Despre România putem spune că este țara taxelor. Nu sunt neapărat cele mai mari, dar sunt foarte multe. Despre unele știe mai toată lumea, cu altele ne confruntăm foarte rar sau deloc, iar unele sunt noi sau se vorbește atât de puțin despre ele încât mulți compatrioți nu au habar că există. Astfel, dacă impozitul pe venit și cel pe proprietate sunt cunoscute, există taxele și accizele specifice anumitor produse și bunuri, care aduc anual la buget circa nouă miliarde de euro, de care puțini au auzit.
Înainte de a-ți planifica cheltuieli, trebuie să știi ce venituri ai. Această regulă simplă care se aplică bugetului personal e valabilă și în cazul statului. Ba mai mult, în acest caz, principiul este chiar reglementat, an de an Parlamentul adoptând Legea bugetului de stat. Ei bine, una s-a votat și alta s-a întâmplat. Cum era de așteptat, în acest an, cheltuielile statului au explodat. Iar, în timp ce avea apucături de piroman, Guvernul a încercat să facă pe pompierul. Așa se explică presiunea pusă pe venituri prin tot felul de măsuri fiscale ciudate și prin așa-zisa digitalizare. Ce s-a obținut? După șapte luni, deficitul bugetului general consolidat a urcat la peste 71 miliarde de lei. În această perioadă, veniturile totale au însumat 331,5 miliarde de lei, înregistrând o creştere de 15,1%, în timp ce cheltuielile bugetului general consolidat au ajuns la 402,6 miliarde de lei, în creștere cu 23,2%. Trebuie punctat că rezultatele nu surprind și efectele noii legi a pensiilor, care va ridica cheltuielile la niveluri neimaginate.
Ce face statul de cheltuie atât de mult? Guvernații vor spune că banii sunt folosiți pentru investiții. Chiar dacă eficiența acestora poate fi pusă de multe ori sub semnul întrebării, explicația rămâne parțial adevărată. Astfel, potrivit datelor Ministerului Finanțelor, cheltuielile pentru investiţii au fost în valoare de aproape 57 miliarde de lei, în creştere cu 46% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Realitatea neromanțată este că banii mai mulți s-au dus către cheltuielile de personal, care au însumat 92,4 miliarde de lei, în creştere cu 23,9%, și către achiziția de bunuri şi servicii (53,3 miliarde de lei, în creştere cu 25,7%).
De unde ia statul banii
Pentru că este cel mai cunoscut exemplu, o să începem cu salariile. Cota de impozitare a veniturilor din salarii este de 10%, cotă care se aplică venitului net, după ce din venitul brut s-au scăzut contribuțiile plătite la pensie (25%), la sănătate (10%) și eventualele deduceri. Încasările din impozitul pe salarii şi venit au totalizat 29,1 miliarde de lei, în creștere cu 22% față de primele șapte luni ale anului trecut. Teoretic, s-a putea spune că este o veste bună, că în economie au crescut salariile. Rezultatul însă poate fi explicat prin creșterea salariului minim, dar și prin creșterea aparatului de stat sau prin majorarea salariilor bugetarilor. Tot aceleași explicații pot fi valabile și în cazul creșterii substanțiale a contribuţiilor de asigurări, care au ajuns la 109,28 miliarde de lei.
Deși plata contribuțiilor cade, conform legii, în sarcina angajaților, trebuie spus că tot agajatorii plătesc. Oricum, indiferent de abordare, există o legătură cu unul dintre cele mai importante venituri ale statului: impozitele plătite de companii. Impozitul pe profit este de 16%, în timp ce microintreprinderile plătesc 1% sau 3%.De anul acesta, există și impozit pe cifra de afaceri pentru companiile mari cu profituri mici sau pe pierdere, pentru bănci și pentru cele din sectorul de petrol și gaze. Datorită acestor noi biruri, încasările din impozitul pe profit (inclusiv impozitul minim pe cifra de afaceri)
au ajuns la 23,5 miliarde de lei, în creştere cu 22%. Și veniturile din impozitele pe dividende, care la noi este de 8%, sunt în creștere.
TVA este o altă taxă care îi afectează, fără nicio discriminare, pe toți românii. Este vorba de un impozit indirect, aplicat asupra consumului de bunuri si servicii. Cu alte cuvinte, este inclus în prețul final plătit de orice consumator. Cota standard este 19%, dar există și cote reduse, de 9% și 5%. În primele șapte luni, și încasările din TVA au crescut cu aproape 15%, ajungând la 66,19 miliarde de lei.
Mai sunt numeroase alte taxe de luat în calcul, dar ne vom opri la unele pe care toți le simt, dar puțini înțeleg adevăratul impact: accizele. În primele șapte luni, veniturile din accize au însumat 23,56 miliarde de lei, o sumă importantă în păstrarea unui oarecare echilibru bugetar. Trebuie insistat pe acestea deoarece sunt primele majorate pentru a obține mai mulți bani la buget.
Buget alimentat la pompă
Aproape toți șoferii știu că prețul combustibililor conține (pe lângă obișnuitele costuri de producție și transport, marje de profit ale procesatorilor, transportatorilor și distribuitorilor și TVA) și o cantitate deloc neglijabilă de accize. Astfel, pentru fiecare litru de benzină statul încasează drept accize 2,38 lei, iar pentru litrul de motorină – 2,18 lei. Cu alte cuvinte, fără această suprataxă litrul de carburant auto ar putea costa, la acest moment, mai puțin de cinci lei. Nu a scăpat de supraimpozitare nici GPL-ul, unde accizele sunt totuși mai mici (48 de bani pe litru).
La rândul lor, aproape toate produsele din zona energiei sunt și ele purtătoare de accize. Din fericire (cel puțin deocamdată) într-o proporție semnificativ mai mică. Prețul gazului natural pentru consumul casnic, de pildă, crește cu zece bani pe metru cub, iar al celui utilizat în scopuri comerciale cu cinci bani pe metru cub din această cauză. Asta în timp ce electricitatea este taxată suplimentar cu 3,4 lei pe Mwh (pentru uz comercial) și 6,8 lei pe Mwh (pentru uz casnic).
Vicii tot mai scumpe
O altă sursă importantă de bani pentru buget o reprezintă accizele pe produsele din alcool și tutun. Plătim în plus pentru bere (cam 24 de bani pe litru), vinuri spumoase (66 de bani pe litru) și băuturi spirtoase (0,46 bani pe mililitrul de alcool pur din compoziție; de exemplu, la o sticlă de whisky de 700 de mililitri și 40% nivel de alcool statul încasează 13 lei doar din accize).
Asta în timp ce o sumă similară (13,50 lei) este achitată drept accize pentru fiecare pachet de țigări cumpărat în România. Pe lângă țigaretele clasice, destul de curând au fost introduse accize și pe produsele alternative. Astfel, se încasează 0,81 lei pe mililitru pentru lichidele pentru vapat, fie că au sau nu nicotină, cam 1.100 de lei pe kilogram pentru produsele destinate inhalării fără ardere, conținând tutun sau înlocuitori de tutun, dar și 115 lei pe kilogram pentru produsele cu nicotină, care nu conțin tutun, destinate consumului pe cale orală.
Conform Institutului Național de Sănătate Publică, „rata fumatului zilnic în rândul indivizilor cu vârsta peste 15 ani are în România o prevalență apropiată mediei observate în Uniunea Europeană, de 18,9%”, fiind vorba, așadar, de mai mult de trei milioane de persoane. Nici nu e de mirare, așadar, că, potrivit Gildei Lazăr, director Corporate Affairs & Communications, JTI România, Moldova și Bulgaria, ”industria tutunului virează anual la buget circa patru miliarde de euro, însemnând accize, TVA și alte taxe”. Cum nu e de mirare nici că, tentați de prețurile semnificativ mai mici, mulți români apelează la țigări de contrabandă. Un studiu dat recent publicității de Novel Research arăta că ”piața neagră a țigaretelor a crescut în luna mai 2024 până la 10,4% din totalul consumului, comparativ cu 9,8% în martie”, acesta fiind cel mai ridicat nivel al contrabandei înregistrat din ianuarie 2020.
Zahărul umflă prețurile
Deși s-a vorbit despre asta în spațiul public, sunt mulți consumatori care încă nu au înțeles de ce a crescut semnificativ prețul băuturilor răcoritoare. Întâi de toate, de la 1 ianuarie 2023 taxa pe valoarea adăugată pentru această categorie s-a dublat, urcând de la 9% la 19%. Apoi, de la 1 ianuarie 2024, a fost introdusă o nouă acciză, care adaugă 60 de bani plus TVA (deci, în total, circa 0,72 lei) pe fiecare litru de ”băutură nealcoolică cu zahăr adăugat pentru care nivelul total de zahăr este peste 8g/100 ml”, respectiv 40 de bani plus TVA pe fiecare litru de ”băutură nealcoolică cu zahăr adăugat pentru care nivelul total de zahăr este cuprins între 5g și 8g/100ml”. Cu alte cuvinte, cam 1-1,5 lei în plus la o sticlă de suc de doi litri.
Asociația Națională pentru Băuturi Răcoritoare (ANBR), care reunește cei mai mari producători din România, spunea înainte de intrarea în vigoare că o astfel de măsură ar putea genera un consum mai ridicat de alcool, mai ales în rândul tinerilor, precum și o creștere a pieței negre. În plus, „această nouă taxă propusă reprezintă o măsură profund discriminatorie, care vizează din nou băuturile răcoritoare, în timp ce ignoră conținutul similar de zahăr din produsele alimentare”, afirma președintele ANBR, Alice Nichita. Tot ANBR dezvăluia de curând că pe primul trimestru al anului vânzările din sectorul pe care îl reprezintă au scăzut cu 5%, responsabilă pentru această evoluție fiind exact acciza pomenită mai sus.
Luxul costă
Și în zona taxelor pe proprietate, încasate de autoritățile locale, există o serie de bunuri pentru care se plătește semnificativ mai mult. Astfel, dacă pentru autoturismele cu o capacitate cilindrică de până la 1,6 litri cubi impozitul este de 8 lei pentru fiecare 0,2 litri, pentru cele mai puternice valoarea crește la 72 de lei pentru fiecare 0,2 litri (pentru intervalul 2-2,6 litri), 144 de lei (pentru 2,6-3 litri) și 290 de lei (pentru cer depășește 3 litri). ”Soția mea are o mașină de oraș cu motor de 1,3 litri și plătește 56 de lei pe an impozit. Eu am un SUV vechi, cred că nu mai valorează nici 3.000 de euro, dar pentru că are 3,2 litri capacitatea cilindrică am avut un impozit de 900 de lei, adică de vreo 18 ori mai mare”, se plânge bucureșteanul Ioan Tudose.
Și în zona rezidențială au apărut taxe speciale. „O premieră în România, un nou impozit aplicabil începând cu 1 ianuarie 2024 vizează proprietarii de locuințe și mașini scumpe (mai concret, persoanele fizice care au în proprietate, exclusivă sau comună, clădiri rezidențiale situate în România, cu o valoare estimată mai mare de 2.500.000 lei – deci aproximativ 500.000 de euro – precum și persoanele fizice și juridice care au în proprietate autoturisme înmatriculate/înregistrate în România, a căror valoare de achiziție individuală depășește 375.000 lei, adică aproximativ 75.000 de euro)”, arată o analiză EY România. În cazul locuințelor, taxa pe lux se calculează aplicând o cotă de 0,3% asupra diferenței dintre valoarea proprietății și plafonul neimpozabil indicat mai sus, de 500.000 euro, iar în cazul autoturismelor, prin aplicarea aceleiași cote asupra diferenței dintre valoarea de achiziție a autoturismului și plafonul neimpozabil prevăzut de lege (75.000 euro). ”România nu este nici pe departe primul stat care adoptă această taxă pe lux, ba chiar sunt deja multe țări care o aplică cu succes. Putem considera, așadar, că România se aliniază și din acest punct de vedere statelor dezvoltate, care urmăresc nu doar taxarea muncii, dar și a averii”, conchid reprezentanții EY.
Nu scade nimic
Știe toată lumea că, la momentul actual, presiunea pe bugetul public este foarte mare, Așa cum am arătat, deficitul atingând 4% din PIB după primele șapte luni (ceea ce poate face ca până la finalul anului să ajungem la 7-8% din PIB, ceea ce este, desigur, nesustenabil chiar și pe termen scurt). Astfel încât banii pe care Guvernul îi obține din accize și alte taxe speciale sunt mană cerească. În 2023, de pildă, au intrat în conturile statului doar din accize peste 37 de miliarde de lei (cu 5% mai mult decât în 2022). Iar în perioada ianuarie-iulie 2024 s-au strâns din accize 23,5 miliarde de lei. Dacă se menține gradul de încasare și se iau în calcul noile niveluri (cum ar fi creșterea accizelor pe carburanți de la 1 iulie) sau accizele nou-introduse, până la finele anului s-ar putea ajunge la circa 43,5 miliarde de lei din această sursă (adică în jur de 8,75 miliarde de euro).
Cu alte cuvinte, șansele ca nivelul accizelor să fie scăzut sau ca anumite taxe speciale să fie eliminate sunt aproape zero. În același timp, sunt destul de mari șansele ca, având în vedere modul simplu de colectare și posibilitățile reduse de evitare, ceea ce garantează un grad semnificativ de colectare, accizele să crească în viitorul apropiat sau chiar să apară taxe speciale noi.
