Vedem, citim și auzim în ultimii ani discuții interminabile în jurul deja celebrelor asigurări obligatorii RCA. Acești ultimi ani care ne-au transformat pe toți în adevărați specialiști, de la mic la mare. Pare ca asigurările înseamnă RCA și că doar RCA înseamnă asigurări. Trist, dacă nu chiar foarte trist.
Acesta este contextul în care ies la iveală, ne place sau nu, și o serie de întrebari aflate în căutarea propriului raspuns. Sunt, dacă vreți, acei „elefanți din cameră” despre care puțini vorbesc, dar pe care nu putem să nu îi vedem, scrie Alexandru Ciuncan, pe studiifinanciare.ro.
„Elefantul Nr.1” este o simplă întrebare: De ce avem atât de puțini asigurători RCA în România? Sunt doar 8 companii active pe segmentul RCA în piață, în comparație cu 21 în Polonia, 16 în Bulgaria, 12 în Cehia și Ungaria și 11 în Croația. Să fie oare de vină și neajunsurile legislației în domeniu și lipsa de predictibilitate a acesteia? Care sunt celelalte?
„Elefantul Nr.2”: Cum reușim oare să vorbim despre falimente doar în cazul societăților care domină topurile RCA (în rest, industria funcționează și lucrurile merg înainte), să recunoaștem în același timp că, cel puțin parțial, aceste falimente se datorează și politicilor nesustenabile practicate de acei foști jucători și, concomitent, să ne dorim în continuare să plătim cât mai puțin pe o poliță RCA? Dar fără a avea și alte noi falimente. O dorință greu de îndeplinit dacă ne gândim că despăgubirile medii plătite în România în cazul fiecărui accident în baza polițelor RCA sunt chiar mai mari decât în alte țări (2.160 EUR, față de 1.690 EUR în Polonia, 2.020 EUR în Slovacia sau 2.060 EUR în Cehia). Este un elefant complicat, probabil bun prieten cu primul.
„Elefantul Nr.3”: E bine că se discută în spațiul public despre problemele din RCA, dar cum de ne uităm numai la tabla îndoită, de parcă viața nu ar fi cea mai importantă? De povestea celor răniți, a celor decedați, de familiile distruse … nu prea zice nimeni nimic – deși UNSAR și membrii săi au pus în lumină de ani buni această parte mult mai dureroasă a ecosistemului accidentelor rutiere, iar BAAR a făcut la rândul său eforturi în aceeași direcție. Cel puțin 6 autovehicule din 100 înmatriculate în România produc anual accidente rutiere, soldate cu pagube materiale sau vătămări corporale și decese. Asta ne menține în poziția de campioni europeni la un ”sport” pe care nu ni l-am dorit niciodată.
„Elefantul Nr.4” și, de departe, cel mai straniu dintre ei: cum de reușim să purtăm toate aceste discuții interminatibile, dar să nu căutăm și cauza pentru care în România zona asigurărilor RCA a ajuns subiect de prima pagină? Suntem campioni la accidente rutiere. Aici este principala diferență între noi și alte țări. O arată cifrele și studiile realizate de către UNSAR la nivelul asociațiilor asigurătorilor din țările Europei Centrale și de Est. În România, frecvența accidentelor rutiere despăgubite în baza polițelor RCA este, în medie, de aproape 3 ori mai mare decat in Ungaria, Cehia sau Croatia și de două ori mai mare decat in Polonia… o performanță cu care nu ne mândrim.
Acesta este contextul în care ia naștere Coaliția pentru Siguranță Rutieră – un proiect de țară prin care ne propunem să aducem laolaltă organizații, companii și autorități, cu un singur scop: creșterea nivelului de siguranță pe șoselele din România și reducerea numărului de victime ale accidentelor auto. Invităm și propunem tuturor celor interesați să se alăture Coaliției pentru Siguranță Rutieră pentru ca, împreună, să promovăm măsuri concrete de creștere a nivelului de siguranță în trafic în țara noastră și să dezvoltăm politici publice pentru un viitor mai bun.
Alexandru Ciuncan, autorul materialului, este președinte al Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare (UNSAR), organizația reprezentativă a pieței asigurărilor din România.
