Banca Națională a României (BNR) a păstrat aceeași dobândă de politică monetară, de 6,5% pe an, la ultima ședință a Consiliului de Administrație, cea din august. Cum următoarea ședință va avea loc în octombrie, este evident că nu vom mai vedea mișcări semnificative din partea BNR în ceea ce privește reducerea dobânzii de referință. De altfel, chiar dacă inflația a început să scadă puternic, la nivel internațional au apărut alte presiuni asupra dobânzilor.
Rata inflației a scăzut puternic în august, conform datelor INS din septembrie. Dispariția efectului de bază de anul trecut a dus inflația anuală la 6,2%, comparativ cu august 2025, coborând de la 8,2% în iulie și 10,4% în iunie. În mod normal, inflația ar fi coborât către 5% până la sfârșitul anului, așa cum era și proiecția anterioară a BNR, dar presiunile din exterior, care duc la scumpirea excesivă a combustibililor și a altor materii prime, vor domoli scăderea. Proiecția actuală a BNR este de 6,1% pentru finele lui 2026 și de 3,4% la sfârșitul lui 2027.
De notat este inflația din 2026, adică august comparativ cu luna decembrie 2025, care a ajuns la 4,6%, de la 4,4% în iulie. O medie aritmetică lunară de puțin peste 0,5 puncte procentuale. Pentru a se încadra în estimarea BNR, inflația ar trebui să mai crească doar cu 1,5 puncte procentuale, ceea ce este posibil dacă guvernul nu va mai da drumul la bani în ultimele luni ale anului.
O presiune suplimentară pe dobânzi a apărut foarte recent din zona emisiunilor de titluri de stat la nivel internațional și a mișcărilor făcute de băncile centrale din SUA și UE. Pe lângă războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu, presiunea asupra furnizării de petrol și a altor materii prime, creșterea prețului la gaze și la energie electrică, la BNR ajunge și presiunea pe dobânzi. Federal Reserve (Fed), banca centrală a SUA, a majorat rata dobânzii de politică monetară cu un sfert de punct procentual, până la intervalul 3,75%-4%, și a anunțat că o nouă creștere ar putea avea loc până la sfârșitul anului. Evoluția are legătură și cu inflația mare din SUA, de 3,4% în august, în creștere cu 0,4 puncte procentuale comparativ cu iulie. Mai mult, vânzările de titluri de stat americane realizate de mai multe state din lume au pus presiune pe dobânzile acestora au dus la creșterea până la 5% pentru bondurile cu maturitatea pe 10 ani. Aceasta înseamnă că banii disponibili sunt atrași de aceste titluri de stat, iar statele mai puțin puternice sunt obligate să plătească dobânzi mai mari pentru a se finanța. Ministerul de Finanțe din România plătește dobânzi de 7,15% pentru titlurile din Programul Tezaur cu maturitatea la 5 ani.
Banca Centrală Europeană (BCE) a decis majorarea cu 0,25 puncte procentuale dobânda de referință pentru euro. Astfel, dobânda a urcat la 2,5%, cu niveluri de 2,65% și 2,9% pentru facilitățile marginale de creditare. Este cea de-a doua majorare din acest an, iar BCE pare pregătită să mai majoreze o dată până la sfârșitul anului, dacă actualele presiuni se mențin. „Conflictul din Orientul Mijlociu continuă să genereze presiuni inflaționiste, iar inflația ar trebui să se mențină la niveluri net superioare țintei pe o perioadă prelungită. Decizia adoptată astăzi subliniază angajamentul Consiliului guvernatorilor de a defini politica monetară astfel încât să asigure stabilizarea inflației la nivelul țintei de 2% pe termen mediu”, arată comunicatul BCE.
Noile estimări ale BCE arată că inflația se va situa, în medie, la 3% în 2026, la 2,5% în 2027 și la 2,1% în 2028, niveluri de care ar trebui să ne apropiem și noi. Comparativ cu proiecția din luna iunie, estimarea privind inflația este nemodificată pentru 2026, fiind revizuită în sens ascendent pentru 2027 și 2028. În ceea ce privește economia, estimarea este de plus 0,9% în 2026, de 1,4% în 2027 și de 1,5% în 2028.
Creșterea dobânzilor pentru monedele puternice din lume duce la pierderea atractivității monedelor precum leul românesc. Totodată, majorarea dobânzii la euro duce și la creșterea costurilor pentru creditele în euro, inclusiv cele pe care le au românii. Iar creditul în euro a fost preferat de companii în ultima perioadă, conform BNR, tocmai pentru a beneficia de dobânzi mai mici decât la lei.
„Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat și-a accentuat vizibil ascensiunea în iunie, urcând la 8,4%, de la 7,7% în mai, în condițiile în care ritmul componentei în lei a înregistrat o creștere notabilă, după 5 trimestre de scădere continuă, în principal ca urmare a intensificării creditării pe segmentul societăților nefinanciare, iar cel al creditului în valută a continuat să se mărească relativ alert, pe seama evoluției împrumuturilor instituțiilor financiare nemonetare. Influențe ușoare de sens opus au decurs în schimb din prelungirea scăderii lente a dinamicii creditului acordat populației, de această dată exclusiv pe seama ritmului creditului în lei pentru consum și alte scopuri”, se arată în minuta ședinței BNR.
Paradoxul banilor care nu ajung în economie
Ultimul an și jumătate în care consumul populației s-a redus nu a ajutat la creșterea intermedierii financiare. Ultimul raport al stabilității financiare al BNR arată că ponderea creditului neguvernamental în PIB este de 22%, față de o medie europeană de 66%. BNR arată că acest decalaj evidențiază nu doar subdezvoltarea sectorului financiar, ci și o capacitate limitată de susținere a economiei prin creditare, România situându-se sub economiile din regiune, precum Polonia, Bulgaria, Cehia sau Ungaria.
Raportul arată că acest aspect este relevat și de dimensiunea activelor bancare ca pondere în activitatea economică. „În România, Raportul dintre activele bancare și PIB este de 49% în trimestrul III al anului 2025, mult sub alte economii comparabile. Gradul redus de intermediere financiară nu reflectă exclusiv constrângeri de ofertă din partea sectorului bancar, ci mai degrabă particularități ale cererii de credit și ale structurii de finanțare a sectorului corporativ, respectiv un nivel relativ ridicat de autofinanțare în rândul firmelor, prevalența creditului comercial ca sursă de finanțare pe termen scurt, în contextul unei ponderi semnificative a companiilor cu capitalizare redusă”, se arată în raport.
O altă cauză a nivelului redus de intermediere este considerat și gradul mai scăzut al educației financiare, care limitează utilizarea instrumentelor financiare complexe și diversificarea surselor de finanțare, precum și de specificul pieței imobiliare, caracterizată printr-un grad ridicat de deținere în proprietate a locuințelor. „Acest model reduce structural cererea de credit ipotecar și favorizează menținerea unei ponderi semnificative a tranzacțiilor imobiliare realizate în numerar, în afara canalelor de finanțare bancară (numărul creditelor noi ipotecare raportat la numărul tranzacțiilor imobiliare în perioada aprilie 2025 – martie 2026 este de 42%), diminuând astfel rolul sistemului financiar în intermedierea fluxurilor de capital din acest segment al economiei”, se mai arată în Raport.
Ideea raportului este continuată de viceguvernatorul BNR, Cosmin Marinescu, într-un articol publicat pe blogul Opinii BNR. „România are cel mai scăzut nivel al intermedierii financiare din Uniunea Europeană, în timp ce firmele românești sunt printre cele mai îndatorate. Înțelegerea acestui paradox este esențială în evaluarea finanțării companiilor. Dezvoltarea economiei României pe baze solide înseamnă direcții concrete și eficiente de susținere a canalelor de finanțare, ceea ce face imperativă creșterea intermedierii financiare. Fără consolidarea acestui canal, potențialul economiei rămâne insuficient valorificat”, scrie Cosmin Marinescu.
Gradul de intermediere financiară poate fi evaluat prin indicatori care surprind atât amploarea creditării economiei, cât și dimensiunea sectorului bancar. Iar imaginea devine mai clară atunci când este folosită o definiție mai largă a finanțării. Îndatorarea financiară – care include creditele acordate populației și companiilor, la care se adaugă obligațiunile emise de acestea – reprezenta 40% din PIB în 2024, comparativ cu o medie europeană de 106%.
„Intermedierea financiară din România este cea mai scăzută dintre țările UE, la o distanță considerabilă, de peste 10 puncte procentuale din PIB, în raport cu Polonia, următoare țară clasată. Însă acest decalaj nu se limitează la performanțele sistemului bancar: dimensiunea sectorului financiar nebancar este, de asemenea, printre cele mai reduse din Uniunea Europeană. Însă nivelul redus al intermedierii financiare contrastează cu gradul ridicat de îndatorare a companiilor. Acest paradox este ilustrat de structura finanțării firmelor. Împrumuturile intra-grup și creditul comercial reprezintă o treime din sursele asimilate finanțării companiilor. Spre deosebire de acestea, împrumuturile de la bănci și IFN-uri autohtone totalizează mai puțin de o zecime și sunt echivalente ca volum cu resursele obținute de firme din creditarea nerezidentă intra-grup”, notează Cosmin Marinescu.
Viceguvernatorul BNR afirmă că, în perioada post-pandemie, România a fost una dintre cele mai dinamice piețe de credit din Europa, cu o rată de creștere medie de circa 10% în ultimii trei ani atât în cazul populației, cât și al societăților nefinanciare. În ultimii ani se observă o schimbare importantă în structura creditării acordate companiilor, în special IMM-urilor: ponderea finanțărilor investițiilor în echipamente urcă spre o treime din portofoliul corporativ, față de un sfert în anul 2023.
O altă problemă este drenarea fondurilor bancare de către stat, pentru finanțare. Băncile autohtone și-au majorat constant deținerile de titluri de stat, care au atins în primul trimestru al acestui an circa 230 miliarde lei, de trei ori mai mult față de acum zece ani. „Titlurile de stat oferă băncilor modalități mai simple și rapide de plasare a lichidităților, dat fiind raportul mult mai favorabil între randamentul obținut și riscul asumat, comparativ cu alternativa finanțării companiilor nefinanciare și a populației. Acest aspect este evidențiat inclusiv de evoluția raportului credite/depozite în ultimul deceniu, care s-a diminuat de la 86% la finele anului 2015 la 67% în martie 2026”, arată viceguvernatorul BNR.
În ultimii 15 ani, băncile din România și-au majorat considerabil ponderea în total active a expunerilor guvernamentale, de la 17% în anul 2010, la 28% în anul 2025, acesta fiind cel mai ridicat nivel dintre țările UE. În clasament, următoarele poziții sunt ocupate de sectorul bancar polonez și cel ungar, cu circa 25% și, respectiv, 20% expunere guvernamentală în total active bancare.
