Preţurile produselor care ies pe porţile fabricilor au crescut cu 7% în Uniunea Europeană şi cu 5,9% în zona euro, în martie, comparativ cu perioada similară din 2022, iar România se află printre statele membre UE cu cel mai semnificativ avans, arată datele publicate joi de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat).
În martie, comparativ cu perioada similară din 2022, cea mai mare creştere a preţurilor producţiei industriale în UE s-a înregistrat în Ungaria (48,1%), Slovacia (32,9%), Letonia (27%), Cipru (18,7%), Luxemburg (17,9%) şi România (17,4%). Singurele scăderi au fost în Irlanda (minus 29,9%), Grecia (minus 10,8%), Portugalia (minus 3,9%) şi Spania (minus 1%).
Eurostat precizează că în martie preţurile producţiei industriale în UE au fost influenţate în special de o creştere de 13,9% la preţurile pentru bunurile de folosinţă imediată, de 8,1% la preţurile bunurilor de folosinţă îndelungată, de 6,8% la preţurile bunurilor de capital, de 6,1% la preţurile bunurilor intermediare şi de 3% la preţurile la energie.
În martie, comparativ cu luna precedentă, preţurile producţiei industriale au înregistrat o scădere de 1,6% în zona euro şi de 1,5% în Uniunea Europeană, după un declin de 0,4% în zona euro şi de 0,6% Uniunea Europeană, în februarie.
Cele mai semnificative scăderi ale preţurilor produselor care ies pe porţile fabricilor au fost înregistrate în Grecia (minus 7,3%), Irlanda (minus 4,6%) şi Lituania (minus 4%) iar cele mai mari creşteri în Cipru (2,4%), Franţa (2%) şi Croaţia (o,5%). România a raportat un declin de 0,5% în martie, după o scădere de 0,1% luna precedentă.
Eurostat precizează că în martie preţurile producţiei industriale în UE au fost influenţate în special de un declin de 4,4% al preţurilor la energie şi de 0,4% la preţurile bunurilor intermediare, în timp ce preţurile bunurilor de capital şi ale bunurilor de folosinţă îndelungată au crescut fiecare cu 0,2%, iar preţurile la bunurile de folosinţă imediată au înregistrat un avans de 0,8%.
Modificarea preţurilor la porţile fabricilor este transmisă de obicei pe seama consumatorilor finali şi de aceea poate fi un indicator al evoluţiei inflaţiei pe care Banca Centrală Europeană o vizează prin politica sa monetară.
