Termen de tranziție până la 1 iunie pentru utilizarea sistemului RO e-Factura pentru veniturile din drepturi de autor

Guvernul a aprobat introducerea unui termen de tranziție până la 1 iunie 2026 pentru utilizarea sistemului RO e-Factura de către persoanele fizice impozabile care desfășoară activități economice și sunt identificate fiscal prin CNP, nu prin CIF, conform unui comunicat de presă al Ministerului Finanțelor.

Până la această dată, persoanele fizice nu vor fi obligate să utilizeze sistemul RO e-Factura.

Persoanele fizice deja înregistrate în sistemul RO e-Factura pot solicita ieșirea temporară din registru, iar cele care nu sunt înscrise vor avea obligația de a se înregistra cu cel puțin 3 zile înainte de 1 iunie 2026. ANAF va actualiza procedura registrului în termen de 30 de zile.

MF menționează că, din perspectiva TVA, legislația fiscală stabilește că orice persoană care desfășoară activități economice în mod independent este considerată persoană impozabilă, indiferent dacă este persoană juridică sau persoană fizică. Cesiunea drepturilor de autor este calificată drept prestare de servicii, dacă persoana fizică care realizează astfel de venituri acționează independent, nefiind într-un raport de tip angajator-angajat.

Această definiție este preluată din Directiva europeană privind TVA, aplicabilă în toate statele membre ale Uniunii Europene, iar România are obligația de a o respecta, conform Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA.

Potrivit MF, emiterea facturii nu este o obligație suplimentară sau arbitrară, ci o regulă de bază a sistemului TVA, aplicabilă tuturor persoanelor impozabile care prestează servicii. Factura este documentul care dovedește existența unei operațiuni economice, permite urmărirea veniturilor realizate și asigură monitorizarea respectării plafonului de scutire de TVA.

Această obligație există independent de faptul că persoana este sau nu plătitoare de TVA. Astfel, chiar dacă o persoană fizică se află sub plafonul de scutire de TVA (395.000 lei/an), emiterea facturii rămâne obligatorie, motivul fiind unul strict administrativ și fiscal: fără facturi sau documente justificative nu poate fi urmărită depășirea plafonului; sistemul fiscal trebuie să poată stabili momentul exact în care apare obligația de înregistrare în scopuri de TVA.

Astfel, factura nu înseamnă automat TVA de plată, ci este un instrument de evidență fiscală și transparență, susține MF.

Totodată, emiterea facturii nu conduce la dublă impozitare și este distinctă de obligațiile privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale, declarate prin formularul 112. Factura are rolul de document justificativ care permite evidența corectă a veniturilor și monitorizarea plafonului de scutire de TVA, inclusiv în cazul veniturilor obținute din alte țări ale Uniunii Europene, unde se aplică regulile europene privind taxarea inversă.

Conform sursei citate, obligația de emitere a facturii pentru veniturile din drepturi de autor nu reprezintă o reglementare nouă, ci o regulă generală a sistemului TVA, aplicabilă tuturor persoanelor impozabile care desfășoară activități economice în mod independent, inclusiv persoanelor fizice – Conform art. 319 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal și art. 220 alin. (1) pct. 1 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA. Astfel, nu sunt introduse obligații fiscale noi pentru persoanele fizice iar perioada de tranziție privind introducerea facturilor în sistemul RO e-factura are rolul de a face aplicarea acestor reguli graduală și predictibilă.

Tot prin prevederile adoptate vineri, Ministerul Finanțelor simplifică procesul de înregistrare fiscală a sediilor secundare cu cel puțin o persoană care realizează venituri din salarii sau venituri asimilate salariilor. Astfel, cei care au mai multe sedii secundare pe raza aceleiași unități administrativ-teritoriale vor putea desemna un singur sediu secundar pentru declararea și plata obligațiilor fiscale aferente salariilor.

Totodată, pentru sediile secundare aflate pe raza aceleiași unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale cu domiciliul fiscal al contribuabilului, declararea și plata impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor datorat pentru salariații acestora se vor realiza prin codul fiscal al contribuabilului, fără obligația înregistrării fiscale a sediilor secundare.

De asemenea, proiectul prevede norme tranzitorii pentru entitățile deja înființate, precum și suspendarea aplicării sancțiunilor pentru nerespectarea termenului de 30 de zile stabilit pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare existente la data intrării în vigoare a noii legi.

Măsurile propuse vin în sprijinul mediului de afaceri și a instituțiilor publice, reducând sarcina administrativă și facilitând conformarea fiscală pentru aproximativ 400.000 de sedii secundare la nivel național.

Prin acest act normativ, Ministerul Finanțelor menționează că urmărește creșterea gradului de conformare voluntară și eficientizarea administrării fiscale, în beneficiul mediului de afaceri și al autorităților publice.

Totodată, Guvernul a aprobat o modificare a Codului fiscal, prin abrogarea articolului 25 din Codul fiscal, introdus recent prin Legea nr. 239/2025, care, din perspectiva OCDE, putea genera riscuri de dublă impozitare și tratamente discriminatorii.

Decizia este adoptată în contextul ultimelor etape ale procesului de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Reprezentanții OCDE au evidențiat oportunitatea reanalizării prevederilor art. 25.1, semnalând că anumite formulări ale acestui articol ar putea genera interpretări diferite, inclusiv din perspectiva aplicării principiilor de nediscriminare a tratamentului fiscal între persoane afiliate rezidente și nerezidente, precum și în ceea ce privește potențialul impact asupra rezultatelor operaționale raportate de companiile vizate de prevederea legală în cauză.

În acest context, recomandarea OCDE a susținut luarea în considerare a suspendării temporare a aplicării prevederii în cauză, în vederea realizării unei analize detaliate, care urmează a fi desfășurată în perioada următoare împreună cu reprezentanții organizației, cu scopul evaluării aspectelor de natură interpretativă și al verificării alinierii cu principiile de nediscriminare, precum și al potențialelor implicații în zona prețului de piață, după caz.

De asemenea, Ministerul Finanțelor precizează că modificările legislative adoptate vineri clarifică totodată aplicarea reducerii de 50% a impozitului pe proprietate pentru persoanele fizice care locuiesc în localitățile din Rezervația Biosferei Delta Dunării și din Munții Apuseni – regiuni cu constrângeri naturale și economice majore.

Reducerea se aplică astfel: locuinței de domiciliu, cu excepția spațiilor utilizate pentru activități economice; terenului aferent locuinței de domiciliu; unui singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului.

Prin actul normativ adoptat, se precizează explicit că plafonul general de majorare de 5% a impozitelor și taxelor locale nu se aplică acestor localități. Această clarificare a fost necesară deoarece, în practică, au existat interpretări diferite la nivel local, care au dus la tratamente neunitare pentru contribuabili.

Facilitățile fiscale pentru aceste zone nu sunt eliminate și nu sunt diminuate. Acestea sunt menținute și protejate printr-un cadru legal mai clar și mai predictibil, care oferă siguranță juridică persoanelor fizice beneficiare.

Pentru contribuabilii care au achitat deja impozitele pentru anul 2026 la un nivel mai mare decât cel legal, sumele vor fi regularizate, fie prin compensare cu alte obligații fiscale, fie prin restituire, conform legislației în vigoare.

Autoritățile administrației publice locale au obligația de a adopta hotărârile necesare în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a actului normativ. O parte dintre prevederi se aplică de la data publicării în Monitorul Oficial.