Un actor pe marea scenă a businessului

Pe Alin Burcea îl iubesc camerele de filmat. Și jurnaliștii. Și publicul. Iar asta nu de ieri – de azi, ci de ani buni. Spune cu mult umor tot ce gândește, fără să menajeze pe nimeni, iar asta place. L-am întâlnit prima dată în urmă cu circa 18 de ani. Avea cea mai cunoscută voce din turismul românesc și era deja celebru. Îmi amintesc că atunci m-au frapat discursul lui concis, libertatea cu care își permitea să spună lucruri delicate și autoironia pe care o folosea mai tot timpul. După ce l-am mai întâlnit în decursul anilor și i-am aflat toată povestea, aveam să mă lămuresc de ce parcă părea făcut să „strălucească” în lumina reflectoarelor: Alin Burcea a fost actor. Nu a reușit să urmeze cursurile Facultății de Teatru, dar asta nu l-a împiedicat să urce pe scenă, să binedispună publicul și, în același timp, să facă bani. Pentru că, înainte de orice, chiar și în comunism, Alin Burcea a fost un capitalist veritabil.

Primii bani, Alin Burcea i-a făcut când avea doar 15 ani, în vacanța de vară. „Tata a fost arhitect, director de restaurare la Peleș. I-am zis că vreau să muncesc și m-a pus să lucrez cu o echipă de zugravi”, își amintește el. Nu prea se pricepea, dar a fost menajat de colegi și și-a atins scopul: în cele două luni a câștigat 5.000 de lei, bani cu care a mers la mare și și-a cumpărat un pick-up. A continuat să muncească în vacanțele de vară, iar cei mai mulți bani i-a făcut alături de o echipă de mozaicari care lucrau la vila lui Ceaușescu de pe Valea Azugii. „Vorbeau prostii și beau bere – era fascinant pentru un puști”, explică Alin Burcea în ce au constat lecțiile pe care le-a deprins în perioada „jobului”. Adevărul este că, deși nu prea a „furat” meserie, experiența s-a dovedit benefică, ajutându-l să-și dezvolte „abilitățile de comunicare”. De altfel, la acest capitol stătea chiar bine, cel mai bun exemplu fiind ușurința cu care deprindea limbi străine. De mic, a învățat franceză, engleză și germană, iar apoi spaniolă și italiană. Iar acestea sunt limbile pe care le vorbește bine, el mai având și cunoștințe de arabă și ebraică. Cert este că acest talent avea să-l ajute în toată construcția pe care a ridicat-o în business „Nu poți face turism fără să știi limbi străine”, punctează antreprenorul. Totuși, el nu a intenționat să facă turism, ci voia să devină actor. A și dat la UNATC, dar nu a fost admis. Pentru a nu fi nevoit să facă armata de doi ani, la îndemnul tatălui, a trebuit să aleagă o facultate, iar drumul l-a dus la Facultatea de Turism. Acolo s-a simțit ca peștele în apă. În primul an a urmat cursurile de ghid turistic, o certificare ce urma să se dovedească în timp extrem de profitabilă. Totușim, bani frumoși a făcut în timpul facultății din… actorie.

Actor categoria I

Într-o excursie la Sibiu, vrând să impresioneze fetele, s-a urcat pe scenă și a ținut „un show”. Făcea comedie, de fapt un fel de stand-up. Este mai puțin important dacă i-a ieșit planul, dar i s-a ivit o oportunitate – l-a impresionat pe directorul complexului, iar acesta i-a oferit „șansa” să urce pe scenă de Revelion. În schimb, i-a cerut să vină cu o diplomă de actor de la Școala Populară de Artă. A acceptat, dar a mărit miza: a cerut două camere. Hârtia obținut-o extrem de ușor – pe ea scria actor categoria a IV-a și îi dădea dreptul să încaseze un onorariu de 75 de lei pe spectacol. „Deși am stat o săptămână, am avut trei spectacole, dar am fost pontat cu câte două spectacole pe zi. Am avut cazare, mâncare, distracție și am mai fost și plătit bine pe deasupra”, își amintește Alin Burcea care a fost momentul în care a înțeles că din show-uri se mănâncă o pâine bună. Următorul episod l-a jucat la mare. După primul an de facultate, a fost trimis să facă practică ca ospătar. „Nu prea mă pricep la asta și nici nu-mi plăcea”, recunoaște el. Însă, datorită talentului și a unui amic care l-a recomandat, a ajuns să dea o probă la unul dintre cele mai cunoscute cluburi de pe litoral. A reușit să convingă „că are glumele la el”, așa că a fost anunțat că, de a doua zi, începe noul job. A terminat foarte târziu, dar el era conștiincios: după doar vreo patru ore de somn s-a dus să le servească turiștilor mic dejunul. Seara a urmat spectacolul, dar a realizat că nu are cu ce să se îmbrace. Prin urmare, a apărut pe scenă în ce avea la îndemână: costumul de ospătar. Perioada petrecută acolo a fost extrem de bănoasă, pe lângă onorariu primind și mici „prime” din partea conducerii. Între timp, avea să ajungă să ia și diploma de actor „categoria I”. Dar nu a fost suficient să o ceară, ci a dat un examen destul de serios: din comisia care i-a dat atestarea a făcut parte chiar Alexandru Arșinel. Că avea talent, o demonstrează și oferta pe care a primit-o de la teatrul Fantasio din Constanța, instituție de care și-au legat numele artiști mari precum Jean Paler sau Dan Spătaru. Acolo, timp de o lună și jumătate, într-o companie selectă, a urcat pe scenă și a făcut ceea ce știe cel mai bine după turism: umor. 

Banii mulți vin din turism

În timpul facultății, Alin Burcea a fost ghid la ONT Carpați. Se ocupa de turiștii străini și, primind tips-uri în valută, reușise să strângă o grămadă de bani. Asta deși, recunoaște, era „mână-spartă” – nu-și refuza nicio plăcere. Cu toate că era ilegal, făcea și schimb valutar – oficial, cursul era de vreo 19 lei la dolar, dar pe „piața neagră” un dolar se vindea și cu 70 de lei. O altă confirmare că viitorul lui trebuie să fie în domeniul turismului a avut-o în practica din anul II de facultate. A fost trimis pe litoral, recepționer la hotelul Cometa. Datorită talentului la limbi străine, a ajuns să se ocupe de turiștii străini. Cu bacșișuri foarte bune, a făcut din nou bani frumoși. Întors în București, a continuat să facă muncă de ghid, până când, după terminarea facultății, a fost trimis să lucreze în Sibiu. Acolo a ajuns într-un loc în care trebuia să verifice „unitățile de alimentație publică”. Știa că șefii de restaurante nu prea erau capabili să țină o evidență riguroasă, așa că a fost extrem de indulgent. Iar ei, cât se poate de recunoscători. Își aduce aminte, râzând, că apartamentul de două camere în care stătea ajunsese să fie plin cu mâncare. 

Business as usual

Descurcăreț. Acesta este cel mai bun cuvânt care îl descrie pe Alin Burcea. De exemplu, revoluția l-a prins în față clădirii Comitetului Central al PCR. Acolo a fost abordat de un jurnalist japonez care căuta un ghid vorbitor de engleză. Alin Burcea i-a cerut un onorariu de 50 de dolari pe zi, iar acesta a acceptat instant. Timp de 3-4 luni, cât a lucrat pentru presa niponă, a strâns o mică avere. După ce au plecat străinii, a fost o perioadă ghid pe intern, alături de câțiva colegi cu care, după scurt timp, urma să pună bazele industriei turismului din România. În acea perioadă, spiritul practic l-a ajutat să facă, din nou, bani. A organizat pentru turiști niște tombole ale căror premii – de obicei băutură fină – erau tentante pentru cei care cumpărau bilete și extrem de profitabile pentru organizatori. Apoi, împreună cu un prieten, Adrian Grigorescu, a luat decizia să înființeze propria firmă: o agenție de turism. Partenerul lui era contabil la firma care gestiona mai multe spații comerciale și piețe, iar șeful acestuia a fost de acord să desființeze o florărie și să-i lase să-și facă acolo sediul noi afaceri. Au început să vândă destinații interne, iar succesul i-a surprins chiar și pe ei. „Noi am inclus șpaga care se dădea la stat în preț. În plus, îi invitam pe oameni să ia loc și le dădeam și un pahar de apă. Apă și nimic altceva!”, explică avantajele competitive ale afacerii, unele vizibile și după coada care se forma, în fiecare zi, în fața agenției. Au organizat rapid și prima excursie externă, la Istanbul. Prețul acesteia, pentru care Alin Burcea era ghid, era unul suportabil: 25 de dolari și 500 de lei. De fapt, era o investiție, pentru că nimeni nu se ducea acolo pentru a se bucura de vacanță, ci scopul era pur comercial. „M-am dus doar ca ghid, dar am venit și eu acasă cu doi saci de blugi”, își amintește antreprenorul. Cererea a fost atât de mare încât noua direcție de business a trebuit dezvoltată și adaptată nevoilor clienților. Pentru că nu mai era loc în compartimentul de bagaje, acestea erau depozitate și în interiorul autocarului. Iar, pentru a nu mai arăta ciudat și a spori și confortul clienților, au „dotat” autocarele cu o perdea care avea darul de a despărți pasagerii de „zona comercială”. Mai trebuie spus că succesul s-a datorat și „abilității” ghizilor de a trece ușor prin vămi.  

Tot în perioada de început a businessului, antreprenorul a urmat, împreună cu mai mulți colegi de breaslă, un curs în Grecia și acolo a cunoscut-o pe proprietara unui hotel din Creta. Acesta a fost momentul lansării unei destinații atunci considerată de români cât se poate de exotică, dar care a prins  rapid: peste 20 de grupuri au plecat acolo încă din primul an. Tot în primii ani de după Revoluție, Paralela 45 – nume ales la sugestia unui artist plastic care se pare că se pricepea bine și la marketing – a organizat și excursii în China. Scopul, bineînțeles, era tot comercial: avioanele veneau pline ochi de haine umplute cu puf și alte mărfuri la mare căutare în România acelor ani. Totuși, ușor-ușor, businessul a început să se transforme într-o agenție de turism modernă. Pe lângă Grecia, Paralela 45 a început să ducă turiști la campionatele de fotbal sau în destinații precum Egipt și Turcia. Cel mai greu an a fost 1994, când asociatul lui Alin Burcea a murit „de inimă”. A fost o pierdere mare, el fiind „corect și riguros”. Totuși, acel an a venit și cu o veste bună, agenția primind acreditarea IATA și putând astfel să vândă bilete de avion, ceea ce avea să devină una dintre activitățile de bază.

Dezvoltare continuă

Alin Burcea a dus Paralela 45 în toate colțurile țării, atât prin deschiderea de noi agenții, cât și prin promovarea sistemului de franciză, iar cu ajutorul talentului său de negociator a reușit să obțină cele mai bune oferte pe care să le ofere clienților. Mai mult, a verificat personal, de câte ori a putut, ca serviciile și condițiile de cazare să fie la standardul promis. De altfel, deși a contat un pic și ajutorul de la stat,  businessul Paralela 45 a trecut ușor și prin pandemie, dovedind că este extrem de solid. O nouă etapă a dezvoltării, care va eficientiza și mai mult businessul, se desfășoară chiar acum. În prezent are loc operațiunea de divizarea a celor trei direcții care compun businessul: Chicco, brandul de produse pentru copii condus de soție, Ruxandra Burcea, divizia de investiții care se ocupă mai ales de dezvoltarea imobiliară și agenția de turism. Toate acestea afaceri sunt profitabile. De exemplu, din cele aproape 80 de apartamente ale complexului rezidențial Club Lac Snagov pe care l-a construit mai are doar vreo trei nevândute. Bineînțeles, lângă acesta, are de gând să construiască o nouă clădire, dar proiectul este abia la început. Mai trebuie spus că Alin Burcea și-a dezvoltat afacerea în familie, ajutat de soție, iar viitorul companiei arată deja foarte bine. Fiica celor doi, Ioana, care a studiat în Marea Britanie, are și înclinații antreprenoriale, dar este și implicată 100% în Paralela 45, conducând departamentul de marketing și coordonând activitatea de incoming. De altfel, ea supraveghează și noile investiții în partea de online, un domeniu din ce în ce mai important pentru succesul oricărui business din turism.

Implicare fără limite

Alin Burcea a făcut o mică pauză din business, de vreo doi ani, doar la începutul anilor 2000, când a ocupat funcția de secretar de stat în Ministerul Turismului. Atunci a avut loc o adevărată reformă a domeniului, litoralul românesc și Delta Dunării făcând primii pași spre modernizare. Dar implicarea lui în promovarea turismului românesc a început în anii ‘90 și continuă și astăzi. Astfel, Alin Burcea este și fondator ANAT, patronat al cărui președinte a fost o lungă perioadă de timp și în cadrul căruia ocupă acum funcția de prim-vicepreședinte. Și din această poziție, antreprenorul susține că ar trebui să se investească mult mai mult în promovarea României, deoarece potențialul este uriaș. „În turism, rezultatele vin în funcție de cât investești în promovare”, explică el de ce stăm atât de prost în acest domeniu. Totuși, când e întrebat de destinațiile de vacanță preferate, încearcă să facă o imagine bună României și vine cu cel mai bun exemplu, cel personal. „Îmi place la Năvodari, unde avem un apartament de vacanță la etajul 1, cobor și beau cafeaua direct pe plajă, și la Predeal, unde avem un apartament într-un imobil construit de noi”, spune antreprenorul, despre care sigur se poate spune că a văzut întreaga lume.