Ordonanța austerității e ca un algocalmin acordat unui bolnav ajuns la terapie intensivă

Ordonanța austerității e ca un algocalmin acordat unui bolnav ajuns la terapie intensivă. Îi va reduce temperatura, dar asta nu înseamnă că îl va însănătoși.

România are nevoie de un tratament de specialitate (reforme structurale) și cred că, dacă ,,medicii’’ de la Palatul Victoria nu vor fi capabili să-l administreze, vom apela la expertiza ,,chirurgilor’’ de la FMI, care nu vor ezita să opereze pe viu, fără ,,anestezice sociale’’, în tentativa de a repune țara pe picioare.

Altfel spus, ordonanța austerității e un pas înainte, însă nu suficient pentru a acoperi gaura din buget. Probabil vor urma și alte decizii, inclusiv rectificări bugetare, pe măsură ce încasările statului vor avea de suferit de pe urma problemelor din economie.

Cei 10% tăiați de la bunuri și servicii reprezintă aproape nimic, în condițiile în care cheltuielile cu bunuri și servicii creșteau, în primele două luni, cu peste 23%. Cred că dincolo de ținta de 10%, autoritățile ar trebui să fie mai atente pe ce sunt cheltuiți banii publici și să le elimine pe cele absolut inutile în actualul context. Să nu uităm că trăim în țara piramidelor de borduri, a afacerilor cu panseluțe și a achizițiilor de iPhone-uri și laptopuri pentru Solitair și jocuri de pierdut timpul la birou.

Pe de altă parte, limitarea membrilor CA la maxim 2 companii e o frecție la un picior de lemn. Cheltuielile rămân, pentru că pe locurile rămase libere vor veni alți clienți politici.

În esență, asistăm doar la o cosmetizare bugetară cu impact redus, de numai 5 mld. lei, în condițiile în care deficitul bugetar, după primele trei luni, a ajuns la aproape 23 de miliarde.

Adevăratele reforme întârzie iar eliminarea, de exemplu, a posturilor bugetate dar neocupate din sistemul de stat nu rezolvă nici pe departe factura tot mai mare a cheltuielilor statului cu bugetarii, care s-a dublat în ultimii 7 ani.

Reformele, din păcate, vor fi amânate pentru 2025, după alegeri. Până atunci vom cosmetiza realitatea cu măsuri din pix, fără să reducă semnificativ povara financiară tot mai mare reprezentată de cheltuielile statului.

Până să vedem reforme structurale, dacă le vom vedea vreodată, statul va face ceea ce știe cel mai bine. Se va împrumuta într-un ritm tot mai ridicat. Deja, după primele 4 luni, statul s-a împrumutat cu 84,1 miliarde de lei, jumătate din suma programată pentru tot anul (160 mld.lei). Marea problemă, dincolo de modul în care sunt cheltuiți banii împrumutați, este că dobânzile au crescut cu 58,3% față de anul trecut, la 9,1 mld.lei după primele trei luni.