Comisia Europeană a iniţiat o investigaţie detaliată pentru a evalua dacă anumite măsuri de sprijin adoptate de România în favoarea companiei aeriene Blue Air Aviation (denumită în continuare „Blue Air”) respectă normele UE privind ajutoarele de stat, potrivit unui comunicat CE.
Compania aeriană română Blue Air se confrunta cu dificultăţi financiare din 2019 şi, începând din martie 2020, la fel ca alte întreprinderi active în sectorul aviaţiei, a fost grav afectată de pandemia de coronavirus. Din noiembrie 2022, Blue Air a încetat să funcţioneze, deoarece autorităţile române i-au suspendat temporar licenţa de operare, din cauza situaţiei financiare a societăţii.
În august 2020, Comisia a aprobat două măsuri în favoarea Blue Air, şi anume: o garanţie publică în valoare de aproximativ 28 de milioane euro (aproximativ 137 de milioane lei) pentru a compensa daunele suferite în contextul pandemiei de coronavirus şi al restricţiilor de călătorie vizând limitarea răspândirii virusului impuse de România şi de alte ţări şi o garanţie publică de aproximativ 34 de milioane euro (aproximativ 164 de milioane lei) aferentă unui împrumut de salvare, destinat să acopere parţial nevoile de lichidităţi ale Blue Air în următoarele şase luni.
România s-a angajat să se asigure că garanţia publică aferentă împrumutului pentru salvare va înceta după şase luni sau că va comunica Comisiei fie un plan de lichidare, fie un plan cuprinzător de restructurare a Blue Air în vederea evaluării ajutorului de stat.
În aprilie 2021, România a comunicat pentru prima dată Comisiei un plan de restructurare a Blue Air pentru perioada august 2020 – septembrie 2025. Planul, actualizat de mai multe ori, include o prelungire a garanţiei aferente împrumutului pentru salvare la şase ani (perioadă în care sunt incluse cele şase luni iniţiale ale ajutorului de salvare), permiţându-se astfel rambursarea ajutorului până în 2026, prevede măsuri de restructurare şi preconizează o finanţare privată. În noiembrie 2022, statul român a rambursat împrumutul şi a preluat o participaţie de 75% în societatea Blue Air.
În această etapă, Comisia este preocupată de faptul că planul de restructurare şi măsurile de ajutor puse în aplicare pentru a sprijini acest plan nu sunt conforme cu normele UE privind ajutoarele de stat, în special cu Orientările privind ajutoarele pentru salvare şi restructurare.
Comisia va efectua o investigaţie detaliată pentru a stabili dacă preocupările sale iniţiale sunt confirmate. În special, Comisia va examina dacă planul de restructurare poate restabili viabilitatea pe termen lung a Blue Air fără ajutor de stat suplimentar sau continuu, dacă contribuţia proprie a Blue Air sau contribuţiile de pe piaţă la costurile de restructurare sunt reale, efective, suficiente şi nu implică acordarea de ajutor, astfel încât să se asigure faptul că ajutorul de restructurare este proporţional, şi dacă există măsuri adecvate pentru a se limita denaturările concurenţei create de ajutorul de restructurare pe piaţa internă a serviciilor de transport aerian.
Iniţierea unei investigaţii aprofundate oferă României şi părţilor terţe interesate, inclusiv beneficiarului ajutorului, posibilitatea de a prezenta observaţii. Faptul că a fost iniţiată o investigaţie nu anticipează în niciun caz rezultatul acesteia.
Potrivit Executivului european, normele UE privind ajutoarele de stat, în special Orientările privind ajutoarele pentru salvare şi restructurare, permit statelor membre să sprijine, în anumite condiţii stricte, întreprinderile aflate în dificultate. Mai precis, se poate acorda ajutor pentru o perioadă de până la şase luni („ajutor pentru salvare”). După această perioadă, fie ajutorul trebuie să fie rambursat, fie statul membru trebuie să notifice Comisiei un plan de restructurare pentru a fi evaluat în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. Pentru ca ajutorul de restructurare să fie aprobat, planul trebuie să asigure faptul că viabilitatea întreprinderii poate fi restabilită fără niciun alt sprijin din partea statului, că societatea contribuie într-o măsură suficientă la costurile de restructurare şi că denaturările concurenţei generate de ajutor sunt eliminate cu ajutorul unor măsuri de compensare care includ, în special, măsuri structurale sau comportamentale.
