Mai mult de unu la sută din populația țării se relochează în fiecare an în străinătate și, dacă este să credem sondajele de opinie, numărul emigranților ar putea crește în următorii ani. Destinațiile favorite rămân cele din UE.
Peste 200.000 de conaționali aleg în fiecare an să se mute peste hotare. Motivele sunt diverse, de la lipsa unor perspective profesionale mulțumitoare până la frica de război sau de instaurarea unui regim autoritar. „Mă gândesc tot mai des să plec din țară. Nu pentru că nu se poate trăi bine din punct de vedere material. Uneori simt că o duc mai bine decât rudele și prietenii care au emigrat de mulți ani în vestul Europei. Dar sunt alte lucruri, cum ar fi corupția, sistemele de educație și sănătate ori pur și simplu mitocănia din trafic, care rămân la fel sau se schimbă în bine într-un ritm mult prea lent, mai ales pentru cei ca mine, care au trecut de 40 de ani”, spune Tudor, angajat al unei multinaționale din Capitală.
Alții au făcut deja pasul și se declară foarte mulțumiți. „Noi am decis să ne mutăm în Spania când urma să intre copilul la școală. Ne-am dat seama că era un moment foarte bun să hotărâm dacă rămânem sau nu și, după ce am cântărit toate aspectele, am vândut tot și am plecat”, dezvăluie Radu, care acum lucrează ca programator undeva lângă Valencia. El spune că acum familia sa câștigă, de fapt, mai puțin decât o făcea în țară, dar crede că relaxarea, infrastructura de transport, nivelul școlilor și al spitalelor, clima, dar pur și simplu și distanța fizică și mentală față de o țară pe care o percepe ca fiind tot mai divizată între două tabere aproape imposibil de conciliat merită acest sacrificiu.
Varianta simplă
După decizia de a pleca (potrivit psihologilor, una dintre cele mai dificile pe care poate să o ia cineva) vine la rând alegerea destinației. În unele cazuri este simplu, oamenii stabilindu-se în țări unde au deja familie sau prieteni, în locuri de unde au primit deja o ofertă de muncă atrăgătoare sau cu care au, pur și simplu, o afinitate culturală. În alte situații, alegerea vine cu o grămadă de argumente pro și contra.
Evident că cea mai simplă relocare ar fi într-un alt stat membru al Uniunii Europene și asta datorită principiului liberei circulații a persoanelor, care reprezintă una dintre cele patru libertăți fundamentale ale pieței interne. Aici intervin diverse criterii care pot face o destinație mai mult sau mai puțin atractivă. În general, cei care preferă venituri mai mari, o societate mai eficientă și pot trece peste neplăcerile create de o climă mai neprietenoasă și de relațiile sociale mai reci vor merge către jumătatea de nord a continentului, în țări precum Germania, Olanda sau statele scandinave. Asta în timp ce cei care nu sunt deranjați prea mult de salariile mai mici și de o birocrație care le-ar putea aduce aminte de țara natală se vor îndrepta spre statele din sud, unde iernile sunt mai blânde și oamenii mai calzi.
Aproape de UE
Dar pentru cei care iau în calcul să rămână în Europa, dar să nu stea neapărat în UE, există o serie de destinații atrăgătoare din diverse puncte de vedere. Pentru cei cu mai mulți bani, Monaco este, cu siguranță, pe un loc fruntaș. Micuțul stat de pe Coasta de Azur seduce prin lux, climă prietenoasă și taxe zero, dar, pentru a te stabili acolo ca român, ai nevoie de o locuință (fie un contract de închiriere pe minimum un an, fie un titlu de proprietate) și de stabilitate financiară, care poate fi dovedită printr-un cont bancar local cu un sold substanțial (de regulă, de la 500.000 de euro în sus), printr-o scrisoare de angajare sau prin crearea unei afaceri locale care generează locuri de muncă.
O altă destinație prosperă din afara Uniunii este Elveția, care, la rândul ei, este deschisă șederii cetățenilor UE cu anumite condiții: existența unei locuințe (închiriată sau proprietate), a unui venit sigur (fie de la un loc de muncă, fie din alte surse, precum pensie, rentă viageră, dividende etc.) și a unei asigurări private de sănătate, al cărei cost poate ajunge la peste 400-500 de franci lunar. Condiții asemănătoare trebuie îndeplinite și pentru stabilirea în alte două state dintre cele mai bogate din lume, care nu sunt parte din UE, dar aparțin Spațiului Economic European, respectiv Norvegia și Islanda. În ambele țări se poate obține, după cinci ani de ședere continuă și legală, un permis de ședere permanent.
Și Marea Britanie este, în ciuda Brexitului, încă accesibilă românilor care vor să se stabilească acolo. Lucrurile sunt ceva mai complicate, fiind nevoie de așa-numita Skilled Worker Visa, care se poate obține pe baza existenței unui loc de muncă calificat oferit de o companie care are calitatea de sponsor autorizat. În plus, pentru aceste solicitări există un salariu minim specific și se cere cunoașterea limbii engleze.
Între caniculă și ger
Pentru cei care caută altceva decât familiarul continent european există diverse destinații care acceptă, sub diverse condiții, rezidenți străini. Unele dintre ele chiar se străduiesc să devină cât mai atrăgătoare pentru expați, un foarte bun exemplu în acest sens fiind Dubai. Cu taxe zero pe venituri, dar și pe companiile cu cifră de afaceri sub 85.000 de euro pe an (după care impozitul este de 9%) și cu imaginea unui paradis al luxului, micul emirat oferă drept de rezidență celor care au un sponsor – un angajator, un membru al familiei deja rezident sau propria companie ori celor care achiziționează o proprietate în valoare de minimum 170.000 de euro pentru o viză pe doi ani (reînnoibilă), 230.000 de euro (viză pe cinci ani) ori 460.000 de euro (viză pe zece ani).
Și Canada este deschisă celor care doresc să se stabilească în nordul continentului american, cele mai multe șanse să îndeplinească cerințele de emigrare avându-le cei cu meserii căutate, de la constructori la ingineri și de la șoferi de camion la asistente medicale. Cunoașterea limbii engleză ori franceză este obligatorie. La celălalt capăt al lumii, Noua Zeelandă oferă și ea dreptul la rezidență persoanelor cu profesii căutate.
În cazul celor care își doresc să trăiască într-o zonă mai exotică (unde, eventual, prețurile să fie simțitor mai reduse decât în România), există diverse state care acceptă fără prea mari probleme migranți din statele bogate. Condițiile variază de la caz la caz. Thailanda, de exemplu, oferă o viză reînnoibilă pe 10 ani celor care dețin cel puțin un milion de dolari în active, sunt dispuși să investească acolo 500.000 de dolari și au avut venituri anuale de minimum 80.000 de dolari în ultimii doi ani, precum și pensionarilor cu venituri anuale de minimum 80.000 de dolari (sau celor cu minimum 40.000 de dolari care investesc 250.000 de dolari în țară). Dar pentru cei mai puțin avuți cerințele sunt mai relaxate: fonduri minime în cont de 14.000 de dolari și dovada existenței unui job remote. O abordare similară are și Columbia, care în ultima vreme este tot mai căutată printre cei care își doresc să se bucure de soare la prețuri decente. De altfel, țara sud-americană a fost desemnată în 2025 a doua cea mai bună destinație pentru expați în urma unui sondaj realizat de platforma InterNations.
Indiferent dacă rămânem aici, ne gândim să plecăm sau deja am făcut-o, nu trebuie trecut cu vederea că, dincolo de compatrioții care părăsesc țara, există și un flux invers, cel al românilor care nu au reușit să se adapteze peste hotare și au decis să revină acasă. În 2024, de pildă, se estimează că numărul lor a fost de circa 200.000.
