Acum mai bine de 34 de ani, Boris Singer, alături de-o echipă de profesori de matematică, înființa Sigma, o editură care își propunea să contribuie la dezvoltarea educației românești. Statutul de deschizător de drumuri într-o piață foarte nișată nu a fost simplu, au fost multe obstacole de depășit, dar a inovat și s-a reinventat de la an la an până a construit un business solid, o afacere care a trecut cu brio testul timpului.
Totul a pornit în anul 1990 de la o culegere de probleme menite să dezvolte logica și gândirea copiilor. Atunci, Boris Singer și colegii săi și-au făcut calculele și au ajuns la concluzia că antreprenoriatul era cea mai bună soluție în educație. „Ne-am adresat Editurii Tehnice, care, la acea vreme era una dintre puținele edituri existente pe piață. Atunci era destul de dificil să publici, iar publicarea unui astfel de manuscris la o editură de stat era însoțită de multă birocrație complicată și de perioade lungi de așteptare. Atunci, a apărut o idee: ce-ar fi dacă ne-am deschide propria noastră editură? Erau anii ’90, când pragul dintre dorință și realitate părea ușor de trecut”, își amintește Boris Singer. Culegerea s-a dovedit foarte profitabilă și le-a permis să publice și alte cărți. Deja erau antreprenori și aveau, instinctiv, o strategie coerentă de business: porneau de la zero și li se părea firesc să reinvestească tot ceea ce se obținea.
Ecuația afacerii
Probabil natural dacă ne gândim la profilul fondatorilor, editura a primit numele Sigma și a pornit la drum prin lumea educației cu dorința de a oferi copiilor „experiențe de învățare cât mai intense și reconfortante în același timp”, iar profesorilor, modalități de a-i ajuta pe elevi „să-și dezvolte gândirea și pasiunile”. De altfel, istoria editurii Sigma este puternic influențată de istoria reformei educaționale din România. Reforma, materializată prin apariția primului cadru de referință al curriculumului național, noi planuri-cadru și programe școlare, avea să ducă la apariția manualelor alternative, inclusiv la nivelul liceului. În locul unui manual unic decis de minister, școlile aveau posibilitatea de a alege dintr-o listă de trei sau mai multe manuale școlare. „Să facem asta a fost destul de dificil pentru noi, pentru că au fost distorsionări, întreruperi… chiar și diverse interferențe, unele mai puțin oneste, care totuși au influențat competiția pe piața editorială de la acea vreme”, mărturisește Boris Singer.
Istoria celui mai controversat manual
Pentru prima dată, cu manualul de istorie pe care l-a editat în 1999, editura Sigma aducea o privire critică asupra perioadei comuniste și un studiu al istoriei care se baza pe documente autentice. La acea vreme, a stârnit tot felul de reacții în mediul academic și politic, unele chiar violente. „Manualul nostru de istorie nu reprezenta o descrie extraordinară a trecutului nostru, ci consta, mai degrabă, într-o culegere de documente pe care elevii clasei a XII-a urmau să le citească și interpreteze. Pe baza sa, învățau să rezolve probleme, să ia decizii, să înțeleagă ce greșeli s-au făcut în trecut… faptul că istoria are farmecul acesta de a se repeta dacă nu o cunoști, iar dacă o înțelegi să poți evita aceste lucruri”, explică antreprenorul. În piață, manualul a stârnit multe controverse și s-a discutat despre el chiar în Parlament. Mai întâi a fost interzis, pentru ca ulterior să se revină asupra acestei decizii de ordin politic. „Se poate să fi fost prea devreme să abordăm diferit istoria României, însă manualele de astăzi s-au construit tocmai în acea paradigmă revoluționară pe care editura Sigma a introdus-o în 1999, în care elevii sunt provocați să își formuleze propriile concluzii, să gândească cu mintea lor, pe baza informațiilor din manual sau pe care le găseau în alte surse”, arată Boris Singer.
Încă de la înființare, editura a participat la aproape toate licitațiile și evaluările de manuale școlare, obținând rezultate excelente. Totuși, activitatea nu s-a limitat la acest model de business, ci au apărut multe colecții din domenii variate. Astfel, tot în 1999, la editura Sigma apărea „Competențe și calificative”, o serie unde erau propuse, pe baza programei școlare, standarde pentru fiecare nivel de clasă și se ofereau exemple multiple de aplicare a acestora. „Apoi a venit rândul colecției «Dileme contemporane», în care au apărut cărțile vizând educația și învățarea ale psihologului Howard Gardner, creatorul teoriei inteligențelor multiple, dar și o propunere de reformă a învățământului universitar din România”, completează Boris Singer. Apărută mai recent, colecţia „Comoara cu virtuţi” aduce laolaltă cărți de matematică și de lectură, volume interactive care stimulează dorința copiilor de a descoperi lucruri noi şi care îi familiarizează cu valori şi comportamente demne de urmat. Deși piața de carte din România este în declin, datorită atenției acordate unor nișe ofertante, Sigma reușește să facă performanță: anul trecut, editura a avut afaceri de circa 3,7 milioane de lei și a raportat un profit de 1,24 milioane de lei, în timp ce estimările pentru acest an indică o creștere de 10% la nivelul întregului business.
Marea săritură
În 1993, Serviciile Culturale ale Ambasadei Franței şi Asociaţia Internațională Kangourou sans Frontières au propus Editurii SIGMA să devină organizatorul jocului-concurs Cangurul. Primele ediții ale concursului de matematică au fost chiar în limba francez, iar, ulterior, subiectele propuse au fost adaptate și traduse în limba română. Apoi, alături de asociația IDEE, Sigma a inițiat testări privind înțelegerea textului scris în limba română (Poveștile Cangurului), explorarea unor elemente de științe, educație civică și de cultură (Cangurașul Explorator), dar și verificarea nivelului de competență în limbile engleză, franceză, germană (Cangurul Lingvist).
Astăzi, Concursurile Cangurul au loc la nivel global, iar Concursul Internațional de Matematică Aplicată Cangurul se desfășoară în peste 100 de țări. Pe plan internațional, o serie de țări aplică astăzi subiectele elaborate de echipele din România.
