Premortem tranziția energetică. Atenție și la fir, nu numai la capetele lui

În management se folosește un model de analiză pentru proiecte cunoscut drept Premortem. Acest concept funcționează pe ipoteza că „pacientul” a murit și ne întrebăm ce a mers prost. Spre deosebire de o sesiune tipică de analiză critică, în care membrii echipei de proiect sunt întrebați ce ar putea merge prost, în acest caz sarcina membrilor echipei este de genera motive plauzibile pentru eșecul proiectului, astfel încât proiectul să poată fi îmbunătățit mai degrabă decât stopat.

Aplicând acest model de analiză, la tranziția energetică constatăm că este nevoie de o creștere semnificativă a cheltuielilor de capital pentru rețelele de distribuție, realizată într-un ritm fără precedent, în tandem cu dezvoltarea surselor de energie verde și sisteme de stocare în baterii, alături de un aport de hidrogen în industriile care acum sunt poluante. Este necesară producția, dar și posibilitatea reală de a o folosi, deci conectarea la sistem. Una din marile provocări este dependența producției de energie din sursele regenerabile de factori incontrolabili, cum este vremea. Fluctuația producției care depinde de soare și de vânt face ca racordarea surselor de energie regenerabilă (SRE) la rețea să nu fie atât de simplă pe cât ar părea, iar funcționarea lor, fără un sistem avansat de management, poate provoca un dezechilibru grav al rețelei. Integrarea și implementarea cu succes a investițiilor în energie curată vor depinde în mare măsură de disponibilitatea infrastructurii de rețea. Ce ne lipsește acum este o planificare a proiectelor de producție de energie verde, care trebuie corelată cu asigurarea investițiilor necesare pentru implementarea unor sisteme de stocare a energiei și cu întărirea și transformarea rețelelor de transport și distribuție. 

Pe scurt, trebuie să avem o imagine clară a locului și numărului de proiecte de energie verde și o corelare a aprobării investițiilor în zonele în care acestea se produc.

Activitatea de distribuție este una reglementată, iar nivelul de investiții este dependent de autorități și de aprobarea susținerii investițiilor. Toate piesele acestui ansamblu sunt necesare pentru a avea energia și rețelele necesare și în realitate nu numai pe hârtie.

Mai trebuie să admitem și că funcționarea sistemelor de distribuție este un factor cheie pentru sistem și există o nevoie constantă de a crește capacitatea acesteia iar investițiile în modernizarea, întărirea și extinderea rețelei sunt costisitoare.

Pentru a îndeplini obiectivele de decarbonizare ale UE, investițiile anuale în noi capacități de generare a energiei curate vor trebui să ajungă la 98 de miliarde de euro în perioada 2030-2050 iar alte 34-39 de miliarde de euro vor fi necesare în noile rețele de distribuție. (Conform Eurelectric)

Preocupat pentru prosumatori și producția de energie curată, care rezolvă entuziast țintele asumate de energie verde, statul român trebuie să acorde aceeași atenție și pentru a permite transformarea rețelei de distribuție în acord cu tranziția energetică, cu modele de remunerare și de stimulare eficiente, orientate spre viitor,

Jucătorii mari din zona de infrastructură și tehnologie joacă un rol critic. Au capacitatea tehnică și operațională, precum și capitalul necesar pentru a conduce tranziția energetică. Nu trebuie să pierdem oportunitatea de a folosi know how și expertiză marilor jucători globali și nici atenția la întregul fir, literalmente, nu numai la capetele lui.