Taxarea muncii în România, cea mai mare din 16 ţări din regiune: un român care câştigă 1.000 de euro pe lună râmâne în mână cu 81 de euro mai puţin faţă de un angajat bulgar şi cu minus 174 de euro faţă de un olandez.
Impozitarea muncii în România este printre cele mai împovărătoare raportat la costul total suportat de angajator, arată un studiu comparativ realizat de Romanian Business Leaders (RBL) privind impozitarea veniturilor din salarii în 16 ţări europene, analizând cotele de impozit şi contribuţii sociale care se aplică salariilor, pentru două praguri de venituri: echivalentul a 1.000 euro brut şi, respectiv, a 3.000 euro brut pe lună.
Astfel, pentru un salariu brut lunar de 1.000 euro (5.000 lei), românii rămân în mână cu 572 de euro după plata impozitelor şi taxelor către bugetul de stat, faţă de 653 de euro în cazul unui angajat bulgar şi de 746 de euro în cazul unui olandez.
Principalul motiv pentru această situaţie este faptul că, deşi are o cotă unică de impozitare a veniturilor din salarii, România se află printre cele 6 ţări dintre cele 16 analizate, respectiv Austria, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ungaria, în care contribuţiile sociale se aplică neplafonat asupra veniturilor din salarii.
În acelaşi timp, majoritatea ţărilor analizate care au impozit progresiv sau cote diferenţiate de impozit, au contribuţiile sociale plafonate maximal, pentru a echilibra povara fiscală totală asupra muncii.
Studiul comparativ atrage atenţia asupra faptului că, în absenţa unei plafonări maximale a contribuţiilor sociale (CAS şi CASS), orice mărire de fiscalitate (precum un impozit progresiv) în ţara noastră ar conduce la o scădere şi mai mare a salariului net pe care un angajat român l-ar primi comparativ cu salariaţii din celelalte ţări analizate şi la o erodare şi mai accentuată a puterii de cumpărare comparativ cu ţările vecine.
În schimb, o plafonare a contribuţiilor sociale, în paralel cu implementarea unor deduceri mai mari, mai ales pentru salariile mici, ar permite o eventuală ajustare a cotei unice de impozit pe salarii pentru a echilibra această povară fiscală prin redistribuirea ei în mod echitabil în societate.
