Noul Guvern condus de Marcel Ciolacu pregătește un act normativ sau un acord de conformare semnat de toate părțile implicate prin care să plafoneze adaosul comercial pentru o perioadă de șase luni, pe tot lanțul, de la producător și până la raft, pentru produsele alimentare. Premierul a anunțat, săptămâna trecută, lista alimentelor pentru care se va aplica reducerea. Este vorba de pâine, lapte, brânzeturi, carne, ouă, făină, mălai, ulei, legume și fructe proaspete.
Măsura urmează să se aplice cât mai repede, cel mai probabil de la 1 iulie, potrivit unor surse apropiate discuțiilor. Am chestionat mai mulți experți și reprezentanți ai retailerilor, procesatorilor și producătorilor, dar și analiști economici și foști miniștri de finanțe pentru a înțelege mai bine impactul unei astfel de intervenții a statului în economie. De asemenea, ne-am uitat la rezultatele din alte țări care au adoptat decizii similare și am analizat efectele asupra populației. Cel mai elocvent exemplu este Ungaria care, după ce a plafonat prețurile, s-a confruntat cu o penurie de alimente, iar inflația alimentară a urcat cu 62,4%.
Cert este că mare parte din cei chestionați de Income Magazine se arată sceptici că această măsură va avea rezultatele așteptate, ea putând acționa ca un bumerang asupra procesatorilor, producătorilor, dar și a consumatorilor.
Rolul statului în economie este subiect de controversă între economiști și politicieni. Ultimii ani, marcați de multiple crize și culminând cu războiul din Ucraina, au dus la o creștere a intervenției statului în economie. Efectele acestei politici, îmbrățișate de toate statele UE, într-o măsură mai mare sau mai mică, ca punct forte al politicii de protejare a consumatorilor în fața valului de scumpiri, au dus la creșterea cheltuielilor bugetare, a datoriei publice și amplificarea inflației.
În România, ideea plafonării prețurilor la alimente a fost adusă în spațiul public anul trecut de PSD, prin vocea președintelui său, Marcel Ciolacu, actualul premier. Această măsură a fost însă respinsă la insistențele mediului de afaceri. Ea a revenit în actualitate săptămâna trecută, când Guvernul a început negocierile cu reprezentanții marilor rețele comerciale din sectorul alimentar. Primele discuții au fost axate pe stabilirea unui mecanism funcţional, agreat de toate părțile, pentru reducerea preţului la produse alimentare la raft pentru o perioadă limitată de timp. Guvernul a pus pe masă două variante pentru atingerea acestui obiectiv, fie scăderea adaosului comercial pe tot lanțul, atât la procesator, cât și la supermarket, fie eliminarea taxelor percepute de magazine. „Sunt opt coduri CAEN de produse pe care le avem în vedere. Am avut o primă discuție cu Asociația marilor rețele comerciale din România. Vorbim de coduri CAEN din panificație, pâine, lapte de consum, produse lactate, carne și produse din carne, ouă, făină, cartofi, mălai, fructe și legume proaspete. Trebuie identificate anumite produse din aceste coduri CAEN și încercăm să identificăm împreună această listă. Pentru procesator, față de costul de producție, care are fișă obligatorie în contabilitate, se va aplica un adaos comercial, pe care îl vom stabili împreună cu procesatorii. Urmează apoi ca, pe tot lanțul, adaosul comercial să fie stabilit împreună cu marile rețele comerciale. Vorbim de procesare, vorbim de industria alimentară. Adaosul comercial va fi pe lanț, de la procesator până la supermarket, că sunt unul, doi sau mai mulți intermediari, marja de adaos comercial pentru când ajunge produsul pe raft trebuie să fie cea pe care o stabilim cu marile rețele comerciale. În acea marjă care va fi stabilită cu Asociația marilor rețele comerciale vor fi incluși toți participanții la lanț”, a explicat, de curând, Florin Barbu, ministrul agriculturii, la o conferință organizată de Antena 3 CNN.
Totodată, reprezentanții retailerilor spun că cel mai probabil măsura se va aplica nu printr-un act normativ, ci printr-un acord, și vor exista procente diferite de reducere a marjei de profit, pentru fiecare, de la producător la raft. „Cel mai probabil discuțiile se vor finaliza în ultima săptămână din luna iunie și vom semna un acord. Reducerile se vor aplica pe categoria de produs și sortimente, indiferent de sursa acestuia”, a explicat pentru Income Magazine George Bădescu, președintele Asociației Retailerilor din România.
Îngrijorare și avertismente
Măsura însă ar putea avea efecte contrare așteptărilor, spun analiștii economici și cei implicați în industria alimentară. Intervenția pe tot lanțul alimentar presupune în primul rând că există o filieră de produs. Asta înseamnă că pentru fiecare produs autoritățile cunosc toate costurile, pornind de la fermă la retaileri. Toate aceste costuri, care implică investiții, impozite, plata forței de muncă etc., se regăsesc în adaosul comercial pe care autoritățile vor să-l reducă. „Marja de intervenție a Executivului este o necunoscută pentru că noi nu avem filiera de produs. Am avut-o la sfecla de zahăr, dar și aceasta s-a dus, pentru că nu mai avem fabrici. Filiera de produs înseamnă să cunosc toate datele financiare de la producător (costuri, investiții, profit) la distribuitor și retailer. Din această marjă de profit pe fiecare produs, o parte este a statului și cu ea el poate interveni pentru a ajuta producătorii sau să tempereze creșterea prețurilor. Acum, Ministerul Agriculturii și Guvernul nu știu nimic despre aceste lucruri. Cum vrei să scazi prețurile? O vor face pur administrativ, dar efectele negative se vor vedea în piață. Noi suntem dependenți de importuri, aducem de afară 1,6 milioane de tone de carne și 1,3 milioane de tone de fructe și legume. Cum faci să reduci prețul la aceste produse care ulterior se regăsesc și în alte subproduse? Guvernul le dă speranțe tuturor naivilor, dar în final efectele negative vor fi suportate de noi toți”, a declarat Nicu Vasile, președintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.
Joaca cu prețurile este foarte periculoasă, iar orice fel de restricții se pot întoarce ca un bumerang împotriva celor care trebuie ajutați, avertizează procesatorii de carne. De asemenea, spun că Executivul ar trebui să se concentreze pe reducerea evaziunii fiscale din industria cărnii, un factor important al creșterii prețurilor. „Toată lumea vorbește despre reducerea adaosului comercial, dar aici este o confuzie. Acesta nu este același lucru cu profitul. Adaosul comercial îmi acoperă și costurile cu forța de muncă, pierderile, impozitele, amortismentele etc. Dacă vorbim despre industria cărnii, noi, dacă avem un profit de 2%, suntem fericiți. Nu există două firme sau două magazine care să aibă aceleași costuri. Și atunci cum plafonezi pierderile? La carnea de porc noi mai avem circa 18% consumul acoperit din producția internă. Dacă la intern impui reducerea adaosului comercial, cum poți să impui reducerea prețului din import? Guvernul ar trebui să înceapă de la eradicarea evaziunii fiscale care în industria alimentară este uriașă. Asta împinge în sus prețurile, pe fondul reducerii vânzărilor, generată de piața gri, nefiscalizată”, a explicat Sorin Minea, președintele Asociației Române a Cărnii.
O intervenție asupra prețurilor pe segmentul de procesare ar distruge acest segment, spune Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară. Potrivit acestuia, statul ar trebui să sprijine producătorii autohtoni pentru a reduce dependența de materia primă de import. „Să luăm modelul francez, de exemplu. Acolo sunt magazine specializate pe produse care vând marfa producătorilor autohtoni care este de foarte bună calitate. Ele fac o concurență foarte mare supermarketurilor. Este foarte ușor să spui că plafonezi prețurile, dar să ne uităm dincolo de mesajul populist. La noi, 70% din produsele alimentare vin din import, iar din ce rămâne, o mare parte este furnizată de companiile transnaționale care produc la noi, dar cu materie primă importată”, a declarat Dragoș Frumosu.
Viziunea finanțiștilor
Analiștii economici chestionați de Income Magazine spun că statul nu poate standardiza afacerile din intervenții prea brutale în economie și că orice măsură în această direcție trebuie să vizeze exclusiv protecția categoriilor vulnerabile de populație. „Abuzul de astfel de măsuri, prin care sunt protejate și persoane cu venituri mari, cum s-a întâmplat în zona de energie, este o eroare. Acum se revine în spațiul public cu o altă măsură care vizează reducerea prețurilor la unele produse alimentare de bază. Acest gen de măsuri sunt strict electorale și ele vizează o imagine bună a partidelor de la putere într-un an preelectoral”, punctează Marian Dobrilă, consultant financiar TDP Partners.
De asemenea, Cristian Păun, profesor de economie, prodecan al Facultății de Relații Internaționale din cadrul ASE, explică faptul că o componentă extrem de importantă din costul la raft este reprezentată de nivelul impozitelor și taxelor încasate de stat.
„Nu înțeleg de ce să intervină statul în adaosul comercial, când în acesta se regăsesc TVA-ul, care la produsele alimentare este 9%, impozitul pe profit, care este 16%, impozitul pe dividende, care este de 8%. Per total, în general circa 40% din adaosul comercial reprezintă partea statului. Dacă ar fi să scădem aceste taxe, constatăm că problema rezidă din nivelul mare de taxare pe care îl aplică statul în raport cu ce oferă de acești bani”, conchide Cristian Păun.
Am cerut un punct de vedere și din partea a trei foști miniștri de finanțe, din guvernări anterioare, care au reprezentat trei partide diferite. O sursă importantă care determină creșterea prețurilor este nivelul ridicat la care a ajuns deficitul bugetar, explică Anca Dragu, fost ministru de finanțe în Guvernul condus de Dacian Cioloș.
„A umbla la prețuri nu este o soluție bună. S-au plafonat prețurile la energie pentru consumatorii casnici și alte categorii, dar prețurile la producători au continuat să crească. La un moment dat, aceste creșteri vor fi transferate consumatorilor, care vor fi astfel foarte tare loviți. De exemplu, în zona de retail, sunt cifre de afaceri mari și marje de profit mici. Acum inflația este pe un trend descendent, nu doar la noi. A atins un vârf și acum începe să scadă, este un fenomen ciclic. Premierul Ciolacu și-a asumat reducerea inflației, dar s-a agățat de prognoza oferită de BNR. Dacă vrea să reducă mai mult inflația, atunci să ia măsuri pentru reducerea deficitului bugetar. Plafonarea sau reducerea artificială a prețurilor sunt măsuri foarte periculoase. Guvernul trebuie să intervină la cauză dacă vrea să aibă rezultate. Sunt reguli economice pe care nu le poți face scriind o lege”, a explicat Anca Dragu.
Gheorghe Ialomițianu, fost ministru de finanțe în Guvernul Boc, avertizează că statul are alte instrumente mai eficiente pentru a lupta cu inflația. „Statul poate interveni prin supraimpozitarea profiturilor în anumite zone unde consideră că se obțin profituri foarte mari, prin reducerea TVA și prin acordarea de subvenții. Dacă se va face o plafonare a prețurilor fără a implica una din măsurile de mai sus, cum s-a făcut în Ungaria, ne vom trezi cu o penurie de alimente. Sigur că în țări puternice, precum Germania, Franța, Italia, guvernele pot ajunge la înțelegeri cu marii producători și retaileri pentru a ține prețurile în frâu, dar în statele slabe puterea este de partea marilor firme. Să ne amintim ce s-a întâmplat când Guvernul Ciucă a încercat să reducă prețul laptelui la raft. Marile rețele de distribuție și retailerii au pus presiune pe producători, care au fost astfel obligați să vândă mai ieftin, asta deși producătorii se plângeau că prețurile de achiziție sunt mici. Și care a fost efectul? Am lovit tot în producători, am pierdut locuri de muncă și am deschis și mai mult ușa importurilor”, a avertizat Gheorghe Ialomițeanu.
Pe de altă parte, Eugen Teodorovici, fost ministru în guvernări PSD, este de părere că o astfel de intervenție e posibilă dacă există oameni competenți care să știe cum să acționeze. „O intervenție asupra prețurilor este ok, fie că vorbim despre energie, gaze, combustibili sau produse alimentare. Legislația europeană îți permite să faci multe lucruri ție, ca Guvern, dar trebui să știi să o aplici. Nu poți scădea TVA la anumite produse, de exemplu, deoarece Directiva 112 privind TVA te obligă să reduci această taxă la o grupă de produse. O scădere a TVA trebuie însoțită și de o plafonare a prețului, pentru că altfel scăderea nu va fi simțită de consumatori. Nu este greu de făcut, dar trebui să ai oameni care se pricep. Pe de altă parte, dacă vorbim despre reducerea prețurilor în supermarketuri, marii retaileri îți spun că sunt de acord cu măsura cerută de Guvern, dar ei au la îndemână două posibilități ca la sfârșitul lunii să nu iasă pe minus. Fie îi presează pe producători să reducă prețul, lovind tot în producătorii autohtoni, fie cresc prețurile la alte produse, astfel că la sfârșitul lunii consumatorul român nu câștigă nimic. Cumpără brânza mai ieftin, dar cumpără detergent mai scump. Vin din Polonia și Ungaria produse la prețuri mai mici decât ale producătorilor români din cauza subvențiilor mascate. Legislația UE îți permite să impui taxe la vamă pentru aceste produse egale cu subvențiile acordate pentru aceste produse. Astfel, îți protejezi piața internă și sprijini producătorii autohtoni care în timp se vor dezvolta și vor produce tot mai mult”, a explicat Eugen Teodorovici.
Reducerea prețului la lapte, un eșec
În luna aprilie a acestui an, în urma discuțiilor purtate cu Guvernul Ciucă, retailerii și procesatorii au fost de acord să suporte reducerea prețului la lapte cu 20% pentru următoarele șase luni, începând cu 1 mai. Măsura socială impusă de guvern a lovit însă în producătorii români de lapte pentru că prețul la poarta fermei a scăzut. Reprezentanții fermierilor au reclamat atunci că măsura a fost impusă fără ca ei să fie consultați și fără o analiză a posibilelor repercusiuni în piață. Rezultatul este că în timp ce fermieri au fost forțați să-și vândă mai ieftin laptele către procesatori, la raft această ieftinire a fost insesizabilă. Ba mai mult, la unele sortimente de lactate prețurile chiar au crescut de la anunțul ieftinirii. Potrivit ultimelor date comunicate de INS, laptele de vacă costa în luna mai, în medie, cu 5,7% mai puțin decât în aprilie, cu 1,88% mai puțin față de decembrie 2022 și cu 19,4% mai mult decât în perioada similară a lui 2022.
Cum arată experiența altor state
Pe fondul scumpirii excesive a acestora, mai multe state au decis plafonarea prețurilor la produsele alimentare de bază în ultimul an. Pe această listă se regăsesc Ungaria, Croația, Serbia, Slovacia, Bulgaria, Grecia, Spania etc. Aceste măsuri extreme pentru ieftinirea coșului de bază au eșuat însă peste tot. De exemplu, inflaţia alimentară din Croaţia a crescut cu 19,7% în perioada ianuarie 2022 – ianuarie 2023, iar în cazul Ungariei aceasta a urcat cu 62,4% de la an la an. Mai mult, din cauza acestei măsuri, Ungaria s-a confruntat și cu o penurie de alimente.
Intervenții în forță pe piața de energie
Una dintre principalele măsuri adoptate de toate statele UE pentru protejarea consumatorilor în ultimii ani a fost și intervenția pe piața de energie. Statele membre UE au optat pentru diverse măsuri, cum ar fi reducerea taxelor şi impozitelor, scutiri temporare de la plata taxelor pentru consumatori, plafonări de preţuri sau alocarea de vouchere consumatorilor finali, precum și preţuri reglementate. În România, măsurile de protecție au intrat în vigoare de la 1 noiembrie 2021 și ele au vizat acordarea de compensații la facturile de energie electrică și gaze. Pe lângă gospodării, au primit compensații și spitalele publice și private, școlile, creșele, ONG-urile și furnizorii de servicii sociale publice. Ulterior, la 20 martie 2022, Guvernul român a impus o plafonare pe un an a prețurilor la electricitate și gaze naturale. În 11 aprilie, Guvernul Ciucă a anunțat o serie de subvenții și vouchere pentru a-i ajuta pe românii vulnerabili și industriile-cheie să facă față creșterii prețurilor și șocurilor de aprovizionare. La 1 septembrie, Guvernul României a decis menținerea plafonării prețurilor la energie până la sfârșitul lunii august 2023. Intervenția statului asupra prețurilor se apropie însă de sfârșit, Comisia Europeană solicitând recent eliminarea acestor subvenții, ele urmând să fie păstrate doar pentru persoanele vulnerabile.
România vs Europa la subvenții
Per total, aceste măsuri guvernamentale, deşi au redus preţurile energiei pentru consumatorii finali, au reprezentat o povară pentru bugetele naționale. O analiză realizată de Bruegel, un think-tank cu sediul în Bruxelles, arăta că statele europene au plătit aproape 800 de miliarde de euro pentru a-și proteja gospodăriile și companiile de creșterea costurilor energetice începând cu septembrie 2021 și până la sfârșitul anului trecut. Pe baza cheltuielilor brute, Germania a alocat cea mai mare sumă în acest scop, ea ridicându-se la aproape 265 de miliarde de euro, în timp ce Luxemburg și Danemarca conduceau la cheltuielile pe cap de locuitor. Ca procent din PIB pentru sprijinirea gospodăriilor și companiilor ca să facă față crizei energetice, în perioada septembrie 2021 – ianuarie 2023 cel mai mult a alocat Slovacia – 9,3%, ceea ce a însemnat 9,1 miliarde de dolari. Pe locurile următoare au fost Germania (7,4% din PIB; 264,6 miliarde de euro), Malta (7,1% din PIB, un miliard de euro) și Bulgaria (5,7% din PIB; 3,9 miliarde de euro) și Austria (5,3% din PIB; 21,3 miliarde de euro). La coada clasamentului au fost Ungaria (1,1% din PIB; 2,7 miliarde de euro), Cipru (0,9% din PIB; 0,2 miliarde de euro) și Finlanda (0,6% din PIB; 1,4 miliarde de euro). În ceea ce privește România, Guvernul a alocat, pentru a prelua o parte din povara prețurilor energetice, 3,8% din PIB, ceea ce a însemnat 9 miliarde de euro. Din punctul de vedere al procentului din PIB alocat, țara noastră s-a plasat pe poziția 14 între cele 28 de țări analizate. Ea se află la egalitate cu Regatul Unit, care a alocat tot 3,8% din PIB (103 miliarde de euro) și a întrecut Franța cu un punct procentual (92,1 miliarde de euro). Alocările pe cap de locuitor au plasat Luxemburgul pe primul loc cu 3.732 de euro/persoană. A fost urmat de Germania cu 3.179 de euro, Austria cu 2.375 de euro, Olanda cu 2.227 de euro și Malta cu 1.902 euro. La coada clasamentului găsim Estonia cu 463 de euro, Polonia cu 329 de euro, Ungaria cu 276 de euro, Finlanda cu 256 de euro și Cipru cu 233 de euro.
În plan social, cheltuielile statului român au fost mereu în creștere, indiferent de forțele politice care s-au aflat la putere. În lipsa unor măsuri proactive pentru a forța angajarea beneficiarilor de aceste măsuri de asistență socială în câmpul muncii, numărul celor aflați la vârste optime pentru a activa în câmpul muncii s-a menținut la un nivel foarte ridicat. Acest comportament protector al statului a provocat distorsiuni comportamentale, economiștii atrăgând atenția că nemunca este mai atractivă în anumite medii decât angajarea într-o activitate productivă.
