Ne pândește oare o criză financiară asemănătoare cu cea care a debutat în 2008, prin prăbușirea băncii de investiții Lehman Brothers și apoi s-a extins tentacular și decisiv și în Europa? Tensiunile din piețele financiare americane, în care bănci locale s-au prăbușit pe neașteptate, urmate de salvarea, în extremis, a uneia dintre marile bănci ale lumii, Credit Suisse, au răspândit un val de îngrijorare în Europa.
Avertismentele analiștilor sunt prudente: nu vom avea un o criză bancară europeană, deoarece reglementările Uniunii au fost mai precise și mai severe decât cele americane, însă riscul intensificării unor probleme punctuale nu poate fi ignorat. În acest context complicat de suprapunerea unor crize multiple posibilitatea unei recesiuni a economiilor europene, inflamată și de problemele băncilor, rămâne un scenariu posibil.
O criză de încredere
În peisajul bancar european băncile se tem de efectele inflației persistente, de mișcările de creștere a dobânzilor cheie ale Băncii Centrale Europene și de spectrul unei recesiuni. Băncile europene privesc cu îngrijorare mișcările deponenților, după retragerea bruscă a depunerilor din băncile americane, exercițiu care a provocat și colapsul gigantului bancar elvețian Credit Suisse. Toate băncile se tem de o criză de încredere. Încrederea este elementul esențial al pieței financiare, fie că vorbim de bănci, de fonduri de investiții, de firme de asigurări sau de orice companie listată la vreo bursă. Pentru a evita un eventual șoc al retragerii investitorilor, băncile europene „pregătesc planuri masive de răscumpărare de acțiuni”, notează Standard & Poor’s „în timp ce caută să calmeze investitorii speriați de recentele tulburări din sectorul bancar”.
Un posibil punct de inflexiune: 28 iunie
Piața bancară europeană are însă un moment sensibil, care ar putea fi un punct de inflexiune și ar necesita intervenția autorității bancare sau a guvernelor. În 28 iunie băncile europene trebuie să ramburseze 477 de miliarde de euro pe care i-au împrumutat de la banca centrală în urmă cu trei ani. Este ultima tranșă a unor operațiuni de refinanțare direcționată pe termen lung (TLTRO) ale Băncii Centrale Europene, în contextul pandemiei de Covid 19.
„Nu există nicio surpriză despre TLTRO”, a declarat săptămâna trecută Christine Lagarde, președinta BCE. Ea a adăugat că, potrivit calendarului inițial, ar fi trebuit să fie în joc sume mai mari, de un trilion de euro, însă băncile au rambursat o mare parte din bani înainte de termen. „Deci nu este o surpriză, este o dată de scadență pentru rambursările datorate și știu că băncile s-au pregătit pentru asta și că există multă lichiditate pentru a continua pregătirea”. Șefa BCE a mai adăugat un element cu efect de calmare a nervozității: la nevoie, băncile pot apela la alte „ferestre de lichiditate” puse la dispoziție de BCE. „Dacă s-ar întâmpla ceva, am demonstrat în trecut că putem fi inventivi”, a conchis Lagarde, care a răspuns astfel indirect îngrijorării unor analiști care consideră că autoritățile bancare americane au o paletă mai complexă de instrumente de intervenție.
Totuși, analiștii ce mai severe agenții de rating Standard & Poor’s avertizează că „au fost evidențiate și pericole în ceea ce privește rambursarea fondurilor din cel de-al treilea program de operațiuni de refinanțare pe termen mai lung al BCE (TLTRO III), care ar putea cauza un deficit de lichiditate la unele bănci”. Cu alte cuvinte, BCE trebuie să deschidă un alt program de refinanțare, pentru a susține băncile cu probleme.
Un semnal de alarmă a fost tras recent de Andrea Orcel, șeful UniCredit, una din marile bănci italiene, care avertiza că sunt multe bănci care au probleme pe care autoritățile le ignoră. Este piața bancară italiană în pericol să alunece într-o criză? În 28 iunie, aproape o treime din cele 477 miliarde de euro care trebuie rambursate din programul TLTRO de împrumuturi ieftine sunt obligații ale băncilor italiene, iar analiștii Societe Generale consideră că acestea nu au suficiente rezerve în exces pentru a le onora.
Cu un profit record de 2,1 miliarde de euro în primul trimestru al acestui an, UniCredit nu pare a fi inclusă în avertisment. Totuși, să nu ignorăm faptul că băncile italiene sunt principalele finanțatoare ale datoriei imense a Italiei, care a depășit 144% din PIB anul trecut. Silicon Valley Bank s-a prăbușit după ce a încercat să vândă, în pierdere, obligațiuni suverane americane emise cu randamente mici, în perioada în care dobânzile de politică monetară erau extrem de joase. Analiștii agenției de rating Fitch sugerează însă că marile bănci italiene au rezerve suficiente și profituri confortabile.
Suprataxarea, un câștig pentru bugete statelor, un risc pentru băncile lor
Adevăratul motiv al avertismentului transmis de șeful UniCredit poate fi însă explicat prin opoziția bancherilor italieni față de intenția ministrului Economiei, Giancarlo Giorgetti, de a impune o suprataxă pe profitul băncilor.
Informația a fost transmisă de Reuters săptămâna trecută, care a citat surse guvernamentale ce au sugerat că plănuita taxă excepțională pentru bănci ar putea susține finanțarea unor măsuri de ajutor pentru familiile afectate de o inflație care se situează încăpățânat peste media zonei euro.
Băncile spaniole sunt deja fragilizate de suprataxarea profiturilor, pe care guvernul de la Madrid le-a considerat ca fiind excepționale, la fel ca cele ale companiilor din energie. Și Ungaria, Cehia și mai nou, Lituania, au impus o taxă excepțională pe profitul băncilor. Existența acestei taxări suplimentare a profiturilor a avut ca efect scăderea cotațiilor băncilor expuse pe burse. În condițiile noi ale incertitudinii și temerilor provocate de problemele băncilor americane și a prăbușirii Credit Suisse suprataxarea băncilor ar putea provoca probleme, fără a îmbunătăți în vreun fel situația debitorilor.
Cazul Deutsche Bank
Nici băncile germane nu sunt imune în fața pericolului unei crize. Recent Deutsche Bank, cel mai mare creditor al Germaniei, a stat sub presiunea investitorilor la burse, care au forțat o scădere masivă a prețului acțiunilor sale, deci o deteriorare a valorii sale de piață. Acțiunile sale au scăzut drastic în martie, după ce s-au inflamat problemele Credit Suisse și pe fondul crizei băncilor americane.
Ce anume a fragilizat poziția Deutsche Bank, deși a afișat un profit masiv de 5,7 miliarde de euro anul trecut? Ei bine, problemele sale din trecut au clătinat încrederea investitorilor. Una dintre probleme a fost o penalizare de 7,2 miliarde de dolari aplicată de autoritățile americane sucursalei sale din Statele Unite deoarece aceasta ar fi oferit instrumente financiare complexe garantate cu credite ipotecare, care mai târziu s-au deteriorat. Piața a privit cu scepticism și deținerile mari și complexe, expunerea la instrumente financiare derivate și abilitatea de a afișa profituri viitoare. Banca a afișat însă profituri interesante în primul trimestru al acestui an, semnificativ mai mari decât cele înregistrate în aceeași perioadă a anului trecut. Profitul brut a urcat până la 1,9 miliarde de euro, cu 12% superior celui din primul trimestru al anului trecut, un record al ultimilor zece ani.
Totuși, gigantul financiar german a afișat și o statistică îngrijorătoare: clienții au retras din conturile sale 29,5 miliarde de euro în primele trei luni ale acestui an. Această scădere a depozitelor pe parcursul primului trimestrul până la 592 de miliarde de euro, de la 621,5 miliarde de euro la sfârșitul anului 2022 semnalizează o problemă de încredere.
Însuși cancelarul german Olaf Scholz a simțit nevoia să susțină banca: „Nu există niciun motiv de îngrijorare. Deutsche Bank și-a modernizat și reorganizat afacerile și este o bancă foarte profitabilă”.
Un peisaj complicat
În esență piața bancară europeană oferă un peisaj complicat de inflația persistentă, traseul încăpățânat (deocamdată) al BCE de majorare a dobânzilor de politică monetară, nervozitatea deponenților și a investitorilor și, în multe cazuri, de pierderile provocate de afacerile înghețate sau închise din Rusia. Spectrul unei posibile recesiuni sau umbra unei probabile încetiniri a economiei statelor europene completează un peisaj cenușiu și tensionat.
Radiografia momentului descrie alegeri dificile pentru băncile europene. Pentru a evita un asalt speculativ masiv asupra acțiunilor lor, multe bănci au decis să și le răscumpere. Aparent profiturile mari afișate pentru anul trecut le pot ajuta în acest exercițiu. În realitate însă băncile se văd obligate să-și liniștească investitorii, extrem de sensibili în acest moment, ca atare nu pot arunca sume semnificative în acest exercițiu de protejare a valorii de piață. De altfel autoritățile bancare au transmis un avertisment sever spunând că răscumpărarea acțiunilor este un exercițiu inoportun în această perioadă.
Riscul optimismului, contracarat de standarde severe
Însă tensiunea din piața financiară se va resimți asupra economiei, deoarece scenariile de risc urmărite atent de autoritățile bancare vor frâna și mai mult creditarea populației și companiilor.
Deși autoritățile de reglementare sunt optimiste în privința evoluției băncilor europene, îngrijorarea privind acumularea unor riscuri severe persistă. Un prim efect al acestei îngrijorări este un îndemn la prudență în activitatea de creditare. Jacob Gyntelberg, director pentru analiză economică și de risc al Autorității Bancare Europene (ABE) a explicat de ce testul de stres din 2023 cere băncilor să-și măsoare pentru prima dată riscurile în 16 sectoare de activitate economică. „Testele de stres reflectă îngrijorarea autorităților de reglementare cu privire la optimismul excesiv în rândul instituțiilor de credit” , spunea Jacob Gyntelberg. „Lumea se schimbă, provizioanele sunt prea scăzute”, adăuga el într-un interviu pentru ziarul italian Il Sole 24 Ore, în februarie, înainte de prăbușirea Silicon Valley Bank.
O criză a creditării la orizont
Această îngrijorare se va transfera asupra creditării afacerilor și persoanelor fizice, care este deja mai dificil de obținut. Înăsprirea continuă a standardelor de creditare ar putea avea un efect de domino asupra economiilor europene, care sunt deja într-un scenariu de încetinire a creșterii economice. Nu doar firmele mici și mijlocii ar fi afectate de limitarea accesului la împrumuturi. Înăsprirea standardelor de credit ar limita cheltuielile persoanelor, afectând brutal și disproporționat gospodăriile cu venituri mai mici și ar reduce consumul și, implicit, încasările statului din taxe indirecte.
Înăsprirea condițiilor de creditare, fenomen care s-a produs deja cu o viteză impresionantă, dar pe care spectrul unei crize bancare îl poate amplifica, ar putea arunca în recesiune severă economiile europene. Riscul unei recesiuni severe în cazul limitării creditării este mult mai mare în Europa, unde, spre deosebire de Statele Unite, băncile sunt principalele surse de creditare pentru afaceri. Piețele bursiere europene sunt mai puțin sofisticate și sunt dominate de jucători puternici. Firmele mici și mijlocii nu pot atrage finanțare din burse, depind aproape exclusiv de creditul bancar. Probabil nu se va materializa o criză bancară în Europa, însă va fi evitată cu riscul declanșării unei crize a creditării.
Băncile românești sunt stabile, dar creditează ezitant
Tensiunile din piețele financiare pot avea consecințe imprevizibile și implicații economice periculoase și asupra economiei românești. Băncile din România au afișat profituri consistente și sunt legate de grupuri financiare puternice. În opinia analiștilor de la Standard & Poor’s „sectorul bancar al României, predominant străin și finanțat în mare parte prin depozite, rămâne stabil. Rentabilitatea rămâne ridicată, iar cotele de capital și lichiditate sunt sănătoase”.
O eventuală înăsprire a standardelor de creditare va transmite un impuls negativ economiei, deoarece aproape singura sursă de finanțare a nevoilor afacerilor mici și mijlocii este creditul bancar. De altfel nici până la apariția acestor tensiuni din piața financiară băncile nu ofereau ușor credite.
De altfel, notează Standard & Poor’s „piața românească este subbancarizată, cu împrumuturi acordate sectorului privat echivalente cu aproximativ 26% din PIB, ceea ce limitează capacitatea sectorului financiar de a acționa ca intermediar și catalizator al activității economice”. Și la capitolul finanțării economiei prin credite suntem codașii unui clasament european neoficial, oarecum racordați la realitățile piețelor bancare din Ruanda, Kazahstan, sau Uzbekistan. Bulgarii, albanezii și moldovenii stau mai bine. O eventuală încetinire a creditării ar putea frâna și mai mult creșterea economică într-un an deja tensionat de efectele crizelor suprapuse.
În România creditele totale acordate firmelor și populației, în valoare de 370 de miliarde de lei, sunt integral finanțate de depozitele clienților. Creditele au consumat doar 70% din depozitele care au urcat la 524,454 miliarde de lei. Diferența este împinsă în buzunarele statului. „Sectorul bancar menține cea mai mare expunere la suveranul intern dintre țările din Europa Centrală și de Est, portofoliul de titluri de creanță al sectorului reprezentând 22,4% din activele sale și cuprinzând în mare parte obligațiuni suverane”, constată raportul agenției de rating Fitch.
Piața bancară românească pare oarecum ferită de probleme, spun rapoartele agențiilor de rating. Dar, în opinia CONAF acest calm relativ se datorează unei strategii a stagnării: doar ceva mai mult de două treimi din banii depuși în bănci de populație și de firme sunt folosiți pentru creditarea afacerilor și gospodăriilor. Dacă ne uităm la creditarea afacerilor peisajul este și mai sumbru. Din suma totală a depozitelor doar 38% este utilizată pentru creditarea companiilor. La finalul primului trimestru companiile românești accesaseră credite în valoare de 200 de miliarde de lei (aproximativ 40 de miliarde de euro). Cum poate sectorul privat românesc să susțină creșterea economică dacă finanțarea bancară reprezintă doar 12% din produsul intern brut (PIB)?
CONAF: strategia precauției excesive poate arunca economia în recesiune
În acest moment băncile europene sunt preocupate de evitarea problemelor și una din strategiile din agenda lor este precauția. Vor credita mai puțin, mai rar și mai prudent. Vor evita creditarea domeniilor considerate riscante. În acest context în care băncile românești nu finanțează suficient mediul privat de afaceri, care ar putea fi efectele unei atitudini și mai restrictive, dictată de strategia grupurilor financiare mamă, de evitare a riscurilor în perioade de volatilitate și turbulență?
Această perspectivă ne îngrijorează deoarece s-ar putea să evităm o criză bancară, dar, în opinia membrilor CONAF, nu vedem cu am putea evita o criză a creditării, susținută de o strategie a precauției excesive. Pentru că, până la urmă, dobânzile acestea extrem de mari aplicate creditelor în piața bancară românească acoperă toate riscurile și au produs profituri imense în raport o creditare atât de ezitantă.
CONAF rămâne un partener serios al băncilor, dar le cere acestora să-și calibreze atent politica de creditare și să susțină economia românească. Până la urmă s-ar putea ca absorbția ineficientă a banilor europeni să fie un efect indirect al subdezvoltării unor afaceri care n-au acces la creditare. Nu susținem suprataxarea profiturilor băncilor, vrem însă să observăm cum băncile au încredere în afacerile românești și le finanțează serios, consistent, pe termen lung și la costuri rezonabile. Pentru bunăstarea comună, 200 de miliarde de lei este o sumă mult, prea mică pentru a susține o creșterea economică, cel mult poate întreține stagnarea. Evident înăsprirea creditării va elibera mai mulți bani pentru plasamente în titluri de stat, care nu-i așa, nu sunt riscante. Însă o reducere mai puternică a unei creditări atât de ezitante va lovi, indirect chiar bugetele statului, deoarece ar așeza economia românească pe drumul spre recesiune.
În esență atât în România, cât și în Uniunea Europeană riscul unei crize bancare este, deocamdată, relativ mic. Însă „nimic nu este sigur mâine, nimic nu este sigur anul viitor și nimic nu este vreodată sigur, nici în piețe, nici în previziunile de afaceri sau în orice altceva”, a avertizat Warren Buffett săptămâna trecută la întâlnirea anuală a investitorilor în conglomeratul Berkshire Hathaway.
