Marile orașe din România se transformă rapid în ultimii ani în spații cosmopolite, cu expații și imigranții cântărind tot mai greu pe piața muncii, dar influențând și sectoare precum imobiliarele, retailul sau restaurantele.
Pe un trotuar trec ținându-se de mână, cu o sacoșă plină de cumpărături, un tânăr brunet în pantaloni de doc și cămașă bej și o femeie cu fustă lungă și părul strâns cu grijă sub un voal alb. Pe celălalt, în sens opus, merge spre stația de unde pleacă la fiecare sfert de oră autobuzul spre București un tânăr negru, înfofolit, în ciuda faptului că sunt 20 de grade, într-o geacă de puf. În spatele lui, o bonă, cel mai probabil filipineză, împinge un cărucior în care doarme un bebeluș blond. Iar printre ei trece, pe bicicletă, cu celebra geantă galbenă în spate, un curier de la Glovo, cel mai probabil indian sau sri lankez.
Câteva minute mai târziu, în magazinul Profi din apropiere, unui tânăr cu trăsături asiatice, care reușește totuși să se facă înțeles într-o română surprinzător de bună și care îi dezvăluie casieriței că lucrează peste drum, la Shaormeria Băneasa, și că l-au trimis colegii la cumpărături pentru că rămăseseră fără varză, îi urmează la coadă un domn în pantaloni scurți și papuci, cu părul și barba albe, care cere în engleză „L&M long”. „We only have this”, spune casierița, arătându-i un pachet de țigări din aceeași marcă, dar scurte. „It’s OK”, spune bărbatul și plătește cu un card pe care scrie Swedbank (care, după cum îi spune numele, este o bancă suedeză).
Ar putea părea o scenă dintr-un clip publicitar pentru acceptarea diversității, însă lucrurile se întâmplă în realitate și mult mai aproape de noi – la mai puțin de 10 kilometri de centrul Capitalei, în cartierele nou construite din Bragadiru. Dacă acum câțiva ani populația de aici era aproape uniformă, în ultima vreme pare să se transforme într-un mix interesant de localnici, expați, refugiați ucraineni, imigranți asiatici și familii mixte.
33 de ani mai târziu
Fenomenul nu este deloc unul nou, dar era oarecum localizat și limitat. Erau, de exemplu, câteva zone din București – cartiere precum Primăverii, Dorobanți ori Domenii, unde stăteau încă din anii ‘90 expații occidentali, pe care multinaționalele îi cazau în luxoase vile interbelice, și Colentina ori, în mai mică măsură, Pantelimon, unde tot de pe atunci s-au creat, în special în jurul celebrelor angrouri Europa ori Dragonul Roșu, semnificative comunități chineze, turcești, arabe ori iraniene. În alte zone, precum Arad ori Timișoara, a apărut tot în anii ‘90 o comunitate destul de numeroasă de oameni de afaceri italieni. Cât despre cei din Republica Moldova, cei mai mulți par să fi preferat în ultimele trei decenii Bucureștiul și Moldova de dincoace de Prut.
Arash, de exemplu, este născut la Teheran, dar locuiește în Capitală, în zona Doamna Ghica, din 1995. „Am aici toată familia și lucrăm în domeniul comerțului. Când am plecat speram ca Iranul să revină în curând la democrație, dar iată că au trecut aproape 30 de ani și parcă e mai rău. Totuși, prietenii mei de acolo îmi spun toți că o revoluție se va întâmpla în curând”, dezvăluie el într-o română aproape fără accent.
De altfel, cei mai mulți imigranți vechi deja s-au integrat și își au locul lor în economia autohtonă, unde sunt implicați mai ales în import-export sau în sectorul restaurantelor. De altfel, fie că ești în Capitală, la Constanța, Iași, Cluj ori Timișoara, toată lumea știe că cele mai autentice mâncăruri orientale sunt cele din localurile cu patroni și bucătari chinezi, turci sau arabi.
Diversificarea profilului etnic a adus o diversificare și în această zonă – au apărut în ultimii ani localuri cu specific nepalez, vietnamez sau sri lankez. Pe Strada Traian din Capitală, de pildă, se află BistroLanka, axat, după cum îi sugerează numele, pe gastronomia din Sri Lanka. De altfel, o bună parte din clienți sunt originari din insula din Oceanul Indian. „Aici mănânc ca acasă și, în plus, mai întâlnesc oameni de la mine din țară”, spune, într-o engleză stricată, unul dintre ei. Cât despre români, vin și ei în număr destul de mare, fie din curiozitate, fie pentru a-și aminti de vreo vacanță petrecută în sud-estul Asiei. Și, după cât de goale sunt farfuriile la sfârșitul mesei, se pare că experiența este una plăcută.
Creșterea numărului de imigranți influențat și sectorul comercial, în marile orașe apărând în ultimii ani tot mai multe magazine specializate în produse exotice, de la alge uscate la făină de tapioca și de la foi de bambus la ghimbir murat. „Vin mulți străini, dar și mulți români, care vor să gătească feluri orientale”, spune o vânzătoare de la Orient Bazar Obor din București, în timp ce îi întinde unui client niște plicuri cu condimente pe care scrie colorat în hindi și engleză.
Tot mai mulți
Noul val de migranți se simte și în statistici. Dacă în 2019, conform datelor Inspectoratului pentru Migrări, numărul de străini din afara UE cu drept de ședere în România se apropia de 70.000, în primăvara lui 2022 trecuse de 100.000 (reprezentând o majorare cu circa 50% în ciuda celor doi ani de pandemie), cu moldovenii, chinezii și turcii reprezentând împreună mai mult de o treime din total, dar și cu nou-veniții din Nepal, India, Sri Lanka ori Vietnam venind tare din urmă și totalizând aproape 20.000 de persoane. La același moment, aproape 40% din rezidenții non-UE se aflau în București și Ilfov, urmate de județele Constanța, Timiș, Iași și Cluj.
Datele Institutului Național de Statistică (INS), care îi iau în calcul și pe cetățenii UE și, folosesc, în același timp, mai multe surse (inclusiv evidența populației și recensământul din 2021) arată o evoluție similară pentru străinii cu reședința temporară în România – de la circa 200.000 în 2019, numărul acestora a scăzut la 145.000 în 2020 (cel mai probabil din cauza pandemiei), dar a crescut rapid, atingând peste 285.000 la finele lui 2022. Lor li s-au adăugat 54.000 de persoane care s-au mutat definitiv din străinătate în România (în general provenind, totuși, din Republica Moldova sau din UE).
Iar în 2022 această migrație internațională a avut și un impact total nou pentru evoluția populației autohtone. Astfel, la finele anului, potrivit calculelor INS, populația rezidentă a fost de 19,05 milioane, în creștere (pentru prima oară după mulți ani) cu peste 9.000 de persoane față de sfârșitul lui 2021. „Pentru prima dată, fenomenul de imigrare constituie principala cauză a creșterii populației țării. Astfel, soldul migrației internaționale în anul 2022 a fost pozitiv, numărul imigranților depășind numărul emigranților cu puțin peste 85 mii persoane”, se arată în comunicatul emis de INS.
Impact în real estate
Între timp, pentru 2023 s-au mai aprobat 100.000 de noi permise de muncă pentru lucrători extracomunitari. Însă cum numărul celor inițial alocate pentru 2022, tot de 100.000, a fost de fapt depășit cu 40%, Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM) se așteaptă la un fenomen similar și în acest an. Estimările PIFM vorbeau chiar de până la 200.000 de persoane din afara UE nou intrate pe piața muncii din România până la sfârșitul lui 2023.
„Este evident că numărul mare de nou-veniți pune presiune și pe piața imobiliară, mai ales pe zona de chirii. Se caută tot mai mult apartamentele mari sau casele, situate la periferie sau în suburbii, unde firmele pot caza de la patru-cinci la 20-30 de muncitori străini. Asta a dus la o creștere a chiriilor în general în respectivele zone și nu rareori s-a ajuns la prețuri cu care acum doi-trei ani găseai ceva similar în zona semi-centrală”, spune Daniel, agent imobiliar în București.
Probabil că e prea devreme să discutăm despre alte tipuri de influențe pe care le-ar putea aduce imigranții, cum ar fi modificări în cultura muncii ori adoptarea, ca simplu pretext de distracție, a unor sărbători (cum ar fi festivalul sud-asiatic al luminii, Diwali, care se serbează deja pe scară largă în marile orașe occidentale). Însă este clar că, în ritmul actual, economia și societatea românească se vor schimba mai repede decât ne-am închipui și că atât companiile, cât și autoritățile trebuie să se pregătească pentru o nouă realitate.
