La șapte săptămâni de la izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu și de la închiderea strâmtorii Ormuz, costurile multor materii prime și servicii au urcat enorm. În ciuda negocierilor, situația nu se modifică semnificativ, iar prețurile nu dau înapoi, iar temerile tuturor sunt că efectele sunt abia la început, cu posibilitatea de avea întreg anul 2026 dominat de problemele cauzate de conflict.
O industrie la care nu te-ai aștepta să vezi un efect negativ mare este cea a modei. Cu colecțiile de primăvară-vară deja în stoc, situația pare bună pentru industrie, dar îngrijorarea pentru perioada toamnă-iarnă crește pe măsură ce impactul scumpirii petrolului asupra transportului este tot mai mare, iar materii prime precum polistirenul urmează aceeași tendință. Presiunea asupra sectorului transporturilor se reflectă deja în costuri. Prețul transportului aerian pe rutele Asia-Europa s-a situat în ultimele săptămâni între 4,5 și 6 dolari pe kilogram, în creștere de la 3-4 dolari pe kilogram la începutul anului, conform datelor TAC Index și Freightos. Adică, scumpiri de cuprinse între 35% și 50%. O situație provocată de faptul că tona de kerosen, combustibilul utilizat de avioane, a crescut de la circa 1.000 de dolari pe tonă înainte de conflict, la peste 1.500 de dolari pe tonă. În paralel, transportul maritim menține tarife mai moderate, între 2.000 și 3.500 de dolari pe container pe ruta Asia-Europa, conform Drewry), dar incertitudinea crește în ceea ce privește timpii de tranzit din cauza ocolirilor rutelor cheie.
Poliesterul este cea mai utilizată fibră din industria mondială a modei și intră într-o nouă etapă marcată de volatilitate și creșterea prețurilor. Impactul va fi resimțit în mod deosebit în sectorul articolelor sportive, al încălțămintei și al îmbrăcămintei de exterior, aceasta din urmă fiind vedeta campaniei de toamnă-iarnă. Pe piețele asiatice, prețul firelor de poliester texturate a fost recent de aproximativ 1,18-1,24 dolari pe kilogram, cu o ușoară creștere a prețului. În ultimele săptămâni, mai ales începând cu 8 martie, piața a înregistrat creșteri semnificative ale prețului fibrelor sintetice, cu majorări de până la 30% în anumite centre industriale, în paralel cu evoluția prețului petrolului și creșterea costurilor logistice. Industria modei rămâne puternic dependentă de această fibră. Poliesterul reprezintă deja mai mult de jumătate din producția mondială de fibre textile, consolidându-și poziția de material dominant într-un sector care a înlocuit treptat bumbacul în ultimele decenii, potrivit datelor furnizate de Textile Exchange.
Producția mondială de poliester se ridică la aproximativ 65 de milioane de tone pe an, înregistrând o creștere susținută datorită costului său relativ redus, flexibilității industriale și integrării sale în modelele de producție de tip „fast fashion” și la scară largă. Pe piețe precum India, recentele creșteri de costuri au redus și mai mult marjele producătorilor, care în multe cazuri se situează între 3% și 5%, evidențiind fragilitatea structurală a modelului în fața șocurilor legate de prețul energiei. Având în vedere că marea majoritate a poliesterului transformat în textile provine din Asia (China prelucrează 70% din total) este evident că prețurile vor crește în magazinele din toată lumea, inclusiv în România.
Nimeni nu scapă
Oficialii de la ultimele întâlniri ale Fondului Monetar Internațional (FMI) și ale Băncii Mondiale (BM) au atras atenția că fiecare stat trebuie să se gândească înainte de a lua măsuri, mai ales legate de export. „Nu faceți rău”, a declarat Kristalina Georgieva, directorul general al FMI, citată de Reuters, menționând că s-a întâlnit cu reprezentanții unor țări din Asia și Africa Subsahariană, precum și ai unor insule din Pacificul de Sud, care se confruntă cu dificultăți majore și sunt îngrijorate în privința aprovizionării. „Primul principiu ar trebui să fie: nu impuneți restricții la export care nu fac decât să agraveze dezechilibrul”, a spus ea, adăugând că războiul ar avea un impact mai sever asupra creșterii economice și inflației dacă ar continua pentru o perioadă îndelungată.
„Amploarea problemei este uriașă, iar țările vor avea de suferit din această cauză, unele mai mult decât altele, dar vă pot spune… nicio țară nu este ferită”, a declarat Fatih Birol, șeful Agenției Internaționale a Energiei, citat de Reuters. Liderii celor trei instituții s-au angajat să-și coordoneze în continuare răspunsurile la conflictul din Orientul Mijlociu, care a determinat o creștere cu 50% a prețurilor petrolului de la izbucnirea sa, pe 28 februarie. Acest șoc a determinat, de asemenea, o creștere a prețurilor la gaze și îngrășăminte, stârnind îngrijorări cu privire la securitatea alimentară și pierderea locurilor de muncă.
Îngrășămintele, o verigă vulnerabilă
Cinci dintre cele opt îngrășăminte principale au înregistrat creșteri considerabile ale prețurilor de vânzare cu amănuntul în aprilie față de luna precedentă, patru dintre acestea fiind de două cifre. Ureea a condus din nou creșterea, îngrășământul azotat fiind cu 26% mai scump față de luna trecută. Prețul mediu al îngrășământului azotat a fost de 847 dolari/tonă. Anhidridul a fost cu 18% mai scump decât acum o lună, având un preț mediu de 1.088 dolari/tonă. UAN32 (Uree și Azotat de Amoniu) a fost cu 17% mai scump decât luna trecută, având un preț mediu de 572 dolari/tonă. Prețul UAN28 a crescut cu 10% față de luna trecută, ajungând la o medie de 513 USD/tonă. Prețul îngrășământului 10-34-0 a crescut cu 7%, ajungând la o medie de 717 USD/tonă. UAN28 se situează peste nivelul de 500 dolari/tonă pentru prima dată din ultima săptămână a lunii ianuarie 2023. În acea săptămână, prețul era de 518 dolari/tonă.
Problema cu fertilizatorii nu este doar de preț, este și de furnizare. Circa 30% din producția globală de fertilizatori pleacă din statele din Orientul Mijlociu, unde materia primă necesară (gaze naturale) este ieftină. Iar capacitățile de producție au fost deja lovite, nu se știe cât de rău. Iar Europa își crește astfel dependența față de Rusia, care este unul dintre cei mai mari producători de fertilizatori din lume, datorită gazelor ieftine pe care le are la dispoziție.
Paradoxul aurului
În timp ce metale precum cupru și aluminiu se scumpesc din cauza temerilor legate de conflictul din Orientul Mijlociu, aurul, activul de refugiu al investitorilor, înregistrează scăderi. După ce pe 29 ianuarie a atins un vârf istoric de peste 5.500 de dolari pe uncie (31 de grame), iar pe 2 martie se situa la 5.400 de dolari, pe 23 martie a coborât până la 4.250 de dolari. A urcat apoi, dar încet, pe 15 aprilie fiind la cotația de 4.800 de dolari.
Situația pare ciudată, dar fiind că aurul este considerat activ de refugiu pentru investitori în perioade de turbulențe. Potrivit lui Victor Dima, Manager de Trezorerie în cadrul Tavex România, cauza nu ține de aur în sine, ci de modul în care piețele evoluează pe termen scurt. Acesta explică faptul că investitorii se așteaptă ca aurul să crească imediat în perioade de criză, însă în realitate piețele se mișcă în etape, iar aceste etape pot include inițial o scădere înaintea unui trend ascendent susținut. „Mecanismul din spatele acestei evoluții este unul recurent. Tensiunile geopolitice determină creșterea prețului petrolului, ceea ce amplifică presiunile inflaționiste. În consecință, ratele dobânzilor rămân ridicate, iar randamentele obligațiunilor cresc. În acest context, o parte din capital se reorientează către dolarul american și activele generatoare de randament”, spune Victor Dima.
În această fază, aurul își pierde temporar din impuls, chiar dacă rolul său pe termen lung rămâne neschimbat. Acest tipar nu este nou. Unul dintre cele mai relevante exemple provine din anii 1970. În 1973, țările membre OPEC au restricționat producția de petrol și au impus un embargo asupra Statelor Unite. În doar câteva luni, prețul petrolului a crescut de aproximativ patru ori, de la circa 3 dolari, la 12 dolari pe baril. Ca răspuns, Federal Reserve a majorat ratele dobânzilor la 20%, iar prețurile aurului au scăzut cu 85% între 1980 și 1999. Practic, o dobândă mare pentru dolar și alte valute înseamnă un câștig rapid pentru investitori, de unde și schimbarea de optică. Totuși, pe termen lung perspectiva de creștere a metalului prețios rămâne neschimbată, cu estimări de atingere a cotației de 10.000 de dolari pe uncie până la sfârșitul actualei decade.
În ceea ce privește petrolul, cotația depinde de cât de repede se va încheia conflictul. Dar chiar și în cazul în care o pace va fi negociată repede, FMI estimează un preț mediu pentru barilul de petrol de 110 dolari în 2026 și de 127 de dolari în 2027, conform ultimului raport. Problema din prezent este posibilitatea apariției unei penurii de petrol, mai ales că ultimele petroliere plecate din Golful Oman înainte de începerea conflictului sunt estimate să ajungă în Europa pe 20 aprilie. Fatih Birol a declarat că AIE a eliberat deja aproximativ 400 de milioane de barili de petrol din rezervele sale și că este pregătită să ia măsuri suplimentare dacă se va considera necesară eliberarea unor cantități suplimentare. „Cele 400 de milioane reprezintă doar 20% din rezervele noastre. Mai avem încă 80% la dispoziție. Evaluăm situația și, dacă și când vom decide că este momentul, suntem gata să acționăm și să acționăm imediat”, a punctat șeful Agenției Internaționale a Energiei.
