ne ajung”, a explicat Ciprian Ciucu. Primarul a mai subliniat că fără atragerea capitalului privat în programele de consolidare, orașul rămâne la fel de vulnerabil ca acum 30 de ani. „Am de gând să mă ocup de acest subiect în următoarele luni, să vedem cum poate arăta un astfel de mecanism, pentru că trebuie creat un mecanism care să stimuleze inclusiv investițiile private. Dacă o să ne bazăm doar pe banii publici, la masivitatea problemei pe care o avem în București, ne furăm singuri căciula”, a conchis Ciprian Ciucu.

Conferința de la București a fost primul eveniment din seria de patru întâlniri programate în 2026, în cadrul campaniei „Acasă în siguranță. Mai responsabili. Mai implicați. Împreună”, organizată de UNSAR în parteneriat cu Antena 3 CNN. Caravana continuă cu conferințe regionale la Constanța, Suceava și Cluj, unde sunt așteptați sute de primari și președinți de asociații de proprietari.