După multe tensiuni politice, dezbateri și amânări ale rotativei, România are un nou guvern, condus de președintele social-democrat Marcel Ciolacu. Dincolo de promisiunile pe care politicienii le au în discursurile comune de la început de mandat, programul noului guvern vine cu o serie de modificări care au stârnit un val de reacții din partea economiștilor întrucât, deși sună pompos, ascund o serie de detalii care, dacă vor ajunge să fie implementate, efectele negative din economie nu vor întârzia să apară.
Intenții periculoase
Majorări de pensii, majorări de salarii, ajutoare și vouchere. Cam așa ar putea fi rezumat, în cel mai simplist mod, programul de guvernare al cabinetului condus de premierul Marcel Ciolacu, care nu s-a ferit de cuvinte care par desprinse din discursul lui Viktor Orban de la Budapesta sau, și mai rău, din cel al lui George Simion de la AUR. Mai precis, premierul Ciolacu, în al cărui program de guvernare se pune accent pe așa-numitul „patriotism economic”, promite că românii nu vor mai fi „sclavii moderni ai Europei”. Și aici ajungem la primul beculeț care s-a aprins pe bordul specialiștilor în economie. Patriotismul economic pare să fie firul roșu al foii de parcurs înaintată de noul guvern.
„Singura şansă de a ieşi din criza în care ne aflăm este ca România să se dezvolte prin patriotism economic! România poate trece de la economia bazată pe consum de bunuri din import la economia bazată pe producţie”, este declarația care a stârnit mari îngrijorări în rândul specialiștilor, care nu văd în acest mesaj decât un semnal de trecere la măsuri de intervenție în economie și protecționism economic, decizii care duc la distorsiuni masive în tot ceea ce înseamna buna funcționare a pieței libere.
„Dacă patriotism economic înseamnă protecționism, adică blocarea importurilor sau a investițiilor străine, atunci aceasta este o încălcare a tratatelor de economie și a celor europene”, explică, pentru Income Magazine, profesorul de economie Radu Nechita, care adaugă faptul că „de un sfert de mileniu, economiștii aparținând unor școli economice diferite, care au o serie de dezacorduri pe teme macroeconomice sunt totuși de acord că liberul schimb este strategia corectă, iar protecționismul sărăcește societatea care-l practică.” La rândul său, economistul Mircea Coșea crede că ideea patriotismului economic nu este altceva decât o idee de marketing electoral, prin care politicienii nu vor altceva decât să câștige voturi pe seama avansării unor idei.
„Este o chestiune care probabil că place unora care au început să fie aburiți de faptul că suntem tratați de capitalul străin ca fiind o colonie, că suntem sclavii altora”, a explicat Mircea Coșea la postul de televiziune Antena 3, arătând că patriotismul economic „e foarte greu de aplicat în condițiile în care faci parte dintr-un sistem european, în condițiile în care nu poți să iei niște măsuri împotriva capitalului străin, pentru că fără acest capital străin economia României cade.” Profesorul de economie Radu Nechita explică mai detaliat de ce protecționismul este extrem de toxic pentru economie, dar, în același timp, și foarte atractiv pentru politicieni. „
Politicile protecționiste generează costuri totale mai mari decât beneficiile totale. Acele costuri nu sunt foarte vizibile imediat, pentru că sunt suportate de un număr mare de consumatori, iar beneficiile sunt capturate de puțini producători. Tocmai acest lucru face ca protecționismul să fie o politică atractivă pentru politicienii care au de-a face cu un electorat fără o minimă educație economică”, explică Radu Nechita, care precizează faptul că politicienii prezintă politicile protecționiste ca un „război de apărare” împotriva producătorilor străini, care ne „invadează” cu produse mai ieftine sau mai bune. „De fapt, politicile protecționiste sunt un „război civil” între consumatorii interni și producătorii interni,” adaugă profesorul.
Promisiuni frumoase
Terenul minat pe care noul guvern intenționează să calce este acoperit cu un strat gros de promisiuni legate de pensii, majorării de salarii, ajutoare, garanții și vouchere care, dacă vor fi implementate, vor pune o imensă presiune pe deficitul bugetar care nu este nici acum într-o formă prea grozavă. Să nu uităm totuși că noul guvern instalat la Palatul Victoria vine cu doar un an înainte de alegerile din 2024, iar promisiunile făcute au un rol foarte bine determinat în discursul politic. Una dintre promisiunile care au ieșit cel mai mult în evidență este cea legată de salariul mediu net de 1.000 de euro. „Salariul minim va fi de 500 de euro, în perioada imediat următoare”, a declarat noul ministru al economiei, Radu Oprea, care a ținut să precizeze faptul că „salariul trebuie să ajungă la 1.000 euro şi să ştiţi că este posibil, până la începutul anului 2025.” De altfel, în documentul cu programul de guvernare depus la Camera Deputaților, coaliția și-a trecut ca obiectiv atingerea unui nivel de peste 5.000 de lei a salariului mediu net chiar din anul viitor. „Obiectivele anunțate de guvern ar trebui să fie stabilite în domeniile în care controlul său este exercitat nemijlocit”, este de părere profesorul Nechita, care adaugă faptul că guvernul poate decide să crească angajările la stat sau să mărească salariile doar cu efectul unei explozii a cheltuielilor publice deja excesive, ceea ce ar antrena o creștere uriașă a datoriei publice.
Fiind o foaie de parcurs dictată preponderent de Partidul Social Democrat, măsurile din programul de guvernare sunt în mare parte de stânga, având un puternic caracter social. Astfel, în anunțul legat de creșterea salariilor, premierul Marcel Ciolacu a precizat un detaliu foarte important legat de impozitarea muncii. „Vom reduce gradual impozitarea muncii, mai ales pentru cei cu venituri mici şi medii”, a declarat noul premier, detaliu care ne trimite cu gândul la o altă măsură periculoasă pe care ar putea să o implementeze noul Executiv și anume desființarea cotei unice de impozitare și introducerea impozitării progresive.
În trecut, Marcel Ciolacu nu s-a ferit niciodată să manifeste public această teorie, ba dimpotrivă chiar a exprimat destul de clar intenția de a desființa cota unică. Economiștii nu văd cu ochi buni introducerea impozitului progresiv, întrucât această decizie ar trimite o adevărată undă de șoc în întreg mediul de afaceri românesc.
„Deocamdată nu cred că este posibil să discutăm despre impozitul progresiv”, spune economistul Mircea Coșea, care precizează faptul că „impozitul progresiv cere o pregătire extraordinar de bună din punct de vedere al cunoașterii potențialului de plată al unei națiuni.” Consultanții fiscali, la rândul lor, pun în discuție stabilitatea mediului de afaceri în cazul adoptării unei astfel de decizii. „Orice asemenea măsuri trebui discutate în detaliu cu mediul de afaceri pentru asigurarea credibilităţii şi stabilităţii cadrului legislativ şi, în aceste condiţii, continuarea dialogului deschis între mediul de afaceri şi guvern este vitală pentru dezvoltarea economică a României în următorii ani,” spune, pentru Income Magazine, Alex Milcev, liderul departamentului de Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România, care adaugă faptul că „ne aşteptăm ca discuţia despre impozitarea progresivă să revină în forţă în atenţia factorilor politici după reaşezarea noului guvern.” Totuși, cel puțin în acest moment, impozitarea progresivă este cartoful fierbinte din interiorul coaliției de guvernare, partenerii liberali dând semne că renunțarea la cota unică este o linie roșie peste care nu sunt dispuși să treacă.
„Nu va exista nici un impozit progresiv, așa cum susțin liderii social-democrați! Vom apăra cota unică, pentru că trebuie să încurajăm munca”, a declarat liberalul Florin Roman, care a ținut să adauge faptul că „social-democrații ar putea începe cu scăderea cheltuielilor pentru acei asistați sociali, care sunt apți de muncă și nu vor sa muncească.” Un lucru este cert: dincolo de promisiuni și de măsuri ambalate în exprimări care nu sunt deloc ceea ce par a fi sau care pot avea efecte care acum se trec sub tăcere, noul guvern se confruntă cu un deficit în creștere, cu o rată a inflației care încă nu este într-o zonă confortabilă chiar dacă trendul de creștere s-a mai atenuat și cu un context internațional nefavorabil, ceea ce ar putea crea premisele unor și mai mari creșteri ale dezechilibrelor în economie, cu atât mai mult cu cât în anul care vine vom avea alegeri.
