Prima jumătate a anului a adus o majorare a numărului de nopți de cazare la nivel continental, dar România a înregistrat a doua cea mai mare scădere din UE la acest capitol. Luna iulie pare să fi venit cu vești ceva mai bune, dar suntem încă pe minus.
Valurile se sparg cu zgomot înfundat pe nisipul fin ca făina. Sub umbrele, șezlongurile cu perne groase sunt pe jumătate ocupate – familii cu copii, cupluri mai mult sau mai puțin tinere, grupuri de prieteni. Majoritatea români, dar și ucraineni, polonezi ori germani. Barul e amenajat cu gust, o bere la pahar este 15 lei, o limonadă – 20, iar un frappé cu înghețată costă 27 de lei. „Cam ca în Grecia sau în sudul Italiei”, spune un turist cu ochii la lista de prețuri.
Barmanii nu par, totuși, tocmai la fel ca omologii lor de la Mediterana. Poate e de vină oboseala acumulată un întreg sezon, dar amabilitatea pare să-i fi ocolit azi și ochii lor te privesc cu răceală, iar gura le rămâne încleștată, fără măcar un început de zâmbet. „Cu mici excepții, toți cei cu care am interacționat, recepționeri, chelneri ori vânzători, păreau lipsiți de chef și, în unele cazuri, chiar ușor deranjați de prezența noastră”, se plânge un bărbat din Bistrița.
Și experiența mai puțin plăcută nu se încheie aici. Suntem în Mamaia Nord, la doi pași de zeci de blocuri moderne, unele din ele hoteluri de trei, patru sau chiar cinci stele, altele pline cu apartamente de vacanță. Cu toate acestea, pe promenada construită de-a lungul plajei bordurile sunt sparte sau mișcate de la locul lor, iar zidul care separă nisipul de alee are dalele sparte și, în unele locuri, băncile de lemn plasate deasupra lui s-au rupt și în locul scândurilor au rămas cuie ruginite înfipte în beton. Spațiile verzi și parcelele încă neconstruite sunt năpădite de buruieni și de gunoaie (unele, după cum arată, vechi de cel puțin câteva luni).
Locurile de parcare sunt, desigur, insuficiente, așa că mașinile se lasă pe stradă, pe trotuar și deseori pe două rânduri. Străzile din apropierea plajei sunt în general asfaltate (deși câteva sunt într-o stare în care greu mai ghicești bitumul printre gropi), dar cele situate un pic mai încolo sunt în continuare pietruite, ca și cum ne-am afla undeva într-o comună pierdută în mijlocul câmpiei, nu în ceea ce se dorește o stațiune modernă la doi pași de unul dintre cele mai puternice centre economice ale țării.
Iar turiștii par să observe toate astea și să nu fie tocmai încântați. „Nu am mai fost pe litoralul nostru de vreo 10 ani”, spune o femeie din Timișoara, explicând că, pentru familia ei, este aproximativ la fel de simplu ca timp și distanță (dacă nu chiar mai simplu) să ajungă la Marea Adriatică sau la cea Egee. „Acum am decis, totuși, să revenim aici pentru o scurtă vacanță. S-au schimbat multe și destule în bine. Însă tot nu simți că este ce trebuie. Infrastructura și curățenia din stațiuni încă lasă de dorit, iar raportul preț-calitate este deseori nefavorabil turiștilor. Când de aceiași bani poți merge în Grecia sau Croația, parcă începi să te întrebi de ce ai alege România”, arată ea.
De la declin la o revenire timidă
Unii cred că problemele de genul celor menționate mai sus au jucat un rol major în scăderea numărului de turiști înregistrați în unitățile de cazare autohtone în prima parte a acestui an. Alții, desigur, consideră că mai sunt și alte cauze. Ceea ce este cert este că, potrivit institutului de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, în primele șase luni ale anului România a înregistrat cu 6,7% mai puține înnoptări în hoteluri, pensiuni sau apartamente turistice decât în aceeași perioadă a lui 2025. Ne-a depășit la acest capitol doar Ciprul, cu o scădere de 7,7% (cel mai probabil ca urmare a tensiunilor din zona Orientului Mijlociu, care i-au făcut pe mulți turiști să-și schimbe planurile).
Scăderi ale numărului de înnoptări au mai înregistrat și alte state din UE (Bulgaria, Benelux și două din țările baltice, Letonia și Lituania), dar acestea s-au situat între unul și două procente. Asta în timp ce în majoritatea statelor de pe continent acest indicator a crescut, în unele cazuri semnificativ (cu 14,6% în Irlanda, 9,9% în Malta sau 5,9% în Slovacia). Per ansamblu, s-au înregistrat 1,321 miliarde de nopți petrecute în unitățile de cazare din UE în primul semestru, cu 1,7% mai mult față de perioada ianuarie-iunie 2025.
Pare să existe, totuși, și o rază de speranță pentru România. Institutul Național de Statistică (INS) a dat publicității și datele pentru iulie (care este, desigur, o lună de vârf în turism). Acestea arată că au crescut față de aceeași lună a anului precedent atât sosirile în unitățile de cazare (cu 6,2%), cât și numărul de nopți petrecute acolo (cu 6,1%). Pe primele șapte luni se înregistrează în continuare o scădere, dar aceasta s-a atenuat la minus 1,6% pentru sosiri și minus 3,1% pentru înnoptări.
Salvați de străini
Dincolo de sentimentul că „dincolo” primești mai mult pentru banii cheltuiți în concediu, scăderea de cerere din turismul românesc se poate explica și printr-o altă particularitate. Conform Eurostat, țara noastră este printre cele unde ponderea turiștilor locali este cea mai mare (77%), fiind depășiți la acest capitol doar de Polonia și Germania (unde proporția lor trece de 80%).
Acest lucru înseamnă că hotelierii autohtoni se bazează mult pe clienții locali, iar cea mai mică schimbare de comportament a acestora se simte imediat. Adrian Voican, vicepreședintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism din România (ANAT), explica recent că scăderea apetitului pentru vacanțe în cursul anului 2026 era cauzată de reducerea generală a puterii de cumpărare, dar și de reducerea numărului de vouchere de vacanță disponibile. „Foarte mulți, îngrijorați și de evoluțiile internaționale, au preferat să stea mai degrabă acasă sau să plece în vacanțe mult mai scurte”, spunea el.
De altfel, turiștii străini par să fi jucat, cel puțin până la finalul lui iulie, un rol esențial pentru unitățile de cazare din România. Astfel, dacă sosirile românilor au scăzut în primele șapte luni cu circa patru procente, cele ale străinilor au crescut cu 10%, compensând parțial pierderea. Există, dincolo de aceste statistici dulci-amare, și alte nuanțe care trebuie luate în calcul. De exemplu, deși în ritmul actual scăderea numărului de turiști pare să aibă ceva șanse să fie una rezonabilă, trebuie luat în calcul și un alt factor – reducerea cererii a dus și la scăderea prețurilor medii de cazare. „Deși costurile cu personalul și energia sunt mai mari ca anul trecut, am fost nevoiți să tăiem cam 20-25% din tarife pentru a fi competitivi”, dezvăluie proprietarul unei pensiuni din Băile Felix.
Una peste alta, la capătul unui nou sezon complicat, turismul românesc pare să fi rămas destul de neschimbat – raporturi preț-calitate deseori discutabile, lipsă de sprijin din partea autorităților, dependență ridicată de consumatorii locali, care fie au bugete scăzute, fie știu să aprecieze ce le oferă concurența de peste hotare.
