După NATO, UE și spațiul Schengen, a venit vremea ca România să-și fixeze un nou obiectiv. Aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică ar putea fi mai aproape decât credem și primirea ar putea veni cu o serie de avantaje, dar și cu unele provocări.
În ciuda tensiunilor politice și a incertitudinilor din zona economică și bugetară din ultimul an și jumătate, țara noastră a continuat demersurile pentru a fi acceptată ca membru cu drepturi depline în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Până la finalul lui 2025, România a fost evaluată (preliminar sau definitiv) de 24 dintre cele 25 de comitete sectoriale ale OCDE, obținând 20 de avize. Progresul este, se pare, unul consistent, ceea ce l-a făcut pe ministrul finanțelor, Alexandru Nazare, să anunțe în ianuarie că intrarea în organizație ar putea avea loc în curând. „Suntem pregătiți ca 2026 să fie anul aderării oficiale a României, iar la următoarea evaluare economică să stăm de cealaltă parte a mesei, ca membru cu drepturi depline. Pentru prima dată, România livrează simultan consolidare fiscală și investiții record – un argument decisiv pentru aderarea la OCDE”, spunea el.
Totuși, de ce atâta entuziasm? Până la urmă, ce este OCDE? Potrivit secretarului ei general, Mathias Cormann, organizația este „o forță pentru binele lumii”. „Principalul nostru scop este să conservăm libertatea individuală și să creștem bunăstarea economică și socială a popoarelor noastre. Misiunea noastră esențială din trecut – să promovăm o creștere economică mai puternică, mai curată și mai corectă și să ridicăm standardele privind piața muncii și nivelul de trai – rămâne misiunea critică a viitorului”, mai spune el.
Puțini, dar bogați
În cifre, OCDE este o organizație internațională fondată în 1961, pe scheletul Organizației pentru Cooperare Economică Europeană (OEEC), care fusese fondată pentru a administra ajutorul american și canadian oferit pentru reconstrucția Europei după cel de-Al Doilea Război Mondial prin Planul Marshall. OCDE are în prezent 38 de state membre, 26 din ele fiind din Europa (respectiv toate țările UE, cu excepția României, Bulgariei, Ciprului, Croației și Maltei, plus Marea Britanie, Elveția, Norvegia și Islanda). Restul membrilor sunt din Asia (Japonia, Coreea de Sud, Israel și Turcia), America de Nord (SUA, Canada, Mexic și Costa Rica), America de Sud (Chile și Columbia) plus Australia și Noua Zeelandă.
OCDE conține doar o mică parte din populația globului, statele sale având cam 1,38 de miliarde de locuitori, ceea ce înseamnă doar circa 16% din total. Însă cele 38 de țări din organizație produc nu mai puțin de 62% din PIB-ul global, iar în 2024 produsul intern brut pe cap de locuitor (ajustat cu puterea de cumpărare din fiecare țară) a fost, în medie, de circa 55.000 de dolari la nivelul OECD. Spre comparație, același indicator a fost de aproximativ 47.000 de dolari în România.
Potențiale beneficii
Pentru țara noastră, aderarea ar putea veni cu o serie de avantaje. Luca Niculescu, secretar de stat și coordonatorul aderării la OCDE, afirmă că organizația reprezintă o a treia ancoră pentru dezvoltarea României, alături de aderarea la NATO și la UE. „Este clubul țărilor dezvoltate. Peste 50% din bogăția lumii se află în cele 38 de state membre. Între 70% și 80% din investițiile străine directe din comerțul global au loc între aceste țări. Deci este o organizație cu valențe economice foarte ridicate”, explica el în cadrul unei emisiuni TV, adăugând că „OCDE este o organizație care nu își deschide porțile ușor, fiind exigentă când vine vorba despre extindere”. Din fericire, crede Niculescu, „a existat mereu o puternică voință politică din partea României de a adera, indiferent de cine a fost la guvernare”.
Unul dintre cele mai importante efecte ale primirii în OCDE ar fi o creștere semnificativă a credibilității României și a încrederii investitorilor. Se spune că a face parte din organizație indică faptul că un stat aderă la cele mai înalte standarde internaționale în zone precum guvernanța corporativă, anticorupția sau reglementările financiare, ceea ce duce la majorarea investițiilor străine directe.
În același timp, țările membre primesc constant analize profunde ale politicilor publice din partea unora dintre cei mai competenți și experimentați experți, ceea ce le permite să-și compare legile și regulile interne cu cele mai bune practici la nivel internațional, să înțeleagă eventualele probleme și să implementeze reforme.
Lista continuă
De asemenea, a face parte din OCDE înseamnă să ai acces la baza de date a organizației, care conține studii extensive în domenii dintre cele mai diverse, dar și date statistice relevante care pot ajuta în stabilirea și analiza de impact a politicilor publice pomenite mai sus. Intrarea în „clubul bogaților” ar mai aduce cu sine și dreptul de a participa în peste 300 de comitete și grupuri de lucru pe teme foarte diverse, ceea ce ar conferi României un rol direct în stabilirea mecanismelor și standardelor care țin sub control economia globală.
Este dovedit, în același timp, că marea majoritate a statelor membre ale OCDE au fost martorele unor evoluții economice pozitive după aderare, având în vedere că au fost introduse și promovate politici care accentuează competiția, inovația și creșterea sănătoasă și sustenabilă. Dar impactul aderării la OCDE trece, în multe situații, de zona economică. Cooperarea strânsă cu celelalte democrații liberale din lume înseamnă și o aliniere la nivel al modului în care sunt tratate și respectate domnia legii, statul de drept sau transparența, precum și tendința de a „juca” împreună pe scena geopolitică globală.
Nu e totul roz
Totul sună, desigur, foarte bine. Doar că există deja voci care critică unele dintre măsurile pe care trebuie să le ia România pentru a fi acceptată. De exemplu, Guvernul a eliminat recent un articol din Codul fiscal introdus cu doar câteva luni înainte și care limita sever deductibilitatea unor cheltuieli intragrup. Măsura la care s-a renunțat pentru a respecta standardele OCDE plafona la 1% din totalul cheltuielilor deductibilitatea costurilor cu servicii de management, consultanță și drepturi de proprietate intelectuală plătite către companii afiliate nerezidente. Unii analiști ori politicieni consideră că decizia avantajează multinaționalele care vor să-și scadă artificial impozitele pe profit și dividende. Autoritățile susțin, însă, că exportul de profit urmează să fie verificat prin alte mecanisme, precum controalele pe prețurile de transfer ori pe veridicitatea serviciilor prestate. Ele au dezvăluit, de asemenea, că o nouă formulă de reglementare în această zonă, compatibilă cu standardele OCDE, urmează să fie introdusă în curând.
Pe de altă parte, este greșit să credem că potențiala intrare în OCDE ne va rezolva în mod magic problemele. Și nici că apartenența la această organizație este o garanție a dezvoltării economice și a menținerii unui sistem democratic stabil. Cel mai apropiat stat membru din punct de vedere geografic, Ungaria, a experimentat în ultimii ani probleme economice (cum ar fi inflația mult peste media UE sau încetinirea creșterii), dar mai ales o degradare a scenei politice și a sistemului democratic. Asta în timp ce o altă membră a organizației, Coreea de Sud, a trecut în 2024 printr-o criză politică semnificativă după ce președintele a încercat să instaureze un regim autoritar.
