Producţia mondială de boabe de cacao ar urma să scadă cu 11% în acest an

Preţurile la boabele de cacao rămân de 3 ori mai mari decât acum un an. Creşterea, care poate fi explicată parţial de speculaţiile de pe pieţe, reflectă un deficit de ofertă, ceea ce este problematic pe termen mediu, conform celui mai recent studiu Coface. Patru ţări produc 75% din producţia mondială de boabe de cacao, din care peste 60% se află în Africa de Vest. Producţia mondială de boabe de cacao ar urma să scadă cu 11% în acest an. În 2024, se vor consuma 4,8 milioane de tone de cacao la nivel mondial (90% sub formă de ciocolată).

Europa este principalul consumator de ciocolată din lume, reprezentând aproape 50% din cerere.

În timp ce cererea mondială va ajunge la 4,8 milioane de tone în acest an, este puţin probabil ca oferta să depăşească 4,5 milioane de tone.

”După ce a atins un nivel record în aprilie (10.000 USD/tonă) departe de pragurile din 2009 şi 2011 (3.700 dolari/t), preţul boabelor de cacao a scăzut din nou la 7.000 dolari/t după încheierea sărbătorilor de Paşte. Cu toate acestea, preţurile rămân de 3 ori mai mari decât acum un an, şi se preconizează că se vor păstra aşa. Creşterea, care poate fi explicată parţial de speculaţiile de pe pieţe, reflectă, de asemenea, un deficit de ofertă, ceea ce este problematic pe termen mediu”, arată studiul Coface.

Numărul mic de ţări producătoare face ca oferta să fie foarte vulnerabilă.

Patru ţări produc 75% din producţia mondială de boabe de cacao, din care peste 60% se află în Africa de Vest, ceea ce o face vulnerabilă la şocurile economice şi meteorologice.

”Producţia mondială de boabe de cacao ar urma să scadă cu 11% în 2024. Există mai mulţi factori care determină acest lucru. Fenomene meteorologice (în special El Niño), cultivarea pe scară largă a boabelor de cacao la soare (o sursă de defrişare) şi frecvenţa crescută a recoltelor au favorizat dezvoltarea paraziţilor şi a bolilor, necesitând tratamente chimice care afectează solul. Îmbătrânirea plantaţiilor şi neînnoirea parţială a acestora (legate de scăderea veniturilor producătorilor) au avut, de asemenea, un impact asupra producţiei, recoltele de cacao începând să scadă după 15 ani”, spun autorii studiului.

Patru companii deţin singure aproape două treimi din capacitatea mondială de măcinare, iar zece companii, toate din economii avansate, deţin peste 40% din piaţa de dulciuri cu amănuntul. Această hiper-concentraţie face practic imposibilă apariţia unor noi producători credibili, având în vedere costurile mari de intrare necesare pentru a dezvolta o infrastructură suficient de mare de măcinare şi prelucrare.

În ultimii 40 de ani, cererea pe acest segment s-a triplat, în principal în Europa şi America de Nord. În 2023/2024, se vor consuma 4,8 milioane de tone de cacao la nivel mondial (90% sub formă de ciocolată).

Cu 9 ţări în top 10, Europa este principalul consumator de ciocolată din lume, reprezentând aproape 50% din cerere.

În absenţa oricăror semne de corecţie, este probabil ca preţurile boabelor de cacao să rămână foarte ridicate pe termen mediu. În timp ce cererea mondială va ajunge la 4,8 milioane de tone în acest an, este puţin probabil ca oferta să depăşească 4,5 milioane de tone, în mare parte pentru că principalele două ţări producătoare de cacao – Coasta de Fildeş şi Ghana (3,3 milioane de tone de boabe de cacao în 2022, adică 58% din producţia mondială) – nu reuşesc să îşi mărească semnificativ nivelul de producţie.

Ciclul de viaţă al unei plantaţii de cacao este de 25 până la 30 de ani. Culturile ajung la productivitatea maximă după 5 ani, apoi încep să scadă după 15 ani, scăzând sub pragul de rentabilitate în ultimii 10 până la 15 ani.

În acest moment, fermierii au mai multe opţiuni: să continue cu un venit mult mai mic; să reînnoiască plantaţiile (şi, prin urmare, să rămână fără recoltă pentru următorii 5 ani); să cultive noi terenuri şi/sau să transforme aceste culturi în plantaţii de palmieri sau arbori de cauciuc.

Relocalizarea culturilor de cacao duce de facto la curăţarea (şi, prin urmare, la despădurirea) unor zone virgine pentru a beneficia de „chiria forestieră” în vederea finanţării industriei. În ciuda normelor tot mai stricte de protejare a pădurilor, creşterea nevoilor de producţie va conduce probabil la o extindere a terenurilor cultivate şi, prin urmare, la o creştere a defrişărilor, un proces exacerbat de dificultatea de a urmări produsele de cacao dincolo de etapa de măcinare, mai arată Coface.