Silvia Duţă are puțin peste 30 de ani și îi place să spună că este prima femeie din România care a deschis o companie de curierat, pentru că n-a avut niciun alt partener în afacere, și tot prima femeie care a ajuns în aproape doi ani de la debutul businessului, cu 18 ore de muncă pe zi, la o cifră de afaceri de două milioane de euro.
Tânăra antreprenoare a pornit de la zero în timp ce era angajată într-o corporație și a mers în paralel până când a reușit să se susțină din serviciile de curierat. Modelul de business al Silviei este unul inedit, pentru că nu a avut niciun ban pus de-o parte pe care să îl investească inițial, ci a gândit un sistem care i-a permis să îşi creeze un cash flow direct din banii clienţilor. „Practic am devenit subcontractorii unor servicii deja existente, dar de nota 8, pe care le-am făcut de nota 10. Firma s-a născut din interesul meu față de client. Eu întotdeauna mi-am dorit să fie clientul fericit, pe oriunde am lucrat. Deci voiam să fac mai mult, dar nu aveam banii necesari, așa că ce m-am gândit: dacă aș subcontracta eu un serviciu de pe piață și l-aș face eu de calitate, dar cu 50 de bani peste tariful stabilit de furnizorul principal, iar în timp, s-ar adăuga mulți clienți? Nu aș face eu ceva măreț? Și uite că am avut dreptate. Așa s-a născut această firmă, care, în primii doi ani a fost doar de intermediere de curierat. Practic eram subcontractată de companiile mari, pentru care clienții mici nu reprezentau o miză, și îi preluam eu, dar îmbunătățind serviciile. Ei voiau să scape de încasatul transportului direct de la client, așa că luam eu banii și uite așa am făcut și rost de cash flow”, povestește Silvia Duţă despre ideea businessului. Poate vă întrebați cu ce a venit ea în plus într-o piață de curierat deja foarte concurențială, dar răspunsul este simplu: „customer care”. A pus accent pe tipologia românilor, care au nevoie de comunicare directă și de personalizare.
Clientul nostru, prietenul nostru
Clienții ei nu au fost doar un instrument prin care să-și înmulțească banii, ci cu fiecare s-a construită o relație. „Românul vrea să i se răspundă la telefon. Vrea să simtă că vrei să îl ajuți pe el personal, nu să fie ghidat de un robot sau să te roage să îi rezolvi problema printr-un e-mail. Știi, avem noi o vorbă: clientul nostru, stăpânul nostru. Dar eu cred că mai repede ar trebui să fie: clientul nostru, prietenul nostru. Pentru că vrei un prieten, un partener cu care să îți construiești afacerea. Să fie win-win relația. Sigur, tu, ca antreprenor, faci bani, dar el chiar beneficiază de un ajutor real din partea ta. Românul vrea un parteneriat, bazat pe încredere și pe suport. Din păcate însă văd că vin foarte mulți străini care vor să facă business în România, dar după rețete validate în țările lor. Or aici greșesc, din punctul meu de vedere, pentru că nu toate funcționează la noi.” I s-a întâmplat și ei să primească o propunere de parteneriat de la o companie poloneză care voia să implementeze o platformă cu toate companiile de curierat din România. Doar că s-a oprit colaborarea când au ajuns la partea de suport client. Silvia voia să ofere ce simțea ea că îi lipsește românului, adică fix partea de consultanță permanentă, iar partenerul a refuzat, deși ea timp de două luni i-a demonstrat că a adus clienți și a crescut afacerea după rețeta ei. Momentul acela a fost definitoriul pentru ea. A fost de fapt experiența care i-a demonstrat că ideea ei este bună, că poate crea un business sustenabil. Și așa a apărut „Curiera”. A fost un început greu, pentru că „8 ore lucram la jobul meu, de unde luam salariu, iar în restul orelor mă ocupam de business. Am angajat o prietenă să mă ajute, pentru că nu mai făceam față, și o plăteam din salariul meu. Dar am reușit să ies la liman până la urmă.”
Ambiție: primul parc auto electric de curierat
A construit și a crescut organic, dar s-a bazat şi pe echipă. O mână de oameni dedicați, pe care a reuşit cu greu să îi adune în jurul ei, dar la care ţine foarte mult. „Sunt foarte corectă cu angajaţii mei. Dacă cineva cere mai puţin, dar simt eu că valorează mai mult, eu îi dau fără să vină el să ceară. Eu vreau să fie liniștiți și să construim împreună, pentru că fără echipă o afacere nu are cum să crească. Pentru mine e un fel de lege a Universului: ce nu crește, moare”, mărturisește Silvia Duță. Acum a ajuns în punctul în care ambiția ei este să schimbe flota și să facă în România primul parc auto electric, cu o investiţie de jumătate de milion de euro. „Businessul acesta nu mai e despre mine, ci despre ce mă înconjoară. A fost despre mine la început, când îmi doream și eu o casă, o mașină, o stabilitate financiară. Acum, că le am, este despre mult mai mult: este despre clienți, despre angajați, despre cei 300 de copii sau 300 de refugiați pe care îi ajutăm din profitul firmei. Și pe direcția aceasta a venit și ideea cu flota verde. Mi-am zis: de ce să nu fie chiar și despre aerul pe care îl respirăm?” Pentru acest an planul este să ajungă la 1.500 de metri pătrați de depozitate și un parc auto complet electric, însă pe lângă mașinile „verzi” sunt necesare investiții și în panouri fotovoltaice și stații de încărcare.
Deși acum a ajuns să facă milioane de euro, antreprenoarea a trecut și prin perioade mai puțin plăcute, din punct de vedere financiar, dar nicio experiență nu i-a schimbat caracterul. „Am fost și săracă, dar nu mi-e rușine să o spun. Îmi aduc aminte că m-am dus la metrou şi nu aveam bani de cartelă. Aveam doar un leu, iar cartela era 2 lei, dar mi-am lăsat buletinul gaj ca să pot ajunge la un examen la facultate şi apoi m-am împrumutat la un coleg. Dar mereu am făcut-o cu zâmbetul pe buze, oricât de greu mi-a fost”, a mai explicat Silvia Duţă. Important a fost mind set-ul cu care a abordat orice situație. A acordat credit de fiecare data ideilor în care a crezut și care nu o lăsau noaptea să doarmă, iar timpul a dovedit, de fiecare dată, că nu s-a înșelat.
