Să ai doar patru zile lucrătoare pe săptămână este un concept care chiar poate funcționa. De la bun început, trebuie să recunoaștem că nu este deloc ușor de implementat. Dar, să nu uităm că, înainte de pandemie, și lucrul de acasă era ceva dorit de angajați și foarte rar întâlnit în companii. Lecțiile crizei însă au schimbat fundamental piața forței de muncă. Angajații s-au dovedit foarte productivi și eficienți lucrând remote, iar costurile administrative ale companiilor au scăzut. Prin urmare, deși perioada de restricții s-a încheiat de mult, oamenii nu prea au revenit în birouri. E drept, s-a ajuns aici ca urmare a unui eveniment ce joacă rolul de cercetare la scară globală. În cazul scurtării săptămânii de lucru la patru zile, neavând instrumente de asemenea fidelitate, nu e deloc ușor să estimezi impactul pe care măsura îl va avea asupra companiilor sau asupra angajaților. Cu atât mai mult cu cât vorbim de companii cu activități dintre cele mai variate, cât și de angajați cu profiluri diferite, din toate grupele de vârstă.
Dar să o luăm cu începutul. Vedem că se schimbă paradigmele și se schimbă foarte mult tot ce ține de flexibilitatea raporturilor de muncă. Nu mai vorbim de un contract de muncă clasic, vorbim de o paletă largă de colaborări între unii individ și o entitate juridică, iar acest lucru facilitează o asemenea idee. Pe de altă parte, nu toate generațiile își doresc un program de muncă de doar patru zile. Conceptul are succes mai ales la generațiile „digitale”, generațiile tinere, în timp ce persoanele peste 50 de ani sunt învățate deja cu un program de lucru de luni până vineri, eventual chiar și sâmbătă-duminică. În schimb, generațiile „digitale” sunt și cele mai dispuse și pentru part-time, nu numai pentru săptămâna de muncă de patru zile.
Apoi, important este mediul de lucru. Dacă este un mediu de lucru care corespunde valorilor tale, atunci faci performanță indiferent de program. Dacă te duci într-un mediu de lucru care nu corespunde a ceea ce ești tu format ca om, atunci mergi la job… și nu mai conteză nici ce și nici cât lucrezi.
Săptămâna de lucru de patru zile poate să devină realitate și pentru că e un concept destul de flexibil. De exemplu, în cele patru zile se pot lucra câte zece ore pe zi și se atinge astfel norma săptămânală din prezent. De asemenea, companiile pot alege să rămână la programul de 8 ore pe zi, norma săptămânală scăzând la 32 de ore. Aici este un calcul complex, care ține de specificul activității și de randamentul angajaților. De fiecare dată, compania se uită să vadă cum este mai eficient. Sunt ore în care suntem mai productivi și ore în care suntem mai puțini productivi. Compania analizează, în funcție de domeniul de activitate, inclusiv acest aspect care este foarte important în productivitatea globală, și este oricând dispusă să încerce un asemenea scenariu. Nu de alta, dar se poate dovedi profitabil, iar acesta este argumentul suprem în orice economie de piață.
Ce ne-ar trage înapoi? Rezistența la schimbare. Să nu uităm că suntem în România, în sud-estul Europei, adică într-o zonă în care rezistența la schimbare, dacă ne uităm în istorie, a fost o constantă. Așa suntem noi învățați, „mai binele e dușmanul binelui”: dacă a funcționat, și a funcționat relativ bine, de ce să schimbăm?
