Unde se află România pe harta europeană a investițiilor în instrumente financiare

Este deja de notorietate faptul că educația financiară a românilor este una modestă, deși suntem deja în capitalism de mai mult de 35 de ani. Nici nu ar putea fi altfel, din moment ce educația la modul general funcționează la cote de avarie, nefiind de ajuns „școala vieții” pentru a înțelege cum funcționează instrumentele financiare ale zilelor noastre. De altfel, mare parte dintre români nu au, oricum, suficient de mulți bani încât să își pună problema ce ar putea face cu ei, așa că nu i-ar ajuta la nimic să știe mai mult decât să numere bancnote. În combinație, sărăcia și educația financiară precară fac ca între mulți dintre români și sistemul financiar să se ridice un zid de netrecut.

Este interesant de știut cum stăm la capitolul investiții în instrumente financiare comparativ cu alte țări care au pornit în 1990 tot de la un sistem centralizat, după 45 de ani în care cetățenii lor au fost învățați, la fel ca în România, că piața liberă este un lucru rău, dar și comparativ cu țările în care comunismul nu și-a adus niciodată „binefacerile”. Pentru a face o comparație ne putem uita la valoarea deținerilor de instrumente financiare ale populației, la structura acestora și la ponderea lor în economie.

Sărăcia și lipsa educației, combinația care blochează investițiile 

Valoarea deținerilor de instrumente financiare are legătură pe de o parte cu bogăția sau sărăcia unei țări, iar pe de altă parte cu disponibilitatea cetățenilor săi de a plasa banii pe care îi dețin în instrumente financiare, în loc să stea cu ei la saltea sau să cumpere apartamente. Pentru a realiza această comparație am utilizat datele publicate în ianuarie 2024 de Asociația Europeană a Administratorilor de Fonduri (EFAMA), valabile pentru finalul anului 2022, referitoare la deținerile de instrumente financiare pe cap de locuitor.

România este aproape de coada listei, cu doar 5.823 de euro pe cap de locuitor plasați în active financiare, mai jos fiind doar Croația, cu 2.254 de euro. Bulgaria este și aici „colegă de suferință”, fiind pe locul imediat superior, cu un total de 7.778 euro pe cap de locuitor, cele trei fiind, de altfel, și singurele țări pentru care valoarea este inferioară pragului de 10.000 de euro. Ultimele opt poziții ale clasamentului sunt ocupate de țări foste comuniste, Grecia fiind cea mai slab clasată dintre cele care nu au trecut prin comunism, cu 20.512 euro pe cap de locuitor în active financiare. Dintre țările foste comuniste, cel mai bine stau Cehia și Slovenia, aflate chiar deasupra Greciei în clasament, cu 25.406, respectiv 23.890 euro.

E important de precizat că țara cea mai bine clasată dintre cele foste comuniste este la mai puțin de jumătate din media Uniunii Europene, distanța dintre cele două blocuri fiind atât de mare la căderea comunismului, încât e greu de crezut că va putea fi recuperată vreodată.

În partea de sus, țări precum Danemarca, Olanda, Marea Britanie și Suedia sunt la peste 100.000 de euro pe cap de locuitor în active financiare. Țările cu cele mai mari economii din Uniunea Europeană, Germania și Franța, sunt mai aproape de mijloc, cu 83.903 euro, respectiv 67.962 euro. Mai jos, Portugalia, Spania, Malta, Cipru și Finlanda sunt singurele dintre țările care nu au trecut prin comunism pentru care valoarea este sub media Uniunii Europene.

Din aceeași sursă putem extrage nu doar valoarea deținerilor de instrumente financiare, ci și structura acestora, care arată mai bine obiceiurile de economisire și investiții ale fiecărui popor, fiind mai puțin influențată de cât de bogat sau sărac este acel popor. Structura deținerilor de active financiare este disponibilă atât pe datele din 2022, cât și pe date mai noi, de la finalul anului 2024.

Investițiile românilor: prudente și puțin diversificate

Cele 6 categorii de active în care sunt împărțite deținerile pe fiecare țară presupun grade diferite de sofisticare financiară, începând de la cele mai simple, depozitele bancare, până la cele mai complicate, acțiunile listate. Aici România nu mai este chiar la marginea de jos, ponderea depozitelor bancare, cele mai simple active financiare disponibile, fiind de doar 65% din total, sub cea a unor țări foste comuniste (Polonia, Bulgaria, Slovenia și Lituania), dar și a unor țări care nu au trecut prin comunism (Grecia, Portugalia și Cipru). Trebuie, însă, să ne uităm și la motivul pentru care nu suntem pe ultimul sau penultimul loc, iar acesta este reprezentat de ponderea mare a fondurilor de pensii, pentru care participarea este obligatorie. Dacă nu ar fi existat deloc fonduri private de pensii, ponderea depozitelor ar fi ajuns la mai mult de 80%, iar dacă fondurile de pensii erau la jumătate față de cât sunt (presupunând că erau doar facultative și ar fi avut un succes parțial), depozitele ar fi fost cam la 73% din total, în zona ultimului loc.

Structura deținerilor de active financiare nu mai împarte lucrurile la fel de clar între țările estice și cele vestice, existând diferențe mari între țări care au valori pe cap de locuitor apropiate, în funcție de cultura investițională și de politicile promovate de guvernele din fiecare țară în parte. Așa cum România are ca particularitate ponderea mare a fondurilor de pensii, în alte țări există ponderi mari ale asigurărilor de viață (Franța, Danemarca și Irlanda) sau ale fondurilor de investiții (Estonia, Belgia și Spania). Ungaria are o pondere mare a deținerilor de obligațiuni, fiind vorba în principal despre titluri de stat, puternic favorizate de cadrul fiscal în dauna depozitelor bancare. În cazul acțiunilor listate ponderile sunt în general mai mici, fiind doar trei țări care depășesc 10%: Finlanda, Suedia și Danemarca. Nu doar în România fondurile de pensii au o pondere mare în total, țara noastră nefiind nici măcar printre primele din acest punct de vedere. Aici se remarcă Olanda, care are o tradiție îndelungată a acestui sector, cu o pondere de 65%, alte țări cu ponderi mari fiind Suedia, 46%, Letonia, 35%, Croația, 29% și Irlanda, 27%. Putem observa faptul că pe listă sunt atât țări vestice, cât și estice, fondurile private de pensii fiind influențate mai mult de politicile publice decât de gradul de sofisticare financiara al fiecărei țări.

Un alt indicator important pentru a măsura gradul de sofisticare financiară al unei țări este ponderea capitalizării bursiere în Produsul Intern Brut, aici fiind incluse atât deținerile directe ale populației, cât și o parte a deținerilor indirecte, prin intermediul fondurilor de pensii, al fondurilor de investiții și asigurărilor de viață cu capitalizare. În această comparație am inclus mai multe țări, inclusiv două dintre cele mai mari piețe de capital la nivel mondial, cele din Statele Unite și Hong Kong, cea din urmă având, de altfel, de departe cel mai mare raport față de PIB la nivel mondial, la finalul anului 2024.

Deși suntem și în acest caz în partea de jos a clasamentului, numărul țărilor aflate în urma noastră este mai mare decât în alte comparații. Ponderea capitalizării bursiere în PIB era de 19,9% in România la finalul lui 2024, potrivit datelor CEIC Data, peste nivelul din Slovenia, Cipru, Estonia, Bulgaria, Lituania, Serbia, Slovacia și Letonia și aproape de cel din Ungaria. Și aici țările sunt grupate în cea mai mare parte după criteriul geografic, însă există și unele excepții. Cea mai vizibilă este cea a Cehiei, acolo unde capitalizarea bursieră reprezintă 260% din PIB, un procent mai mare decât cel din Statele Unite. Motivul nu este, însă, avântul spectaculos pe care l-ar fi luat bursa de la Praga, ci faptul că în anul 2018 a fost lansată o piață pe care sunt cotate acțiuni ale unor companii internaționale mari, fără ca acestea să fie listate în modul clasic, anterior capitalizarea bursieră fiind la doar 24% din Produsul Intern Brut. Trebuie avut în vedere în cazul acestui indicator faptul că în capitalizarea bursieră sunt incluse și dețineri ale investitorilor străini, existând țări în care bursa are dimensiune mare mai mult pe seama acestora. Inclusiv în România o parte importantă din capitalizarea bursieră este deținută de investitori strategici precum OMV sau Societe Generale, fiind listată și o bancă străină, Erste Bank, în care românii au o pondere foarte mică a deținerilor.

Concluzia este cea pe care o puteam anticipa: suntem în partea de jos a clasamentului atât în ceea ce privește dimensiunea activelor financiare, cât și în ceea ce privește gradul de sofisticare a acestora. Fondurile de pensii private sunt singurele care ne fac să părem un pic mai avansați, în lipsa lor cea mai mare parte a banilor ajungând în depozite bancare. Nu este, însă, un lucru de care să ne rușinăm. Întreaga Europă de Est este mult în urmă din acest punct de vedere, iar recuperarea decalajului față de țările care nu au avut ghinionul să treacă prin comunism va fi extrem de grea, dacă nu chiar imposibilă.