În peisajul macroeconomic complicat al ultimilor ani, cu volatilitate în prețuri, inflație ridicată, deficite din ce în ce mai mari, un indicator a fost foarte stabil: cursul de schimb al monedei naționale. Leul, aflat în grija Băncii Naționale a României (BNR) a reușit să se mențină stabil în ultimii aproape 15 ani, cu o ușoară depreciere în fiecare perioadă, dar fără a avea efecte asupra celorlați indicatori, Dimpotrivă, stabilitatea cursului a permis realizarea unor planuri pe termen mai lung pentru companiile care depind de materiale din import sau de produse pentru export.
La începutul crizei financiare de acum 15 ani, adică în 2009, leul s-a depreciat cu 15% pe cursul mediu anual stabilit de BNR, de la 3,68 lei pe euro în 2008 până la 4,23 lei pe euro. De atunci, din 2009, și până în prezent, moneda națională s-a depreciat cu 17%. Practic, în ultimii 15 ani leul s-a depreciat față de principala valută pentru economia românească cu doar puțin mai mult decât a făcut-o într-un an. În medie, înseamnă o depreciere cu puțin peste 1,1% în fiecare an, indiferent de direcția în care a mers economia. Și în primele zece luni și jumătate ale anului în curs evoluția a cursului de schimb euro/leu a rămas pe aceeași direcție: leul s-a depreciat cu aproximativ 0,8%, de la 4,92 unități pe euro la începutul anului până la 4,96 lei pe euro în prezent.
Moneda europeană, adică moneda Zonei Euro, la care intenționăm și noi să aderăm, este cea mai importantă pentru economia României. Aproape toate prețurile sunt raportate la euro, la fel ca taxele și accizele, ceea ce înseamnă că orice depreciere a leului față de euro se duce rapid în prețuri și creează inflație. Chiar dacă tranzacțiile în altă monedă decât cea națională sunt interzise pe teritoriul țării, majoritatea abonamentelor la utilități și servicii sunt exprimate în euro (și achitate în lei, la cursul BNR al zilei precedente emiterii facturii). La fel și prețurile autovehiculelor și ale altor produse de valoare mare. Nu este nimic ciudat în această situație, dat fiind faptul că Uniunea Europeană este cel mai mare partener de afaceri al României, cu peste 70% din importuri și exporturi.
Cealaltă monedă semnificativ importantă pentru economia autohtonă este dolarul american, principala valută la nivel internațional, în care sunt raportate cotațiile petrolului și gazelor naturale, dar și al altor materii prime importate din alte regiuni decât Europa. Dolarul a avut o evoluție mai volatilă în raport cu leul decât moneda europeană; între 2008 și 2009 leul s-a depreciat cu 21%, de la 2,25 lei pe dolar la 3,05 lei pe dolar. Din 2009 și până în prezent, dolarul s-a apreciat cu 53% față de lei, mai exact de la 3,05 unități pe dolari până la 4,67 lei pe dolar. Se poate observa că moneda celei mai puternice economii a lumii s-a întărit semnificativ mai mult față de leu decât cea europeană. Iar efectele negative ale unui leu slab în fața dolarului american se văd în inflație; orice creștere a costului cu transportul (adică a prețului combustibililor) se transmite în prețul final al unui produs.
Dar deprecierea leului față de dolar nu este cauzată de situația economică a României, ci mai degrabă de raportul dintre dolar și euro, precum și de starea dolarului la nivel internațional. Moneda americană este cea la care sunt efectuate marea majoritate a tranzacțiilor internaționale și, din acest motiv, statele lumii cumpără masiv certificate de trezorerie emise de Federal Reserve (Fed), susținând astfel moneda SUA. Dar evoluția dolarului este dictată în primul rând de evoluția economiei americane, în funcție de care dolarul se apreciează sau se depreciază față de euro și, implicit, față de leu.
Stabilitate străbătută de riscuri
Cursul de schimb euro/dolar s-a situat în ultimii 23 de ani între un minim de 0,8 euro pe dolar și un maxim de 1,5 euro pe dolar. Minimul a fost consemnat în 2000, iar maximul în 2008, când criza davasta deja SUA, dar nu trecuse de tot oceanul. Moneda europeană a fost constant mai valoaroasă decât cea americană, dar în ultimii ani diferența a devenit din ce în ce mai redusă între cele două. Problemele din Europa au făcut ca între aprilie 2021 și octombrie 2022, dolarul să se aprecieze constant față de euro, după care moneda europeană și-a revenit. În prezent, cursul se află la 1,06 dolari pe euro și se preconizează o evoluția ușor favorabilă euro în perioada următoare, cu o țintă de circa 1,1 dolari pe euro anul viitor. Pe termen scurt, după cum arată și Adrian Rădulescu, director Analiză Macoreconomică la Banca Transilvania, „fluctuația cursului euro/dolar se va situa între 1,0490 și 1,0676”.
În analiza asupra ultimului trimestru al anului realizată de Saxo Bank, se arată că majoritatea băncilor centrale par să se afle la sfârșitul ciclurilor de majorare a dobânzilor, iar piețele valutare vor aștepta să vadă care va fi prima banca centrală care va trece la un ciclu de relaxare și cum va evolua agresivitatea reducerii ratei dobânzilor. Analistul Saxo FX, Charu Chanana, vede mai multe riscuri pentru consumator în al patrulea trimestru, „odată cu erodarea economiilor cauzate de pandemie și începerea rambursării creditelor pentru studenți care afectează bugetele gospodăriilor. Această slăbire a economiei SUA ar putea duce la anticiparea așteptărilor de reducere a ratelor de la jumătatea anului 2024, deocamdată, punând dolarul în așteptare.” Între timp, dolarul american continuă să fie puternic în raport cu restul valutelor, iar „cu riscurile crescute de stagflație din Europa și Marea Britanie, combinate cu o economie chineză structural slabă afectată de dinamica recesiunii, dolarul ar putea să-și extindă impulsul, în ciuda prețului de „dobânzi maxime” și reduceri ale ratelor în 2024.”
Pentru cursul euro/leu, analistul Băncii Transilvania estimează un curs între 4,9505 și 4,9816 lei pe euro în perioada următoare, în timp ce cursul mediu din acest an ar urma să fie de 4,95 lei pe euro, de 5.02 în 2024 și de 5.09 în 2025. Și ultima analiză a ING Bank arată că, în timp ce inflația rămâne ceva mai mare decât așteptările (8,8% în septembrie, față de o estimare de 8,4%), orice presiune de depreciere a leului va fi folosită pentru a elimina o parte din excesul de lichiditate de pe piața interbancară locală. Lichiditatea din prezent de pe piașa interbancară este la un nivel foarte mare de peste 29 miliarde lei, un rezultat al încetinirii creditării bancare, dar și a intrărilor realizate de investitorii străini pe active autohtone, inclusiv pe titluri de stat.
Și analiștii din cadrul CFA România indică o stabilitate a cursului în perioada următoare, pe un trend de ușoară depreciere a monedei naționale. La ultimul sondaj printre analiștii CFA, cursul de schimb va urca la o valoare medie de 5,0119 leu/euro în următoarele șase luni, iar în următoarele 12 luni va ajunge până la 5,0753 lei/euro. Iar nivelul relativ stabil al cursului este indicat în ciuda înrăutățirii indicelui de Încredere Macroeconomică, care a scăzut în august cu 7,5 puncte, până la 47,9 puncte.
Riscurile la adresa comportamentului cursului de schimb, conform ultimelor analize ale BNR vin din zona deficitului comercial și cont curent, care rămân la cote ridicate și ar putea trage în jos leul. De altfel, deprecierea monedei națaionale pentru a susține exporturile și pentru a micșora importurile este o practică obișnuită pentru multe state. Din păcate, mișcarea duce la majorarea inflației, care este suportată în final tot de către consumatori. BNR mai arată că riscuri rămân și din cauza încetinirii procesului de consolidare fiscală, în principal reducerea deficitului bugetar, dar și din micșorarea diferenței dintre dobânda internă de referință și cea a Fd și BCE.
