Dacă până mai ieri, depresia sau orice altă formă de tulburare mintală părea mai mult un moft, în ultima vreme lumea a început să conștientizeze mai mult importanța sănătății mintale, astfel că s-a ajuns, conform unui studiu recent, ca 9 din 10 angajați să își dorească de la angajatori ca pe lângă salariu să li se dea nu bonuri de masă sau abonamente la sală, ci programe de susținere a sănătății mintale. Este pentru prima dată când oamenii exprimă un atât de mare interes pentru ceea ce înseamnă subiectul sănătății mintale. O adevărată trezire, am putea spune.
Cauzele pentru care sănătatea mintală a devenit atât de importantă sunt multiple, pandemia fiind principalul factor agravant, însă este clar că oamenii au devenit preocupați de sănătatea lor mintală în primul rând pentru că numărul cazurilor de depresie sau de alte tulburări psihice sau emoționale a devenit cu adevărat îngrijorător. Și când vorbim despre numere îngrijorătoare, specialiștii nu se feresc să avanseze cifre chiar de ordinul milioanelor. Mai concret, conform unui raport publicat recent al organizației Code for România, bazat pe pe mai multe studii la nivel național și pe interviuri cu specialiști în domeniu, peste 1,4 milioane de oameni au fost diagnosticați cu o tulburare de sănătate mintală în România, în perioada 2015-2020. Așadar, în cazul în care vorbim despre persoanele diagnosticate, putem discuta cam despre 10% din populația adultă a României, însă asta ar fi doar vârful icebergului, pentru că partea cea mai îngrijorătoare a fenomenului este în zona care nu se vede și care nu apare în statistici: partea nediagnosticată. Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a vorbit de curând la un post de televiziune despre acest fenomen și a avansat cifra de 6 milioane de cazuri de români care ar suferi de boli psihice. „În România, la momentul de față, la o populație de 19 milioane de locuitori, probabil că undeva la 5-6 milioane de români trăiesc cu boală psihică. De departe cel mai des întâlniți sunt cei care au depresie, avem probabil la un milion jumate-două milioane”, a declarat medicul.
Totuși, un studiu oficial publicat recent arată faptul că în anul 2021 aveam 232.000 cazuri existente de tulburări mintale si de comportament cărora în fiecare an li se adaugă aproximativ 250.000 cazuri noi. Altfel spus, conform cifrelor publicate recent de Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie, amploarea fenomenului tulburărilor psihice din România poate fi rezumată în felul următor: aproximativ 30 de cazuri noi la 1.000 de locuitori/an. Din nou, vorbim despre cazuri diagnosticate, dimensiunea reală a fenomenului neputând fi stabilită întrucât numărul celor care aleg să meargă la specialist este relativ mic.
Așadar, într-un fel sau altul, amploarea fenomenului explică recenta concluzie a studiului Randstad România Employer Brand Research 2023 care arată faptul că 9 din 10 angajați își doresc de la angajatori programe de susținere a sănătății mintale și incluziunii. Cel mai probabil, interesul crescut are la bază și mediatizarea intensă a unor cazuri de oameni care au recurs la gesturi extreme din cauza tulburărilor psihice, mediatizare care creează de multe ori o amplă dezbatere în spațiul public, online și televizat, însă factorul determinant al preocupării este însăși amploarea fenomenului de apariție a tulburărilor de natură psihică. Aproape fiecare dintre noi putem spune că avem printre noi cunoștințe sau prieteni care suferă, diagnosticat sau nu, de o formă de tulburare emoțională sau psihică, cauzele principale a acestui fenomen fiind nivelul extrem de ridicat de stres, dar și epuizarea la locul de muncă. „77% dintre oameni menționează că nivelul lor de stres a ajuns să impacteze sănătatea lor fizică, iar 73% declară că stresul le afectează sănătatea mintală”, spune Andreea Popa, consultant la Ascendis, o companie de training și consultanță în dezvoltare organizațională, adăugând faptul că „persoane din ce în ce mai tinere suferă de depresie și de anxietate, iar pandemia, deși nu ne mai place să vorbim despre ea, a fost un puternic catalizator pentru fenomenul de burnout (epuizare cauzată de stres).” Acest lucru este confirmat și de Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie, care arată faptul că pandemia COVID-19 a generat o criză globală de sănătate mintală, crescând nivelul de stres pe termen scurt și lung și, astfel, subminând sănătatea mintală a milioane de persoane. Conform estimărilor OMS, în primul an de pandemie s-a înregistrat o creștere cu peste 25% a tulburărilor anxioase și depresive, simultan cu scaderea accesului la serviciile de sănătate mintală, fapt ce a dus la creșterea timpului pentru obținerea tratamentului corespunzător pentru afecțiunile psihiatrice.
Factorii de stres pot fi multipli și pot acționa concomitent asupra psihicului uman. Astfel, vorbim despre stresul cotidian la locul de muncă, determinat de presiunea de a livra la timp și la anumite standarde sau de presiunea rezultatelor, dar și de tensiunile care pot apărea în interiorul organizațiilor. În afara locului de muncă, oamenii resimt un nivel ridicat de stres din cauza insecurității financiare care, la rândul ei, poate avea mai multe cauze: instabilitatea locului de muncă, dar și aspectele legate, de exemplu, de scumpirea accelerată a produselor de zi cu zi, scumpire ce îngreunează traiul de la o lună la alta. “În general, stresul este generat de percepția pierderii controlului într-o situație, așa că sentimentul de insecuritate de orice natură poate fi, evident, un factor declanșator,” spune Andreea Popa.
Sănătate mintală, angajați, angajatori
Așa cum am arătat, îngrijorător este faptul că stresul afectează nu doar persoane trecute de o anumită vârstă, ci începe să meargă cât mai jos cu nivelul de vârstă. Astfel, conform unui studiu publicate recent de Deloitte, aproape jumătate din cei care fac parte din generația Z se simt stresați și anxioși la locul de muncă, ceea ce ne duce cu gândul că totuși stresul la locul de muncă este unul determinant în ceea ce privește fenomenul apariției de tulburări psiho-emoționale. Astfel, ne-am întrebat ce este de făcut în astfel de situații și ce ar trebui să facă angajatorul în cazul în care are cazuri de angajați cu astfel de probleme. Un aspect extrem de important, neglijat de foarte mulți oameni este cel legat de prevenție, în sensul luării unor măsuri la apariția primelor semne. „Atunci când o persoană simte că nu îi mai este bine, observă că are tulburări de somn și de alimentație, se trezește obosită dimineața, este mai irascibilă sau poate mai stresată decât de obicei, ar fi util să nu aștepte până i se confirmă că ‘are probleme cauzate de stres’, ci să intervină activ pentru a restabili un echilibru în propria viață”, spune Andreea Popa, adăugând faptul că și angajatorii pot juca un rol extrem de important. Aceștia pot interveni activ, în primul rând printr-o calibrare periodică a nivelului de stres al angajaților: „Chestionare interne, discuții cu managerii echipelor, observația directă, iată câteva metode prin care s-ar putea realiza acest lucru”, explică specialistul.
Totuși, poate cel mai grav aspect atunci când vine vorba despre sănătatea mintală, mai ales în rândul persoanelor tinere sau active, este lipsa de tratament ca efect al refuzului de a merge la specialist. Majoritatea celor care sunt afectați de o formă sau alta de tulburare psihică refuză să meargă psihoterapeut sau la psiholog în principal din cauza temerii de a fi catalogați ca fiind „bolnavi mintal”. Stigmatizarea socială determină un sentiment de rușine care se traduce printr-un refuz de a recurge la un specialist, fapt care, de cele mai multe ori, determină agravarea în timp a tulburărilor de natură psiho-emoțională. „Partea de ieșire din rușine, din stigmă este în continuare foarte apăsătoare, sunt oameni care nu acceptă, deși recunosc simptomele de boală, dar nu acceptă că ar putea să primească o ștampilă psihiatrică sau un diagnostic de boală mintală”, spune medicul Gabriel Diaconu care adaugă faptul că „ar trebui să mergem și în zona de educație. Atitudinea noastră față de psihoză, față de schizofrenie, față de manie, față de demență este obscură.”
Una peste alta, faptul că românii au început să devină ceva mai conștienți despre importanța pe care o are sănătatea lor mintală este un mare pas înainte, chiar dacă nu e suficient și chiar dacă, deseori, această conștientizare este sufocată de sentimentul de rușine sau de teama de stigmatizare. Este îmbucurător faptul că societatea începe să pună, într-un ritm timid, e drept, bazele pe care în viitor se poate așeza o populație ceva mai echilibrată, care să poată face față mai ușor șocurilor de natură psiho-emoțională.
