Compatrioții noștri din categoria de vârstă 15-29 de ani se află, potrivit Eurostat, pe un nedorit loc întâi în Uniunea Europeană la lipsuri materiale severe. Nu stăm deloc bine nici în ceea ce privește proporția tinerilor aflați în risc de sărăcie, fără ocupație sau care locuiesc cu părinții (de cele mai multe ori în condiții improprii). Toate acestea au, desigur, un impact negativ asupra societății, economiei și demografiei.
Mall-uri pline, cu parcările aglomerate de SUV-uri și mașini sport din care nu puține costă mai mult decât o garsonieră. Restaurante în care nu găsești o masă liberă, în ciuda faptului că un fel de mâncare este mai scump decât pe malul mării în Grecia sau în centrul unui oraș toscan. Oameni îmbrăcați în haine de firmă, manevrând ultimul model de telefon și vorbind despre cât au „spart” week-end-ul trecut la Mamaia sau despre cea de-a treia vacanță în străinătate pe anul acesta. Este evident că prosperitatea din statistici este măcar până la un punct reală și că o parte nu tocmai neglijabilă a românilor, mai ales a celor din orașele mari și care au deja o anumită experiență în zona profesională, beneficiază din plin de creșterea PIB-ului și a veniturilor.
De cealaltă parte, însă, aceleași statistici care ne relevă progresul economic ne arată și o față mai puțin plăcută a României. Cea în care o bună parte a tinerilor nu are acces decât parțial sau chiar deloc la această bunăstare. Potrivit Eurostat, în 2021 aproape un sfert din concetățenii noștri cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani erau în categoria celor care suferă de lipsuri materiale și sociale majore. Mai exact, este vorba de persoane care nu-și permit cel puțin șapte din următoarele 13 lucruri: să facă față la cheltuieli neprevăzute, să nu aibă restanțe la chirie, rate sau facturi, să-și încălzească locuința în mod corespunzător, să dețină o mașină, să-și înlocuiască mobilierul uzat, să-și permită o vacanță de o săptămână în fiecare an, respectiv o masă cu carne sau pește la fiecare două zile, să aibă conexiune la Internet, să-și înlocuiască hainele uzate, să dețină două perechi de încălțări (inclusiv una pentru vreme rea), să-și permită cheltuieli personale regulate, să ia parte regulat la activități recreative, să iasă la restaurant/bar cu prietenii ori familia măcar o dată pe lună. În clasamentul european al acestui indicator urmează Bulgaria (18%), Grecia (14%) și Ungaria (11%), la celălalt capăt fiind tinerii din Estonia, Austria, Finlanda și Slovenia, cu doar 1-2%.
„Multe dintre criteriile de mai sus pot părea pentru clasa de mijloc urbană ceva absolut normal. Cum adică să nu ai mașină, acces la Internet, să nu-ți permiți o vacanță, o masă cu carne, o ieșire în oraș sau haine și încălțări? Însă dacă petreci ceva timp în comunități rurale, mai ales din zone mai îndepărtate, vei vedea că aceste lucruri aparent normale sunt greu de obținut pentru mulți tineri. În satul din Mureș în care am deținut până acum doi ani un post de consilier școlar lipsurile de acest gen erau la ordinea zilei. În plus, multe familii aveau iarna temperaturi scăzute în casă, aveau permanent restanțe la facturi și dacă aveau nevoie să înlocuiască un frigider sau televizor stricat apelau la împrumuturi de la rude sau IFN-uri, căci nu aveau nici un fel de economii”, povestește Ioana T., care în prezent lucrează ca psiholog în Târgu Mureș.
Performanțe de neinvidiat
Nu stăm deloc bine nici când vine vorba despre tinerii aflați în risc de sărăcie sau excludere socială. Conform acelorași date de la Eurostat, 36% dintre românii cu vârsta între 15 și 29 de ani se încadrau în această categorie, ceea ce ne situa din nou pe locul întâi în Uniunea Europeană, urmați de Grecia (35%) și Bulgaria (32%), la polul opus aflându-se Cehia (10%), Slovenia (11%) și Malta (14%).
Un alt criteriu la care, din păcate, tinerii din jurul nostru ocupă un loc fruntaș în UE este cel al șomajului. Potrivit datelor institutului de statistică de la Bruxelles, în 2022 rata șomajului la această categorie era în România de 14%, ceea ce ne situa pe poziția a cincea în Uniune (campioanele fiind, de această dată, Grecia și Spania, cu 24%, respectiv 22%, urmate de Italia și Suedia). Cele mai mici niveluri ale șomajului la tineri (circa 4-5%) se înregistrau în Cehia, Germania și Malta.
Lipsurile materiale și rata de ocupare scăzută duc la un alt fenomen: 60% dintre tinerii din România trăiau în 2021 în locuințe caracterizate de Eurostat ca aglomerate. Este vorba de case sau apartamente care nu dețin cel puțin un living și o cameră pentru fiecare cuplu, fiecare persoană singură peste 18 ani, fiecare două persoane de 12-17 ani de același sex, fiecare persoană de 12-17 ani neinclusă în categoria anterioară ori fiecare doi copii sub 12 ani. Din nou ne situăm pe primul loc în UE la acest capitol, urmați de bulgari (57%), letoni (54%) și greci (48%). Cel mai bine stau în ceea ce privește spațiul locativ aflat la dispoziția persoanelor de 15-29 de ani Cipru, Malta și Irlanda (cu doar 3-4% dintre ei stând în case sau apartamente aglomerate).
Nici nu e de mirare, de altfel, că 72% dintre tinerii români locuiesc încă alături de părinții lor. Dincolo de fondurile insuficiente pentru a plăti o chirie sau o rată la un credit imobiliar este vorba, totuși, și de un aspect cultural. Asta pentru că, poate surprinzător, la acest capitol ne aflăm la mijlocul clasamentului european, departe atât de nivelurile atinse în Croația, Italia, Slovacia, Spania, Portugalia sau Grecia (între 85% și 90%), dar și de cele din Finlanda (35%), Danemarca (26%) ori Suedia (unde doar 23% din tineri mai locuiesc cu familia).
Consecințe pe termen lung
Nu este deloc dificil să ne imaginăm impactul negativ provocat de starea economică precară a multor tineri. La nivel social, este dovedit de multă vreme că sărăcia duce la lipsă de implicare, la lipsă de încredere în comunitate și autorități și, în unele cazuri, la tendința de a îmbrățișa ideologii și stiluri de viață radicale sau ilegale. La nivel economic, lipsa de bani și perspective duce la transformarea unei bune părți a tinerilor (care sunt în mod normal printre cei mai activi membri ai societății) în consumatori de mâna a doua, cu bugete extrem de limitate și de multe ori focalizați pe produse și servicii cu calitate sub medie.
Dar cel mai important efect (și cel mai dăunător pe termen mediu și lung) se simte, cel mai probabil, la nivel demografic. Tinerii fără bani și perspective sunt tentați să plece din România în căutarea unei vieți mai bune și, de multe ori, nu mai revin în țară, accelerând declinul și îmbătrânirea populației. ”Nu aveam cum să trăiesc cu 400 de euro pe lună, cu cât erau dispuși să mă plătească angajatorii din zona Târgu Neamț. Așa că am plecat la Londra acum aproape doi ani și nu-mi pare rău, căci aici câștig de vreo cinci-șase ori mai mult și, în același timp, învăț o grămadă de lucruri noi”, povestește Radu T., un tânăr de 26 de ani din Agapia, spunând în același timp că nu crede că se va întoarce în țară decât dacă va avea acces la venituri similare cu cele pe care le obține în Marea Britanie.
Dincolo de toate aceste constatări neplăcute, vine natural întrebarea: ce se poate face pentru a reduce proporția tinerilor săraci sau în risc de sărăcie? Un prim pas ar fi accelerarea luptei împotriva abandonului școlar. Asta pentru că, după cum arăta Marian Daragiu, subsecretar de stat în Ministerul Educației, în cadrul celei de-a treia ediții a conferinței „Pactul pentru Tineri” organizată de CONAF, avem de-a face cu un cerc vicios, în care sărăcia este atât cauză, cât și efect direct al lipsei de educație. „Datele statistice demonstrează o corelare puternică între fenomenul excluziunii sociale și sărăcia extremă și tot ce înseamnă performanță școlară, menținere în sistemul de învățământ, abandon școlar, părăsire timpurie a școlii, accesul pe piața muncii. Peste 70% dintre copiii care se află în condiții socio-economice vulnerabile părăsesc școala înainte de a finaliza învățământul minim obligatoriu”, a explicat acesta.
De altfel, cam toate studiile dedicate provocărilor economice cărora le fac față tinerii din România demonstrează cât de importantă este educația pentru cariera profesională. De exemplu, „procentul de tineri cu un venit de peste 3.000 de lei/lună, puțin peste valoarea coșului minim de consum (2.708 lei/lună în anul 2022), este 4,5 ori mai mare în cazul celor cu studii superioare, raportat cei cu studii elementare, și de 2,3 ori mai mare raportat la cei cu studii medii”, se arată într-o analiză realizată de Constantin-Alexandru Manda, membru în conducerea Consiliului Consultativ pentru Tineret al Consiliului Europei.
Ca de obicei, însă, chiar dacă identifică exact problemele, autoritățile nu par a fi în stare să intervină decisiv. Așa că, cel mai probabil, vom continua să avem aceleași probleme în ceea ce privește tinerii și vom privi neputincioși cum mulți dintre ei vor alege să părăsească țara.
