Profesorul Radu Nechita: Există în continuare firme de stat, care fabrică deficite și care ar fi trebuit demult privatizate

Guvernul României a adoptat recent o ordonanță prin care și-a propus reducerea cheltuielilor bugetare, în condițiile în care deficitul bugetar crește într-un ritm îngrijorător. Revista Income Magazine a stat de vorbă cu profesorul Radu Nechita, care a vorbit despre problemele care apar în calcularea deficitului bugetar și despre ce ar trebui făcut pentru ca finanțele României să ajungă într-o zonă de echilibru.

Income Magazine: Ce părere aveți despre măsurile pe care Guvernul vrea să le adopte pentru reducerea cheltuielilor? Credeți că sunt suficiente pentru aducerea deficitului în limita de 4,4% din PIB?

Radu Nechita: În primul rând, măsurile sunt tardive. Cheltuielile publice au fost din start excesive, din moment ce proiectul de buget a fost construit pe un deficit bugetar.

Practic, guvernul a constat un excedent al unui deficit excedentar. 

Mi-aș dori să existe o regulă bugetară care să prevadă excedent bugetar egal cu rata de creștere economică și deficit doar în condiții de recesiune, în procent egal cu cel al scăderii activității economice. Sau, poate și mai bine, să existe o plafonare a cheltuielilor publice în termeni nominali, adică un număr de unități monetare. În acest fel, politicienii nu ar avea un interes atât de direct și permanent în a fabrica inflație cu complicitatea autorităților monetare pe care le controlează indirect.

O altă problemă este modul în care este exprimat acest deficit bugetar în mod obișnuit. De ce să calculezi deficitul bugetului de stat ca procent din PIB? Nu tot PIB-ul aparține guvernului! Când noi ne calculăm bugetul și constatăm un deficit, nu-l raportăm la veniturile tuturor vecinilor de pe casa scării. În mod normal, deficitul ar trebui calculat prin raportarea la veniturile bugetare, la prelevările obligatorii totale extrase de guvern de la contribuabili. În aceste condiții, procentul respectiv ar fi cam de trei ori mai mare, ceea ce ar arăta de fapt adevărata măsură a iresponsabilității fiscale a politicienilor.

Dacă ne referim strict la măsuri de reducere a cheltuielilor publice, strategia tăiatului de ici de colo a unor cheltuieli de deplasare sau chiar blocarea angajărilor la stat sunt simple măsuri provizorii, cosmetice. Soluțiile trebuie să fie structurale, adică desființarea agențiilor inutile (sau chiar nocive, există și așa ceva), a sinecurilor, posturilor fără număr care există doar pentru a ocupa clientela de partid.

Income Magazine: Vi se pare că înghețarea angajărilor la stat este o măsura eficientă?

Radu Nechita: Nimeni nu crede așa ceva. Pe de-o parte, vor apărea probleme, situații în care aplicarea acestei măsuri va genera probleme mai mari decât angajarea unei persoane pe post. Pe de-altă parte, știm foarte bine că se pot da derogări, unele justificate altele nu. Problema este că statul nu știe cu exactitate câți angajați are. Iar unii lucrează, prestează anumite servicii de care este nevoie, alții își justifică salariul încurcând pe alții, iar o altă categorie este cea a sinecurilor. Sunt multe domenii în care statul se poate retrage. Există în continuare firme de stat, care fabrică deficite și care ar fi trebuit demult privatizate. În altele, lucrurile ar putea funcționa altfel, mai eficient, eliminând monopolul statului și permițând apariția și dezvoltarea concurenței. Dar toate aceste țin de schimbarea filosofiei politice a guvernării: În loc să căutăm exemple de state care cheltuie mai mult decât România, să căutăm exemple de state care asigură un nivel mai mult decât acceptabil de servicii publice cu prelevări obligatorii și cheltuieli publice mai reduse. Nu, UE nu este un exemplu pentru că media cheltuielilor publice în UE este cu vreo 10 procente peste media OECD, adică țările dezvoltate. Pe scurt, să vedem ce face Elveția mai degrabă decât ce face Franța. Sau Polonia, care are mai puține comune și mai puțini funcționari decât România, la o populație aproximativ dublă.

Income Magazine: Ce credeți că ar trebui să facă guvernul pentru a echilibra deficitul bugetar? Care ar fi primele 2-3 masuri care ar trebui luate urgent?

Radu Nechita: Repet, este vorba de o schimbare de optică. Nu numai a guvernului ci și a alegătorilor. Să avem ca obiectiv restrângerea domeniilor în care operează statul. Adică guvernul. Adică politicienii. Este paradoxal cum o populație care are un nivel de încredere în politicieni undeva în jur de 20% își imaginează statul ca soluție a majorității problemelor. Hai să înlocuim mereu formula magică „statul trebuie să…” cu expresia „politicienii trebuie să…” și vom constata că, de fapt, nu ne dorim mai mult control al politicienilor în vieților noastre, ca politicienii să aibă mai multe venituri bugetare (adică prelevări obligatorii, da?).

Dacă am înțeles sensul, este clar ce ar trebui să cerem guvernului și politicienilor: Să reducă numărul de agenții, ministere, entități, organe și organizații. Să privatizeze tot ce se poate privatiza (transparent, pe bursă). O autonomie locală mai mare în ceea ce privește veniturile, renunțarea la centralismul mono-maniacal, exemplificat printre altele prin gruparea marilor contribuabili la București. Această autonomie locală ar veni cu constrângerea echilibrului bugetar pentru primării, care ar fi nevoite să-și mai aerisească schemele de personal sau să se regrupeze. Reducerea subvențiilor, eliminarea lor, realocarea lor, în cel mai rău caz. Oamenii din afara sistemului nici măcar nu-și pot imagina amploarea risipei care se produce la achizițiile publice, absurditățile care se comit sub argumentul „avem buget acum, trebuie să cheltuim, pentru că altfel pierdem banii”. Este greu de găsit care sunt veniturile totale (inclusiv decontările de chirii, motorină, mașină etc) pe care le au membrii aristocrației bugetare. Din când în când, mai apare câte un articol despre un salariu sau o pensie de nivel stratosferic, dar nu avem o viziune de ansamblu. Însă de fiecare dată când se întâmplă să ceară cineva reducerea cheltuielilor publice, este acuzat că vrea să reducă pensia bunicuței de la etajul doi sau din sătucul de pe deal. Dumneaei, cu pensia de câteva sute de lei, este scutul uman al privilegiaților instituțiilor extractive regrupate sub denumirea de stat.