Scade abrupt încrederea publică în guvern și alte autorități de conducere, în presă dar și în corporații. Incertitudinile economice, precum și crescândul sentiment de suveranitate pierdută sporesc polarizarea societății. În mod normal, pilonul de sprijin al încrederii în societate este sentimentul că viața merge spre mai bine, nu spre mai rău. Dar cetățenii trăiesc din ce în ce mai acut frustrarea că prosperitatea este o țintă greu de atins, iar greutăților financiare cotidiene li se adaugă măsuri guvernamentale bâlbâite care cresc povara traiului de zi cu zi.
Cei ce exploatează această frustrare sunt politicienii ce îmbrățișează pe față sau mai voalat populismul, naționalismul și protecționismul. Din ce în ce mai mulți lideri politici seamănă vânt pentru a culege din ce în ce mai des nimic altceva decât furtună. Direct vizate de atacul lor sunt mai ales corporațiile multinaționale și grupurile economico-financiare care trag totuși după sine un uriaș siaj de liliputane firme antreprenoriale domestice ce se chinuie să țină pe statul lor de plată – în dificilă competiție cu “marele angajator”, statul român – sute de mii de angajați din diverse sectoare și ramuri economice care sunt de fapt esența PIB-ului național.
În România, am trecut în ultimii 15 ani de la Marea Recesiune mai întâi la Marea Perturbare, iar de curând trăim Marea Degradare. Cetățeanul simplu trăiește cu sentimentul că a fost lăsat în urmă și că cel ce are datoria să-l apere – statul, prin contract social -, de fapt îl înșeală. Mai este înșelat și de discursul mieros naționalist-populist-protecționist, marele public consumator de produse și servicii și plătitor de taxe și impozite fiind asmuțit împotriva marilor companii, a băncilor, a multinaționalelor, a instituțiilor financiare străine, a Uniunii Europene, ba chiar și împotriva ordinii publice.
Iar acum, pentru că trebuie să-și ascundă sub preș lipsa de performanță în administrarea economiei naționale și a propriilor costuri și încasări, statul vine cu politici de redistribuire a veniturilor și de noi constrângeri fiscale impuse – ce să vezi?- tot contribuabililor de bună credință. Statul cară în cârcă multiple deficite nesustenabile dar și promisiuni electorale greu de onorat și continuă să dea cu biciul în calul care trage.
Sub scuza că vizează binele cetățeanului, politicile publice populiste lovesc în economia privată prin măsuri protecţioniste, prin reguli discriminatorii și prin controlul capitalului privat, măsuri care încalcă flagrant principiile economiei de piață liberă. Dar lecția pe care ne-o dă istoria este că toate experiențele populiste s-au terminat întotdeauna urât.
Când cetățenii nu mai au încredere unii în alții și nici în aparatul statului, haosul se face stăpân, societatea nu mai funcționează și pică în Marea Degradare.
