În 2022 România s-a aflat în top 10 țări din Ue cu o pondere ridicată a surselor de energie regenerabilă. Estimările indică că avem o capacitate eoliană onshore care ar putea permite generarea unei cantități de două ori mai mari de electricitate decât consumul actual. Chiar și cu constrângerile existente putem genera aproximativ 122,6 TWH. La aceasta se mai adaugă un potențial eolian offshore de 76MW putere instalată. Prin investițiile avute în vedere am putea să adăugăm capacități de energie verde de 10.000 MW până în 2030, arată datele ministerului energiei. Dar nu întotdeauna planurile coincid cu realitățile, iar motivele pot fi multe.
Potrivit datelor companiei Transelectrica, mixul energetic al României în perioada decembrie 2022 – decembrie 2023 arată destul de balansat, cu o producție hidro care ar asigura 32% din producția de energie electrică, urmată de producția de energie din sursă nucleară (20%), hidrocarburi (17%), cărbune (15%), eolian (13%), solar (2%) și biomasă (1%). Aceste date indică o pondere încă ridicată a producției pe bază de combustibili fosili, cărbunele și centralele pe hidrocarburi fiind responsabile de o contribuție de circa 32%. „Totuși, vedem și o pondere considerabilă a energiei electrice provenite din surse eoliene. Acest fapt se datorează capacității eoliene existente în România și obiectivelor stabilite de România pentru 2030 în privința generării electricității din eolian cu circa 54% conform NEC (Planului Național Integrat Energie și Schimbări. Climatice – n. red)”, se precizează în analiza „Potențialul eolian al României – când și unde bate vântul?”, realizată de rețeaua InfoClima, care a vizat România, Ungaria și Bulgaria.
Cinci județe cu un potențial de 98,9 GW
Când vorbim de potențialul eolian trebuie să ținem cont de două aspecte tehnice importante: potențial – cât de mult vânt bate și indicatorul Full Load Hours (FLH) – numărul total de ore de lucru/producție de energie întru-un an. Pentru turbinele eoliene onshore, un număr de peste 2.000 FLH este considerat un indicator bun. Astfel literatura de specialitate susține că pentru turbinele eoliene onshore timpul mediu de utilizare este de 2.000-2.300 FLH, iar pentru cele offshore de 3.000 FLH (totuși cele offshore sunt mai scumpe). Având acești indicatori de bază, cei de la Austrian Institute of Technology (AIT) evidențiază într-un studiu publicat în octombrie 2023, și citat de infoclima.ro un număr de 5 județe cu un potențial semnificativ pentru dezvoltarea proiectelor eoliene (Brăila, Constanța, Galați, Tulcea și Ialomița). Potențialul tehnic global pentru energia eoliană din toate cele cinci județe însumează împreună 98,9 GW (putere instalată – n. red), respectiv 249,2 TWh (producție de energie – n. red). „Dacă aplicăm constrângeri suplimentare privind utilizarea terenurilor și, prin urmare, presupunem o alocare destul de conservatoare a spațiului, atunci potențialul tehnic s-ar limita la jumătate, adică la 48,1 GW sau, respectiv, 122,6 TWh. Cu toate acestea, chiar și cifra cea mai mică în ceea ce privește potențialul de producție este de două ori mai mare decât consumul de energie electrică al întregii Românii în prezent. Or acest lucru indică faptul că putem discuta despre o valorificare a potențialului eolian terestru ce ține cont de toate aspectele importante (căile de migrație a păsărilor, arii naturale protejate, regenerarea agricolă) și totuși permite creșterea generării într-un mod substanțial”, arată analiza citată.
Schimbările dese de legislație dăunează proiectelor din energie
Schimbările majore și dese ale legislației energetice sunt o barieră în calea dezvoltării proiectelor regenerabile. Or stabilirea unei legislații detaliate, transparente și de durată poate reprezenta un argument favorabil pentru atragerea investițiilor (internaționale, naționale sau chiar locale) în acest domeniu. „Având în vedere existența unui potențial imens, a posibilității de a lua în considerarea constrângerile teritoriale relevante și impactul asupra prețului electricității în termen mediu și lung, valorificarea capacității eoliene în România pare un parcurs logic și fără riscuri majore. Totuși pentru a putea vedea această dezvoltare e necesar un cadru ce reglementează și stabilește, atât la nivel de obiective strategice, cât și la nivel de acțiuni concrete, cum trebuie să arate dezvoltarea sectorului eolian în România începând din 2023”, mai subliniază analiza InfoClima.
Fotovoltaice, plus 2.000 MW în 2024
În 2023, au fost instalate panouri solare cu o putere de peste 1.000 MW, iar investiții s-ar ridicat la circa un miliard de euro. Dezvoltarea capacităților fotovoltaice ar urma să prindă un avânt mai mare în 2024 când se estimează că România va ajunge la o capacitate instalată de 4 GW, potrivit unei analize realizate de ECITIM, un dezvoltator de astfel de proiecte.
„Anul viitor (2024 – n. red), România ar putea avea o putere instalată de 2.000 de noi MW doar din panouri fotovoltaice, aproape cât trei reactoare nucleare de la Cernavodă. Ritmul de dezvoltare şi de investiţii în acest domeniu accelerează, în contextul în care ţara noastră se află într-un stadiu incipient. Spre comparaţie, România ar urma să ajungă, în 2024, la 4 GW putere instalată în panouri fotovoltaice, în timp ce Germania a ajuns deja la aproximativ 70 de GW. E puţin prin comparaţie, dar arată potenţialul uriaş de dezvoltare a acestui domeniu în România”, a declarat Stelian Muscalu, director de dezvoltare la ECITIM, citat de Agerpres. „Marile companii producătoare de energie, fondurile de investiţii şi dezvoltatorii de parcuri fotovoltaice vor fi principalii investitori în industria energiei solare din România. Domeniul va cunoaşte o creştere semnificativă, datorată politicii de sustenabilitate şi angajamentelor climatice ale Uniunii Europene care vizează o tranziţie strategică spre surse de energie mai ecologice, în concordanţă cu obiectivele climatice şi de reducere a emisiilor de carbon”, se menţionează în analiza citată.
Legea energiei eoliene offshore, un pas înainte
Guvernul României a aprobat la sfârșitul anului trecut proiectului Legii privind energia eoliană offshore, care a fost trimis spre adoptare Parlamentului. Conform datelor Băncii Mondiale citate de minister, România are un potențial eolian offshore de 76 GW putere instalată, fiind un mediu propice dezvoltării acestui tip de energie regenerabilă. Ministerul Energiei va demara, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a legii, un studiu de specialitate în baza căruia va fi pregătită procedura de concesiune și activitățile de explorare, construcție a centralelor electrice eoliene offshore și exploatare a acestora. Printre altele, studiul va determina perimetrele maritime pe care Ministerul Energiei le va concesiona, ținând cont de: potențialul eolian al acestora, posibilitățile de evacuare a energiei electrice eoliene offshore, precum și de restricțiile impuse de Planul de amenajare a spațiului maritim, inclusiv cele în materie de protejare a biodiversității și mediului înconjurător. În baza studiului, până la data de 30 iunie 2025, Guvernul va aproba perimetrele eoliene offshore și actele subsecvente de punere în aplicare a legii, urmând apoi ca Ministerul Energiei să inițieze o procedură competitivă de atribuire a contractelor de concesiune. Potrivit ministrului Energiei, Sebastian Burduja, legea ar putea intra în vigoare la începutul lunii martie, iar în 2032 va fi produs primul MW din Marea Neagră. „Proiectul va merge către dezbaterea parlamentară la începutul sesiunii viitoare. Am solicitat procedură de urgenţă. Domnul prim-ministru a fost de acord, aşadar, în 30 de zile după 1 februarie ar trebui să avem legea pentru exploatarea energiei eoliene în Marea Neagră. România este prima ţară de la Marea Neagră care face un astfel de demers şi care va avea acest cadru legislativ. Pentru România înseamnă promovarea energiei verzi, promovarea unei energii sigure în cadrul paradigmei de independenţă energetică la care România aspiră, înseamnă totodată posibilitatea exploatării unui potenţial realmente impresionant în Marea Neagră”, a declarat Sebastian Burduja, ministrul Energiei.
Banii nu lipsesc, se așteaptă proiecte
Prin Fondul pentru modernizare și prin PNRR au fost elaborate scheme de sprijin pentru investitorii în energie regenerabilă și au fost lansate apeluri pentru noi capacități de producere a energiei în concordanță cu planul de decarbonizare asumat de țara noastră. România dispune de două miliarde de euro pentru sectorul regenerabil, de alte două miliarde de euro pentru investiții în transportul și distribuția energiei, precum și de 400 milioane de euro pentru unități noi de cogenerare de înaltă eficiență. De asemenea, sunt disponibile fonduri de 590 milioane de euro pentru refacerea rețele de agent termic. Prin investițiile vizate, România ar urma să adauge capacități de energie verde 10.000 MW până în 2030.
Ne punem singuri piedică
Lipsa unor pârghii legislative care să împiedice dezvoltarea investițiilor cu un potențial caracter speculativ, dar și lipsa unui cadru legislativ corelat care să prevină durata mare a procesului de racordare la rețea se numără printre barierele identificate și de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) în ceea ce privește accesul la rețea a noilor capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile. Potrivit unei analize realizate de ANRE și Consiliul Concurenței, persistă și problemele financiare care se fac încă simțite în ceea ce privește asigurarea fondurilor pentru lucrările de întârire a rețelei în vederea preluării energiei electrice care ar urma să fie produsă de unitățile noi. De asemenea, există neclarități la nivelul operatorilor rețelei de distribuție a energiei electrice legate de interpretarea și aplicarea prevederilor cadrului de reglementare în vigoare. Nu în ultimul rând, durata mare de avizare a proiectelor, inexistența planurilor cadastrale, emiterea cu întârziere a hotărârilor de guvern și a ordinelor de ministru, precum și durata lungă de execuție a lucrărior de construcție a capacităților, sunt alte bariere identificate de ANRE și Consiliul Concurenței care împiedică sau îngreunează racordarea la Sistemul Energetic Național (SEN) a noilor capacități de producție.
Costul mare al termenelor de avizare lungi
Regulamentului (UE) 2022/2577 din 22 decembrie 2022 stabilește cadrul pentru accelerarea implementării energiei electrice din surse regenerabile. Valabil pentru o perioadă de 18 luni de la intrarea sa în vigoare, cu posibilitatea prelungirii valabilității, regulamentul introduce o serie de măsuri pentru reducere semnificativă a dependenței UE de combustibilii fosili din Rusia și de combatere a crizei climatice, prin accelerarea tranziției către sursele regenerabile de energie. Pentru a atinge acest obiectiv, regulamentul stabilește că statele membre au obligația de a se asigura că procesul de acordare a autorizațiilor pentru proiectele privind energia electrică din surse regenerabile este finalizat în anumite termene: de 3 luni pentru procesul de acordare a avizelor pentru instalarea echipamentelor de energie eoliană și solară și a activelor de stocare a energiei situate în același loc și unul de 6 luni pentru procesul de acordare a avizelor pentru proiectele de retehnologizare, inclusiv toate evaluările de mediu relevante. În cazul în care retehnologizarea are ca rezultat o creștere cu până la 15% a capacității centralei electrice, racordarea la rețea va fi permisă în termen de trei luni. În România însă aceste termene nu sunt respectate, iar motivele sunt foarte multe, după cum arată analiza realizată de ANRE.
Compania Transelectrica, operatorul de transport și sistem (OTS) susține că existența unor diferențe mari între duratele de soluționare a cererilor de racordare sunt motivate prin timpul de completare de către utilizator a documentației anexate cererii de racordare, care variază de la câteva zile până la șase luni, prin durata mare de elaborare, completare și corectare a studiilor de soluție, precum și de termenul în care utilizatorii optează pentru una dintre soluțiile de racordare avizate de către operatori. Referitor la durata de soluționare a cererilor, OTS a constatat că aceasta este influențată în mod semnificativ și de nivelul de pregătire și de implicare a consultanților/proiectanților aleși de către solicitanți, se arată în analiza citată. „Pentru perioada 2019-2022, durata medie de soluționare a cererilor de racordare depuse la OTS (compania Transelectrica – n. red) a fost de circa 9 luni, aceste durate variind între 5 și 13 luni. Potrivit OTS, volumul foarte mare al cererilor de racordare a condus la situația în care, pentru a asigura condițiile tehnice de evacuare a puterii produse de centralele electrice, sunt necesare lucrări de dezvoltare a rețelelor electrice, care presupun durate mari de realizare și care pot influența termenul de punere în funcțiune a capacităților de producere a energiei electrice, în funcție de zona de amplasare a centralei”, arată studiul ANRE.
Pentru a elimina sau diminua potențialul caracter speculativ al obținerii de Avize tehnice de racordare (ATR-uri) pentru instalațiile de producere noi, asociațiile producătorilor au propus introducerea obligației de plată a unei garanții în cuantum de 10% din valoarea tarifului de racordare, constituită în termen de maximum trei luni de la emiterea ATR, sub sancțiunea expirării valabilității lui. În acest sens, asociațiile producătorilor au propus ca, în cazul semnării contractului de racordare, garanția să se poată constitui ca avans pentru lucrările care se vor efectua. În cazul în care lucrările nu se mai execută, garanția va fi restituită beneficiarului la momentul rezilierii contractului de racordare. Propunerile formulate de asociațiile producătorilor ar urma să vizeze capacitățile cu putere instalată mai mare de 10 MW.
Digitalizarea bate pasul pe loc
Lipsa unui sistem informatic centralizat pentru dezvoltatorii de proiecte din surse regenerabile reprezintă una din principalele probleme identificate. Această concluzie se regăsește în studiul „RES Simplify” realizat anul trecut la solicitarea Comisiei Europene și citat în analiza realizată de ANRE și Consiliul Concurenței. Deși în ultimii ani au fost deschise anumite platforme online de depunere a cererilor și documentelor justificative necesare în diverse etape de autorizare, interacțiunea cu autorități precum ANRE sau Administrația Fondului de Mediu nu a fost încă digitalizată. Lipsa transparenței și a comunicării afectează și posibilitatea dezvoltatorilor de proiecte de producere a energiei electrice din surse regenerabile de a depune sesizări și reclamații privind procedura administrativă de emitere a diverselor tipuri de autorizații și certificări. Aceasta este și una din principalele cauze pentru care termenele legale de soluționare a sesizărilor și reclamațiilor nu sunt respectate de autorități. În plus, din cauza lipsei de transparență, în practică doar părțile direct implicate care cunosc planul proiectului capacității de producție pot depune reclamații valide.
Unde vrem să ajungem
Prin Planul Național Integrat în Domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC), România se angajează să obțină până în anul 2030 un total de 30,7% din energia din surse regenerabile de energie în mixul de consum final brut de energie (obiectivul de decarbonizare asumat de România în calitate de stat membru al UE), prin creșterea capacității instalate de centrale eoliene și fotovoltaice, precum și prin creșterea numărului de prosumatori. În acest sens, până în 2030 România trebuie să dețină capacități instalate de 5,1 GW în tehnologia solară și 5,3 GW în tehnologia eoliană. Romania și-a propus ca în perioada 2021-2030 să instaleze capacități adiționale de 6,9 GW din surse regenerabile.
Valorificăm doar 60% din potențial
Referitor la potențialul tehnic din surse eoliene al României, acesta a fost estimat la circa 10,23 TWh/an, în prezent fiind valorificat doar 60%, întrucât SEN nu poate prelua sursele de producție cu caracter discontinuu nepredictibil. Astfel, orice eventuală dezvoltare a capacităților eoliene trebuie realizată în paralel cu alte dezvoltări care să asigure serviciile de echilibrare în sistem. În ceea ce privește energia electrică produsă din surse solare, repartiția pe teritoriul național este relativ uniformă, cu valori cuprinse între 1.100 și 1.450 kWh/mp/an. Valorificarea potențialului solar în scopul producerii de energie electrică prin utilizarea panourilor fotovoltaice permite instalarea unei capacități totale de 4.000 MWp și producerea unei cantități anuale de energie de 4,8 TWh, se mai arată în analiza citată.
Birocrația, boală grea și în sectorul energetic
În România sunt numeroase instituții implicate în procesul de autorizare a proiectelor în domeniul energiei regenerabile, ceea ce duce la proceduri repetitive de licențiere, care prelungesc în mod inutil întregul proces și descurajează potențialii investitori. De asemenea, în ceea ce privește obținerea ATR, o barieră este reprezentată de lipsa de experiență a personalului de la nivelul operatorilor de rețea în privința proiectelor de energie regenerabilă.
În plus, este necesară măsurarea, monitorizarea și îmbunătățirea diverșilor indicatori de performanță. Un astfel de indicator este timpul mediu de răspuns al autorităților implicate în procedura de autorizare și/sau de racordare. Astfel, durata întregului proces variază extrem de mult la nivelul proiectelor, din cauza lipsei unui proces de autorizare unitar, se precizează în studiul amintit. Alți indicatori de performanță relevanți care trebuie îmbunătățiți sunt rata de aprobare a proiectelor, rata autorizațiilor/permiselor contestate în instanță, rata litigiilor respinse în instanță.
