Cele aproximativ 540.000 de IMM-uri existente, la ora actuală, în România ne plasează tot pe ultimul loc în Europa, raportat la mia de locuitori, în timp ce productivitatea unui salariat este de trei ori mai mică decât media europeană şi se ridică la aproximativ 15.000 de euro pe an, a declarat, într-o conferinţă de specialitate, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), Florin Dănescu.
„Ştim că în România avem un portofoliu de aproximativ 540.000 de întreprinderi şi, aşa cum s-a învăţat la şcoală, ne uităm la acestea mai întâi cantitativ, structural şi calitativ. Cantitativ, spunem că avem 540.000 de companii şi constatăm apoi că IMM-urile, raportat la numărul de locuitori, ne poziţionează tot pe ultimul loc din Europa, şi că în cazul Cehiei există de vreo trei ori mai multe IMM-uri la mia de locuitori. Deci, din punct de vedere cantitativ nu stăm bine, nu avem suficient masă antreprenorială, chiar dacă acesta este motorul principal al economiei româneşti. De ce? Pentru că produce 56% din valoarea adăugată la Produsul Intern Brut, pentru că produce 76% din volumul locurilor de muncă. Ne uităm, apoi, structural şi găsim o structură deficitară, ca să fiu elegant, în sensul în care 35% dintre IMM-uri au un capital negativ, în medie, de zece ani, adică au pierderi. Şi asta denotă o concluzie negativă asupra amplorii structurii, chiar şi calităţii acestui motor economic. Atenţie, nu generalizăm ! Eu nu pun o notă proastă asupra antreprenoriatului, dar totuşi această concluzie structurală este, dacă vreţi, chirurgicală, corectă. Iertaţi-mă dacă pare cinică, dar e sănătos să ni se spună care sunt analizele corpului nostru economic”, a explicat Dănescu.
În viziunea specialistului, din punct de vedere calitativ, productivitatea unui salariat în România se situează la valoarea de 14.500 – 15.000 de euro pe an, mult sub media europeană, de 47.000 de euro.
„Care e productivitatea unui salariat al unui IMM în România timp de un an ? Păi, în jur de 14.500, spre 15.000 de euro, comparabil cu 47.000 de euro la nivel european pe medie, deci mai puţin de trei ori. În concluzie, calitativ stăm rău, cantitativ stăm rău, structural stăm rău… Pe această structură venim cu nişte principii extrem de provocatoare, extrem de dificil de atins şi suprapunem pe această structură a companiilor româneşti aceste cerinţe foarte dure care vin aparent dinspre sistemul bancar şi acele necesităţi de prevenire a spălării banilor, o groază de cerinţe la nivelul clientelei, care pun o perspectivă negativă asupra sistemului bancar. Trebuie să repetăm că acestea sunt, de fapt, externalizări ale statului şi ale statelor oriunde în lume şi mai cu seamă în Europa, prin reglementări prin care băncile sunt folosite ca instrumente de intermediere sau de prevenire a tuturor tipurilor de riscuri. Asta înseamnă că se creează un parteneriat între bănci şi state, din perspectiva în care statele utilizează băncile ca nişte instrumente care nu sunt plăcute la nivel electoral”, a spus şeful ARB.
Potrivit sursei citate, în domeniul financiar-bancar, principalul argument, ca etică profesională „este că vorbeşti doar de meseria ta, nu de meseria altora”.
„În concluzie, dacă noi astăzi credem şi vom susţine sistemele bancare şi sistemul bancar din România, industria bancară din România, cu toate motoarele pe care le avem, aceste principii ale ESG şi Green Deal trebuie să luăm note şi de ce spun cei care sunt folosiţi ca instrumente (…) Grija noastră foarte mare este cum să nu mai adăugăm o percepţie negativă a publicului vizavi de bănci, care vor cere mult mai multe lucruri şi care sunt, de fapt, obligaţii statale, guvernamentale, legale, de reglementare. Mesajul meu este că toţi trebuie să tragem de principiile astea, dacă noi credem în ele”, a menţionat Florin Dănescu.
