O istorie greu de imaginat astăzi: în plin regim comunist, când economia era centralizată și orice idee de profit era privită cu suspiciune, un tânăr specialist român găsea soluții ingenioase pentru a aduce valută în țară – fără să vândă avuția națională.
În podcastul „Fain & Simplu”, realizat de Mihai Morar, Dan Voiculescu a povestit cum, în anii ’70–’80, lucra în comerțul exterior și era pus în fața unei misiuni paradoxale: să producă valută pentru statul român… fără exporturi reale.
„A fost un decret. Decretul 90. Prin care Ceaușescu dorea să aducă valută în România, să plătească datoriile, dar fără să dăm din avuția națională. Se numea decretul pentru aport valutar.”, susține Dan Voiculescu.
Cum funcționa capitalismul în socialism? Pentru a respecta directiva lui Ceaușescu, Dan Voiculescu a găsit o soluție ingenioasă, demnă de o economie de piață avant la lettre:
„Am importat o fabrică de tuburi de azbociment din America, am adus-o în portul Constanța, am reambalat-o în cutii pe care scria „Made in Romania” și am trimis-o în Afganistan. Diferența dintre prețul de cumpărare, costurile de reambalare și cel de vânzare a adus un profit de un milion de dolari pentru Vitrocim, unde lucram.”, declară fondatorul Intact Media Group.
Un exemplu clasic de tranzacție creativă, într-un sistem care condamna, teoretic, orice formă de inițiativă capitalistă. „Performanțele” de acest tip nu aduceau însă bonusuri, ci doar recunoaștere în ședințele de partid.
„Ce comisioane? Eram salariat. Exista doar o felicitare în ședința de partid: „Tovarășul Voiculescu a reușit să aducă un milion de dolari!”. Și, în spate, înjurături: „Dracu’ să-l ia, că a reușit!” Gândirile erau cam la fel și atunci.”, povestește Dan Voiculescu în podcastul „Fain&Simplu”.
În acea perioadă, comerțul exterior era unul dintre cele mai sensibile domenii din România comunistă, dar și partenerul obligatoriu al comerțului exterior. Fiecare întreprindere care lucra cu străinătatea avea un ofițer de Securitate desemnat, care supraveghea permanent activitatea angajaților.
„Relația cu Securitatea era, în primul rând, obligatorie. Fiecare întreprindere de comerț exterior avea un ofițer care răspundea de întreprinderea respectivă.”, punctează Voiculescu.
Dan Voiculescu își amintește cu ironie de unul dintre acești ofițeri, cunoscut printre colegi drept „securistul Căciulă”, un personaj pe care l-a descris ca fiind „un tip mic de statură, complexat, care stătea mereu în colț și observa tot”
Cazul lui Dan Voiculescu ilustrează perfect paradoxul economiei românești din anii Ceaușescu: un sistem socialist rigid, dar care supraviețuia prin inițiativă individuală, improvizație și inteligență economică.
Decretul 90, prin care Ceaușescu cerea aport valutar fără export de bunuri, a pus pe umerii specialiștilor o misiune imposibilă, dar totuși, oameni ca Voiculescu au reușit să o ducă la capăt. Într-o vreme în care profitul era o noțiune interzisă, dar banii străini erau vitali, „capitalismul din comunism” s-a născut din mintea practică a celor care înțelegeau economia globală mai bine decât sistemul care îi ținea prizonieri.
Dan Voiculescu își descrie perioada tinerilor ani în volumul autobiografic „Un băiat de nicăieri” – o poveste despre adaptare, curaj și gândire strategică într-o lume a constrângerilor.
„Am învățat să gândesc global când România era încă închisă între granițe. Pentru mine, comerțul exterior nu era doar muncă, ci era un mod de a respira libertate.”
Podcastul complet „Fain & Simplu” cu Mihai Morar și Dan Voiculescu poate fi urmărit pe canalul oficial de YouTube.
