Strategia „de la fermă la furculiță” (farm to fork) promovată de către Comisia Europeană are printre obiectivele sale ca cel puțin 25% din terenurile agricole ale UE să fie cultivate în mod ecologic până în 2030. Deși România a înregistrat o creștere a suprafețelor cultivate ecologic, ponderea lor este de sub 5% din suprafața agricolă totală. Un procent foarte mic, care ne plasează la coada UE, iar explicațiile pentru această situație sunt foarte multe, spun asociațiile de producători bio. Nu avem încă un plan pentru sprijinirea și dezvpltarea acestui sector, deși autoritățile promit de ani de zile adoptarea planului național de acțiune pentru agricultura ecologică.
În țara noastră sunt înregistrați circa 12.000 de operatori certificați în agricultura ecologică care lucrează o suprafață de 580.000 de hectare. Pășunile și fânețele, culturile de cereale și plantele industriale ocupă majoritatea suprafețelor, în timp ce livezile, vița de vie, pomii fructiferi și nucii certificați în sistem ecologic ocupă mai puțin de 5% din această suprafață. În ceea ce privește efectivele de animale certificate ecologic, aici lucrurile arată și mai rău, fiind sectoare zootehnice, cum ar fi cel de creștere a porcilor, unde practic nu există conceptul ecologic. Atingerea obiectivului general de 25% din suprafață să fie cultivată ecologic este însă un lucru foarte greu de atins de o țară ca a noastră, arăta anul trecut un studiu publicat de către Institutul European din România. Recent România chiar a propus Comisiei Europene ca acest procent să fie pentru noi de numai 6,8% în 2030.
Producem mai mult materii prime bio
Așa se face că cea mai mare pondere în producția ecologică este deținută de cereale, oleaginoase, furaje și vin. Pentru că avem un mare deficit în ceea ce privește industria de procesare a acestor producții, majoritatea covârșitoare a producției ecologice continuă să fie reprezentată de materiile prime. Aproximativ 90% din cerealele, semințele oleaginoase și uleiul vegetal ecologice din România, dar și șrotul de semințe oleaginoase pentru furaj sunt vândute în vrac în alte state UE. Statisticile Ministerului Agriculturii arată că singurul produs procesat cu însemnătate cantitativă este vinul, unde 17% din producție este certificată. De asemenea, mierea este un produs cu o pondere semnificativă în producția ecologică – 18% din producție fiind certificată. Pe de altă parte, deși avem o producție importantă de legume, fructe, conserve și produse de panificație, acestea nu se regăsesc proporțional și în sistemul ecologic. O analiză a lanțurilor de supermarketuri din București, Cluj și Brașov, realizată în mai 2021, arăta că 100% din merele ecologice vândute proveneau din nordul Italiei. Există o producție de lapte, dar domeniul nu este dezvoltat la nivelul potențialului existent. Explicația pentru această situație este cererea scăzută pentru laptele ecologic din partea marilor procesatori. Deocamdată nu există date suficiente despre consum, valoarea producției sau importuri de produse ecologice pe clase de produse, pentru a fundamenta evaluări calitative și analize economice, recunoaște Ministerul Agriculturii în proiectul Planului național de acțiune pentru agricultura ecologică care încă așteaptă să fie adoptat.
„Deși nu există date clare, din ceea ce știm noi, piața produselor ecologice este unde va la 30-40 de milioane de euro anual, iar cele mai multe vin din import. Pe de altă arte noi exportăm materie primă ecologică de sute de milioane de euro anual, a declarat pentru Income Magazine președintele Asociației Operatorilor din Agricultura Ecologică „Bio România”, Marian Cioceanu.
„Se estimează că în România trecerea la agricultura ecologică conduce la o scădere de 42% a producției, însoțită de o creștere de 25% a prețului pe când în Franța diminuarea producției este mai mare (de 50%), dar și prețurile primite pentru acea producție cresc mult (cu 167%). Această mare diferență în ce privește prețurile pune în evidență o anumită segmentare a piețelor agricole la nivel european, dar și faptul că cererea pentru produsele ecologice este mai mică în țările mai puțin dezvoltate”, arată o evaluare realizată de Wageningen Economic Research.
Exporturile, salvarea fermierilor
Practicarea agriculturii biologice este o adevărată aventură pentru cei care s-au încumetat să o practice. Ei spun că au făcut investiții foarte mari, dar nu sunt ajutați deloc de Guvern. De la prețurile foarte mari la utilități și inputuri, la testarea produselor la laboratoarele din străinătate, de la lipsa unei promovări a acestor produse pe piața internă, la desfacerea lor, toate sunt probleme cu care se luptă zilnic producătorii. Din cauza prețurilor mai ridicate a acestor produse, consumul lor este încă foarte jos în România, iar debușeul în reprezintă exporturile. Din punctul de vedere al producătorilor ecologici, prețul produselor pe care ei le asigură nu este mare, este unul corect. „Dacă vorbim despre grâu cultivat cu tehnici ecologice producția este de 3-4 tone la hectar și nu 8-10 tone la hectar în cazul culturilor clasice și de aici provine și diferența de preț”, spune Marian Ciocenu.
În anul 2019 Executivul decidea înființarea Agenţiei pentru Calitatea şi Marketingul Produselor Agroalimentare, structură care urma să funcționeze în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Rolul ei era să promoveze consumul de alimente româneşti atât în ţară, cât şi în străinătate. Inițial, ea trebuia să devină funcțională din 2020, dar acest termen a fost amânat permanent. Recent, Guvernul a decis ca noul termen să fie 1 ianuarie 2024. Prin înființarea acestei structuri de marketing, producătorii ecologici sperau ca și produsele lor să ajungă mai ușor pe rafturile magazinelor, dar mai au de așteptat.
Subvențiile au fost în creștere
Dezvoltarea agriculturii ecologice este sprijinită, la fel ca și agricultura clasică, prin sistemul de subvenții. În anul 2021, plățile s-au ridicat la 92 milioane de euro, ce ce a reprezentat o creștere de 25% comparativ cu anul 2020. Pentru anul 2023 a fost autorizată plata unor subvenții către fermieri de aproape 126 de milioane de euro (în ușoară creștere față de 2022) prin intermediul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ele făcându-se în două tranşe până la 30 iunie 2023. De precizat că prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) nu sunt prevăzute finanțări pentru agricultura ecologică, deși acest lucru a fost cerut insistent de către organizațiile de profil în perioada în care acest plan era întocmit.
Pentru stimularea consumului de alimente certificate ecologic în România este nevoie de dezvoltarea sectorului de materii prime românești și creșterea cererii de astfel de alimente prin achiziții publice verzi. În acest sens, de comun acord cu Agenția Națională pentru Achiziții Publice și instituțiile partenere, Ministerul Agriculturii ar urma să stabilească o țintă națională privind ponderea produselor ecologice în alimentația din cantinele publice.
„Organic school” cu bani de la Bruxelles
În octombrie anul trecut, Asociația Operatorilor din Agricultura Ecologică „Bio România” a lansat Programului Național Hrana BIO în Școli, parte din proiectul uuropean „EU Organic School”, care încurajează consumul alimentelor organice, produse în UE, și constientizarea beneficiilor pe termen lung ale agriculturii ecologice. În acest program sunt deja 20 de școli, iar achiziționarea produselor ecologice se face de la producătorii locali din zonele unde se află respectivele unități de învățământ. Pasul următor este introducerea în acest program și a spitalelor, ne spune Marian Cioceanu. În opinia lui, furnizarea de alimente ecologice în școli și spitale, pe lângă beneficiile aduse, ar transforma statul român în cel mai mare cumpărător de produse alimentare ecologice, iar acest lucru ar însemna salvarea producătorilor.
Ce însemnă „agricultură ecologică”
„Agricultură ecologică”, termen protejat şi atribuit de U.E României pentru definirea acestui sistem de agricultură și este similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre. Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agroalimentare proaspete şi autentice, care să respecte factorii naturali şi de mediu. În perioda de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor etc.
