Zeci de mii de profesori și sute de mii de elevi sunt angrenați anual în activități de pregătire extra-școlară. Dacă unii o fac legal, individual sau prin centre de meditații, cei mai mulți operează fără știrea autorităților și, în consecință, fără a plăti taxe.
La prima vedere, este un apartament obișnuit dintr-un bloc construit înainte de 1989, undeva prin zona Nerva Traian din București. Doar că două dintre cele trei camere sunt mobilate doar cu mese lungi și multe scaune. Iar zi de zi, începând de la ora 10 dimineața și până pe la opt-nouă seara, pe aici se perindă zeci de elevi de liceu, care încearcă să-și îmbunătățească performanțele la matematică pentru bacalaureat sau admiterea la facultate. „Vii când vrei, pleci când vrei. Unii stau două ore, alții cinci. Anul trecut costa 150 de lei de persoană pe ședință și practic profesoara se plimba tot timpul între cele două camere interacționând non-stop cu elevii. Unora le dădea de lucru, altora le corecta testele sau le explica cum se rezolvă un anumit exercițiu. Părea cam haotic, dar aparent rezultatele erau pozitive, căci mulți dintre foștii elevi o recomandau”, povestește Andrada, care tocmai a terminat anul întâi la Politehnică.
În alte cazuri activitatea este mai clar organizată, dar tot seamănă a industrie. „Profesoara mea de română din generală a făcut pregătire pentru evaluarea națională cu patru-cinci copii o dată. Ședințe de două ore, față în față sau chiar online când nu puteai ajunge la ea”, își amintește Tania, care va intra la toamnă în clasa a noua la un liceu bucureștean. „Costa 150 de lei de persoană, deci la fiecare ședință ea câștiga 600-750 de lei. Am simțit că timpul dedicat fiecărui elev era insuficient, așa că am renunțat la ea și am făcut meditații cu o profesoară pensionară. Se vedea că era un pic de modă mai veche, dar ședințele erau individuale și cerea doar 120 de lei”, povestește ea.
Tarifele pentru meditații variază mult și în țară. În orașele mai mici sau în mediul rural ședința de două ore rar trece de 100 de lei, în timp ce pregătirea pentru facultăți de nișă, cum ar fi cele de arhitectură sau actorie poate ajunge la 50 de euro pe oră și, de multe ori, se face la comun.
Un domeniu în creștere
Pe lângă exemplele de mai sus, unde meditațiile au loc de cele mai multe ori într-o arie gri sau chiar neagră, veniturile încasate fiind declarate la Fisc doar parțial sau chiar deloc, se dezvoltă în ultimii ani și o zonă nouă de business, cea a centrelor de pregătire pentru elevi. Centrul Educațional Unirea, de exemplu, are sedii în București și alte patru mari orașe și oferă meditații la opt materii școlare și opt limbi străine. Rețeaua VictoriaEdu are cinci centre în Capitală, unde sunt organizate meditații la mai mult de zece materii diferite. Asta în timp ce Explore Academy, cu sediul tot în București, este un centru axat pe meditații online, ceea ce este, desigur, un avantaj în a găsi clienți și în afara localității.
Iar faptul că avem de-a face cu un fenomen național este probat de o simplă căutare pe Google, unde apar centre de meditații atât în orașele medii, ca Baia Mare, Piatra Neamț ori Târgoviște, dar și în cele ceva mai mici, ca Medgidia ori Câmpulung. Iulian Cristache, președinte al Federației Naționale a Părinților Edupart din 2015 până în 2024, spune că fenomenul meditațiilor pare să se extindă de la un an la altul. „De vină este în primul rând modul în care este conceput curriculumul. Profesorii au timp pentru partea de predare și evaluare, dar nu și pentru cea de învățare, care ajunge să fie responsabilitatea familiei. Iar cum cei mai mulți părinți nu-și pot ajuta în mod corespunzător copiii, sunt nevoiți să apeleze la meditatori”, explică el. Cristache spune că și părinții sunt parțial responsabili, deoarece de multe ori au o mentalitate care încurajează meditațiile chiar și atunci când nu este nevoie. „S-a ajuns să se facă meditații începând din ciclul primar, ceea ce mi se pare inacceptabil”, arată el.
Nu în ultimul rând, există și destule cazuri în care părinții sunt constrânși (direct sau indirect, prin rezultatele proaste la evaluări) să accepte meditații cu profesorii de la clasă, deși acest lucru este interzis de lege. „Practic își cumpără în acest fel note mai mari și o falsă liniște. Ar fi nevoie de sancțiuni mai dure, pentru ca aceste cazuri să se împuțineze, dar ar trebui și ca părinții să reacționeze mai ferm”, spune Cristache, subliniind că, atât timp cât sistemul educațional nu va suferi o transformare semnificativă, cel mai probabil nimic nu se va schimba.
Venituri cu nouă zerouri
Nu este tocmai ușor să estimăm valoarea pieței informale meditațiilor. Potrivit Institutului Național de Statistică, există în România în jur de 71.000 de cadre didactice în învățământul gimnazial, circa 52.000 în cel liceal și peste 26.000 în cel universitar. În total, cam 150.000 de profesori dintre care se selectează potențialii prestatori de servicii de pregătire extra-școlară. Este evident că cei care predau materii precum educația fizică sau educația tehnologică au foarte mici șanse să facă meditații, în timp ce profesorii de istorie, geografie, desen ori muzică sunt mult mai puțin căutați decât cei de română, matematică, informatică, fizică ori limbi străine. Pe de altă parte, pe lângă cadrele didactice mai oferă servicii similare și numeroși studenți ori absolvenți ai anumitor facultăți.
Dacă estimăm că în jur de 75.000 de persoane sunt angrenate în zona meditațiilor neoficiale și calculăm un număr modic de trei ședințe săptămânale cu un număr mediu de doi elevi pe ședință și un tarif mediu de 120 de lei de persoană, rezultă că acestea încasează circa 55 de milioane de lei pe săptămână, respectiv undeva la 2,5 miliarde de lei (sau 500 de milioane de euro pe an) dacă punem la socoteală și câteva săptămâni de vacanță.
Vede statul vreun ban din această sumă? De câțiva ani ANAF le-a tot reamintit celor angrenați în astfel de activități că au obligația să-și declare veniturile. Iar numărul celor care s-au conformat a tot crescut, ajungând la aproape 10.000 în 2022, cu circa 25 de milioane de euro declarate în total. Pe primele locuri se aflau, după cum era de așteptat, Bucureștiul și județul Cluj. „Am încercat să facem o campanie de informare și educare, printr-un proiect pe fonduri europene demarat în 2020 și finalizat în mai 2022, pentru mai multe profesii, nu doar pentru profesori. În urma acestui demers au fost situații în care profesori care dau meditații s-au și autorizat ca PFA”, explica șeful Fiscului de la acea dată, Lucian Heiuș. „Undeva în vestul țării, la Arad cred, un profesor a declarat venituri de vreo 60.000 de euro și a plătit impozit, la Timișoara un altul a declarat 50.000 de lei și a plătit impozit. Deci lucrurile, încet-încet, intră în normalitate”, spunea el.
Totuși, dacă estimarea noastră este corectă, sumele colectate de ANAF sunt încă foarte mici comparativ cu potențialul. Pe de altă parte, având în vedere modul în care au loc aceste meditații (în spații private și cu tarifele plătite în cash), este clar că autoritățile nu au resursele necesare pentru a influența semnificativ fenomenul. Și tot clar este că, atât timp cât sistemul educațional nu se va schimba radical, industria meditațiilor nu numai că va rezista, dar sub imperiul cererii va prospera și va reuși să se adapteze la orice provocări din partea statului.
