Instrumente financiare alternative: CFD-urile și pericolul ascuns al mizelor mari

Piața de capital românească are o ofertă destul de variată de instrumente financiare, însă este o picătură în oceanul oportunităților investiționale disponibile la nivel global. Atât dorința de diversificare, cât și cea de a găsi variante cu potențial mai mare de profit pot duce în același loc, și anume la extinderea orizontului de căutare către instrumente care nu sunt disponibile pe plan local, sau sunt disponibile doar în mod indirect.

Unul dintre instrumentele care pot facilita acest lucru este contractul pentru diferenta (CFD – Contract for Difference), care nu se tranzacționează pe piețele reglementate, dar este puternic conectat la acestea. Nu este vorba despre un contract propriu-zis cu semnatură și ștampilă, ci despre un instrument financiar care urmărește evoluția unui activ suport și aduce profit sau pierdere în funcție de aceasta. Acel activ suport poate fi o acțiune, un indice bursier, o pereche valutară, o marfă (aur, petrol, etc.), iar mai nou chiar și criptomonede. Investitorul poate deschide o poziție de cumpărare (long) sau una de vânzare (short), fără să dețină efectiv activul suport, iar ulterior poziția aduce un profit sau o pierdere în funcție de evoluția acelui activ suport. E important de știut că, deși investitorii nu dețin efectiv activul suport, orice intermediar serios se protejează prin deschiderea de poziții similare fie la alți intermediari, fie direct pe piețele pe care se tranzacționeaza activele suport, iar acest lucru se face în mod normal în timp real. 

CFD-urile sunt emise de intermediari și oferite propriilor clienți, fără să fie standardizate sau tranzacționate public. Acest lucru le face să aibă caracteristici diferite de la un intermediar la altul, însă de-a lungul timpului s-au cimentat niște aspecte comune, pe care marea majoritate a brokerilor le respectă. Deși tehnic CFD-urile se referă la o gamă largă de instrumente, în practică această denumire este folosită cel mai des pentru cele cu activ suport acțiuni sau indici.

Amplifici profitul, amplifici și riscul

Una dintre caracteristici este efectul de levier, ceea ce înseamnă că poți cumpăra, de exemplu, un număr de acțiuni la un emitent plătind doar o parte a prețului acestora (denumită marjă), restul banilor fiind, practic, împrumutați de la broker. Este doar o figură de stil, pentru că în realitate nimeni nu împrumută nimic, iar pozițiile de acoperire a riscului sunt rezultatul unor algoritmi interni ai fiecărui intermediar și nu necesită neapărat cumpărarea sau vânzarea întregii cantități din activul suport pe care a fost deschisă poziția prin intermediul CFD-ului. Efectul de levier s-a redus considerabil față de cel din urmă cu 10-15 ani ca efect al reglementărilor la nivel european, iar nivelul său diferă în funcție de tipul activului suport, fiind general mai mic la instrumente cu volatilitate mai mare, precum acțiunile, și mai mare la instrumente cu volatilitate mai mică, precum perechile valutare. Faptul că se poate cumpăra mai mult decât banii deținuți aduce după sine și un risc mai mare, putând fi pierduți toți banii dacă prețul activului suport merge în direcția opusă celei anticipate. Pe de altă parte, efectul de levier este opțional, investitorii putând alege să nu-l folosească.

Chiar dacă nu are loc un împrumut propriu-zis pentru a acoperi diferența dintre marjă și valoarea nominală a poziției, menținerea acesteia pe termen mai lung presupune costuri similare celor presupuse de un credit. Mai exact, investitorul este taxat pentru fiecare zi de menținere a poziției cu un procent din aceasta, denumit “swap”. De exemplu, pentru o poziție de cumpărare pe acțiuni Apple la un broker care are prezență și în România, costul pentru menținerea poziției pe un an întreg este de 8,25%, ceea ce poate afecta serios potențialul de randament. Prin urmare, folosirea CFD-urilor pentru investiții pe termen lung poate să nu fie o decizie inspirată, ele fiind construite în principal ca instrumente speculative pe termen scurt.

Brokerul (poate) face diferența

Faptul că activul suport nu este deținut de investitor face ca în cazul CFD-urilor să existe un risc dublu. Pe lângă riscul presupus de activul suport, care poate intra în colaps și provoca pierderi mari în cazuri extreme, apare și riscul intermediarului, care poate, la rândul său, să aibă probleme care să ducă la pierderea banilor de către clienți. De aceea, înainte de a investi e nevoie de o analiză atentă a intermediarilor care oferă astfel de instrumente financiare și luați în considerare doar cei care au o credibilitate suficient de mare.

În România există atât filiale ale unor intermediari străini, cât și firme de brokeraj locale care oferă acces la tranzacționare prin intermediul unor companii internaționale mari, acestea fiind cele mai sigure variante. Pentru investitorii experimentați există și varianta de a investi direct prin companii internaționale, însă pentru cei aflați la început de drum se impune o vizită pe site-ul ASF pentru a verifica dacă intermediarul cu care ar vrea să lucreze apare acolo. În niciun caz nu trebuie luate de bune promisiunile de îmbogățire de pe diverse canale de social media, un broker serios expunându-i clientului mai întâi riscurile și apoi beneficiile potențiale.