Riscuri foarte mari! Invariabil, asta mi s-a spus în ultimul deceniu și jumătate de către economiști sau de către specialiști din bănci când am întrebat de ce dobânzile la creditele ipotecare sunt în România atât de mari în comparație cu cele din statele dezvoltate. Înțeleg că ratingul de ţară este îngrijorător și știu că nu avem avantajele ţărilor din zona euro.
Totuși, deja sistemul bancar românesc are un istoric de profitabilitate care îi face invidioși pe mulți. Chiar dacă unii dintre clienți pot avea probleme, an de an vedem că băncile fac bani frumoși în România. Secretul nu este neapărat jupuirea clienților cu dobânzi ce au iz de cartel, ci apariția clientului ideal: statul român. Lipsa unei concurențe reale între furnizorii de servicii bancare se simte și costă, iar modul în care sunt gândite unele produse ridică multe semne de întrebare. Cert este că, anul trecut, băncile românești au fost cele mai profitabile din Europa, iar trendul se păstrează și în acest an.
Plecând de la o realitate incontestabilă, că românii plătesc mult pentru credite și că băncile câștigă enorm la noi, Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a sancționat 11 bănci pentru ceea ce președintele ANPC, Horia Constantinescu, numește „practici comerciale înșelătoare săvârșite de aceștia cu privire la modul de calcul al ratelor”. Oricât de mult ai urî băncile – iar ele au dat motive multora să le poarte sâmbetele – și oricât de puține ai ști despre credite, n-ai cum să nu-ți dai seama că demersul ANPC este o idioțenie. Să stăm să explicăm de ce în România este considerată înșelăciune ceva ce funcționează peste tot în lume la fel este o mare pierdere de timp. Să luăm în serios propunerile pe care ANPC le face „pentru a îndrepta situația” ar însemna că ne arde de glume și nu avem ceva mai bun de făcut.
În schimb, în urma deciziei ANPC, ceva trebuie analizat cu mare atenție: competența celor care sunt numiți în diverse funcții publice, dar și a celor care se fac că muncesc în agenții, ministere sau în alte locuri „călduțe”. Este clar că politizarea a creat o situație monstruoasă, în care orice formă de profesionalism a fost eliminată și înlocuită cu multă impostură. Demiterea lui Horia Constantinescu, care ar fi un mic act de igienă intelectuală, nu ar schimba mare lucru. Ceea ce trebuie făcut este o reformă profundă a sistemului public: e nevoie de restructurare și de o evaluare corectă a fiecărui funcționar. Iar ca lucrurile să avanseze rapid, totul trebuie să înceapă cu o modificare serioasă de legislație. Cu alte cuvinte, e nevoie de o colaborare între partidele politice și de înțelegere la Curtea Constituțională. Cât timp asta nu se va întâmpla, vom plăti în continuare, cu toții, cea mai mare dobândă posibilă: să fim conduși doar de impostori.
