Mulți români resping, mai mult sau mai puțin consecvent, cuceririle tehnice recente, de la carduri și banking online la obținerea unor documente prin intermediul Internetului și de la site-urile de cumpărături la actele de identitate cu cip. Motivele invocate sunt diverse și uneori destul de logice, iar tendința este prezentă și în alte țări.
Adrian are 45 de ani, locuiește într-un cartier nou la marginea Bucureștiului și lucrează pe un post de manager într-o celebră multinațională. În fiecare lună salariul (nu tocmai modest) îi este virat în contul bancar la care are atașat un card de debit. Și tot în fiecare lună, negreșit, bărbatul merge la ATM și retrage aproape toți banii. „Nu sunt prost, înțeleg că este mai simplu să plătești cu cardul și știu, bineînțeles, că e mai sigur să nu umbli cu sume mari la tine sau să ții prea mult cash în casă. Însă mi se pare că folosind bani lichizi nu îi permiți băncii și, până la urmă, statului, să știe totul despre tine: unde și când îți faci cumpărăturile, ieși în oraș sau călătorești”, explică el.
Adrian nu este nici pe departe singur. Mulți compatrioți preferă să-și scoată imediat salariul sau pensia de pe card (iar mulți pensionari nici măcar nu se gândesc să-și facă un cont la bancă). Unii din aceleași motive cu cele menționate mai sus, alții din cauze diferite, cum ar fi faptul că nu au încredere în bănci sau în siguranța tranzacțiilor cu cardul (la care au contribuit campaniile de phishing, dar și diverse mituri urbane, cum ar fi faptul că este foarte ușor să ți se fure bani de pe cardurile contactless când mergi pur și simplu pe stradă, intri într-un magazin sau călătorești cu transportul în comun).
Un sondaj realizat anul trecut de Banca Națională a Austriei arată că numai 26% din români au încredere în bănci (cea mai mică proporție din Europa Centrală și de Est), cu tinerii sub 30 de ani fiind cei mai deschiși și cu cei de peste 55 de ani fiind cei mai circumspecți în relația cu instituțiile financiare. În același timp, un sondaj realizat anul trecut pentru Institutul Bancar Român arăta că doar 71% din populația de peste 18 ani deținea un card bancar. Mai mult, un studiu ceva mai vechi releva că 11% dintre cei care aveau un card îl foloseau pentru plăți la POS mai rar de o dată pe lună și 16% dintre ei niciodată. Asta în timp ce 20% dintre deținători foloseau cardul pentru plăți online mai rar de o dată pe lună și 41% dintre ei niciodată, principalul motiv menționat fiind lipsa de încredere în această metodă de plată.
Pro sau contra
Fidelitatea față de cash nu este un fenomen specific României. Într-o țară mult mai dezvoltată și cu o economie mult mai puternică, cum este Germania, plățile cash încă reprezentau un pic peste jumătate din total în 2023. Ponderea lor scăzuse, totuși, în acel an la 51% de la un nivel de 58% în 2021, arată un studiu al Băncii Naționale a Germaniei (BNG). „Deși declinul plăților cash nu mai este la fel de pronunțat ca în timpul pandemiei de coronavirus, proporția lor se reduce într-un ritm mai accentuat decât în anii anteriori acesteia”, arăta Burkhard Balz, membru al consiliului de administrație al BNG, spunând și că cei mai mulți dintre cei 28% de compatrioți care declarau că preferă banii lichizi menționau ca principal motiv pentru opțiunea lor dorința de a-și ține viața personală cât mai puțin vizibilă.
Dacă în Germania sunt încă multe magazine ori localuri care nu primesc decât cash, în alte state, cum ar fi Suedia, s-a ajuns de câțiva ani la situația opusă: mulți comercianți nu mai acceptă decât tranzacții electronice. „E comod, dar și enervant dacă ai cumva vreo problemă cu cardul (se mai întâmplă, ca peste tot, să mai cadă sistemul informatic al băncii emitente) sau dacă nu ai la tine decât telefonul și tocmai ți s-a descărcat. Plus că în multe locuri până și toaletele publice cu plată nu mai acceptă monede, ceea ce te poate pune în situații de-a dreptul delicate”, povestește Ioan, un român care locuiește în Stockholm de mai mult de două decenii. Deși se credea că până în 2025 Suedia va deveni cu adevărat o societate cashless, tensiunile globale au dus la o reconsiderare a strategiei și, de ceva vreme, guvernul a început să-i sfătuiască pe localnici să aibă și rezerve de bani fizici.
La coada clasamentului
După cum arătam mai sus, nici cumpărăturile online nu sunt privite cu ochi buni de o parte destul de importantă a societății. Deși potrivit ultimului sondaj pe această temă realizat de Eurostat, institutul de statistică al UE, 94% din românii între 16 și 74 de ani susțin că au utilizat Internetul în ultimele 12 luni, doar 60% din ei au făcut cel puțin o achiziție de pe web în aceeași perioadă. Procentul ne plasează pe una din ultimele poziții ale clasamentului european, la egalitate cu Italia și puțin deasupra Bulgariei (cu 57%).
Printre principalele motive invocate pentru reticența față de acest tip de shopping se numără dorința de a vedea pe viu produsul achiziționat, teama de fraudă (cum ar fi că datele cardului ar putea fi furate sau că nu li s-ar livra exact ce au comandat), graba, dar și lipsa unui card sau a competențelor digitale necesare pentru a face o achiziție pe Internet.
Vechi vs nou
Dacă atitudinile de mai sus par a avea, cel puțin până la un punct, o oarecare logică, modul în care sunt respinse de o parte a concetățenilor noștri alte operațiuni digitale este ceva mai greu de înțeles. Multe reflectă, de fapt, o atitudine conservatoare și se regăsește cu precădere în rândul generațiilor mai vechi. „Până să se închidă casieria, tatăl meu mergea în fiecare lună să plătească gazele până în centru, adică schimba un autobuz și un tramvai și făcea vreo două ore dus-întors. Acum e nevoit să plătească la bancă, care din fericire are agenția la câteva sute de metri de blocul lui, și se întreabă de fiecare dată, până vine factura următoare, dacă banii au fost încasați corect”, povestește amuzat un tânăr din București.
Un altul își amintește de mama sa, care refuză să-și plătească impozitele online și, tot așa, a refuzat obținerea unui cazier de pe Internet când a avut nevoie pentru o călătorie în străinătate alături de un minor, deși bărbatul s-a oferit să o ajute cu ambele proceduri. „Așa că merge și stă la coadă. Eu nu cred că e vorba neapărat de lipsă de încredere în sistemul online, ci mai degrabă de dorința de a mai socializa”, spune el, amintindu-și și de un unchi care nu crede ce scrie pe site-urile instituțiilor publice și preferă să meargă la fața locului (chiar dacă uneori asta înseamnă câteva ore pierdute) să se informeze direct despre program sau despre actele necesare.
Dar niciunul din exemplele de mai sus nu este echivalent cu respingerea (deja clasică) a pașapoartelor biometrice, criticate de o parte a compatrioților noștri (inclusiv de unele ONG-uri și reprezentanți ai cultelor religioase) pentru că ar conține „pecetea diavolului” sub forma cipului integrat. Iar dacă în cazul acestora a existat întotdeauna o alternativă (pașaportul simplu temporar), noile cărți de identitate cu cip care încep să fie emise pe scară largă anul acesta vor duce, cu siguranță, la noi tensiuni și dispute în anumite zone ale societății.
În paralel, într-un alt stat ex-comunist, e vorba despre Estonia, 99% din serviciile publice sunt digitale, chiar și copiii au semnătură digitală începând cu vârsta de șapte ani și până și votul în alegeri poate avea loc online, de pe computer sau de pe telefonul mobil. Doar că, la fel ca în cazul Suediei pomenit ceva mai sus, există unele riscuri în această abordare, mai ales în contextul unei lumi tot mai polarizate și mai tensionate. Așa că, cel mai probabil, un sistem hibrid, în care să ne bazăm pe digitalizare pentru a ne ușura viața cât se poate de mult, dar să rămânem și cu o variantă de rezervă clasică și greu de perturbat de atacuri cibernetice, ar fi soluția ideală.
71%
din români aveau un card bancar în 2024, cu circa 4,4 milioane de adulți neavând un cont la bancă și, în consecință, nici un card atașat. Motivele invocate pentru a nu accesa serviciile bancare erau lipsa de încredere în bănci, prețul prea mare al acestora, lipsa banilor sau distanța până la bancă
60%
din românii cu vârsta între 16 și 74 de ani au făcut cel puțin o achiziție online în ultimul an, arată un studiu dat recent publicității de Eurostat. Suntem la coada clasamentului UE din acest punct de vedere, la egalitate cu italienii și puțin peste bulgari. Spre comparație, proporția era de 94% în Olanda și 96% în Irlanda
